Opinii: Inchisoarea, trambulina spre Cotroceni

Colaborator:Cosmin Dima
Sambata, 26 Iunie 2010, ora 23:401856 citiri
Opinii: Inchisoarea, trambulina spre Cotroceni
Foto: Arhiva

Criza ne schimba, societatea se schimba, trambulina catre functia suprema pare a se schimba. In 2004, Traian Basescu reusea sa castige increderea romanilor din postul de primar general al Capitalei.

In 2009, Sorin Oprescu si-a jucat cartea prezidentiala tot din aceeasi functie. In tot acest timp s-a crezut ca functia de presedinte al Romaniei poate fi mai usor de cucerit daca te intinzi din scaunul de primar general. Ei bine lucrurile incep sa se schimbe, usor-usor. Apar noi ipoteze.

Aceasta este una dintre ele: justitia creaza oameni politici cu ambitii prezidentiale. Monstri politici pentru opinia publica, cultivata, intelectuala, oameni de bine pentru cei saraci, amarati si neglijati de stat si societate. Bolnavi politici pentru unii, sfinti pentru altii.

Sa reamintim faptele. Anul trecut, la inceputul lui 2009, in postul Pastelui, Gigi Becali este arestat, impreuna cu complicii lui, pentru lipsire de libertate. Scandal mare, televiziunile urla non-stop timp de cateva saptamani. Emotia se intensifica. La fel si simpatia politica. Este eliberat in Vinerea Mare.

Adulmecand victoria cu nasul umed de copoi batran, Corneliu Vadim Tudor ii propune acestuia un pact de nerefuzat: inscrierea in PRM si candidatura la europarlamentare. Cu un sut bine plasat de la justitie, avantul lui Gigi Becali ii trimite pe amandoi in Parlamentul European.

Spectacolul nu se termina aici. Miza este minora in comparatie cu aspiratiile politice. Gigi Becali, sfatuit de consilieri, prieteni sau cine stie de catre cine, vrea mai mult. Fara Vadim Tudor. Din punctul lui de vedere drumurile lor se despart in fata primei functii, unica, mareata, atotputernica, atotstiutoare. Candidatura la Presedintie este Adevarul, este Menirea, este Salvarea Poporului Roman. Esecul este inregistrat fara drept de apel. Dar, acesta nu mai conteaza. O cariera politica, si nu una oarecare, ci una europeana este de acum trecuta in palmaresul justitiei.

Iunie 2010. Acelasi scenariu, alte personaje. O regie mai scurta. Nu cateva saptamani, ci cateva zile. Dan Diaconescu, patronul televiziunii poporului roman, este arestat, alaturi de Doru Parv, un clarvazator cu state vechi in lumea spiritelor. Motivul parea unul cat se poate de penal. Santajarea primarului comunei aradene Zarand, Ioan Florin Mot. Miza mare, 200.000 de euro.

Lume multa, pancarte, slogane, isterie. Sustinatorii il iubesc si il respecta pe Dan Diaconescu. Presa scrie, televiziunile discuta, ratingul OTV creste. DNA rateaza. Din nou. Dan Diaconescu este eliberat si... surpriza mare! In aplauzele publicului fermecat de aparitia in libertate acesta anunta ca va candida la Presedintia Romaniei. Si nu oricum. In fruntea unui nou partid. Partidul Poporului Roman.

Acum, ce mai conteaza ca s-a facut din nou galagie mare pe televiziuni si in presa scrisa? Ce conteaza ca DNA a gresit din nou? Ce conteaza ca nu au fost administrate probe "beton", ci doar caricaturi? Toate astea nu conteaza, caci ne-am obisnuit cu ele. Ceea ce conteaza este ca avem un nou candidat pentru alegerile prezidentiale. Si acesta desemnat, din nou, in urma unei confruntari cu tele-justitia.

Morala? Pentru orice politician, vedeta, sau persoana publica fara sanse politice, o zi de bulau poate insemna un pas inainte catre functia prezidentiala. Cu amendamentul ca sentinta sa nu fie definitiva.

Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook   sau pe  Google News
Comentarii
Roninul
rank 2
Câti oameni n-ar ramâne muti daca li s-ar interzice sa vorbeasca bine despre ei si rau despre altii