Opinii: Guvernul provizoriu

Colaborator: Mihail Fodor
Duminica, 05 Septembrie 2010, ora 21:43 1466 citiri

Iata ca s-a savarsit si vestita remaniere. Si, dupa cum se poate lesne observa, dupa Boc(IV) a venit din nou tot Boc(V) cu o echipa destul de consistent innoita, cel putin in privinta noilor fete care impodobesc executivul. Cat de proaspete si mai ales cat de competente sunt ele se va vedea mai la vale.

Deocamdata, putem constata doar ca ele s-au selectat mai ales din sfera politicului, atunci cand ne-am fi asteptat sau ar fi fost poate mai bine ca noii ministri sa fie niste somitati in materie profesionala, niste super tehnocrati in diferitele materii specifice ministerelor cu pricina. Dar, cum zice cronicarul, nu sunt vremile sub carma omului, ci bietul om sub vremi. Indiferent ca acest om este Traian Basescu, Emil Boc sau vreunul (vreunii) dintre nefericitii remaniati, mai cu voie sau mai ales fara voie, cum am fi totusi tentati sa credem noi, in pofida asigurarilor contrarii.

Se pare ca batalia remanierii a fost destul de dura si imprevizibila. Asa cum se intampla in politica, s-au luptat fiecare cu fiecare si toti impotriva tuturor.

Armonia desavarsita asigurata de sceptrul amenintator al presedintelui Basescu n-a mai fost infailibila si cei care nu prea indrazneau sa carteasca au inceput s-o faca, si inca pe fata. Parlamentarii au inceput sa fie constienti de puterea lor si targuielile au avut loc mai ales in ograda proprie, iar noii ministri au beneficiat in general de promovarea unor nasi influenti din aceasta zona.

Meci terminat cu remiza?

Deznodamantul, respectiv solutia finala adoptata, pare sa ateste faptul ca a existat chiar un mic razboi terminat cu un fel de remiza intre radicalii care voiau o demisia executivului si cei care optau doar pentru o remaniere de circumstanta, atat cat sa mai anestezieze opinia publica.

In prima tabara s-a aflat, nota bene, si Elena Udrea, care s-a dovedit de-a lungul vremii o mesagera a unor puncte de vedere din zona Presedintiei. A fost, pe scurt, o solutie de compromis care n-a fericit pe nimeni, dar nici n-a nefericit prea tare pana la limita unei rupturi fatale. Pana si cei doi componenti debarcati ai tripletei au parut sa fie consolati cu noile atributii pe care le vor asuma. Macar in intentii.

Latul se strange

Problema este insa ca latul se strange. Situatia economica nu da semne de inflorire. Socul reducerilor salariale nu este inca pe de-a intregul resimtit si este de presupus ca venirea anotimpului friguros va accentua si mai mult nemultumirile sociale. E posibil sa avem o toamna sindicala fierbinte. Pe de alta parte, Opozitia pare mai hotarata decat oricand sa actioneze.

Se agita, freamata, nu mai mai are rabdare doi ani, parandu-i-se ca nu mai este nevoie decat de un mic bobarnac pentru ca sa dea de-a dura cu actuala guvernare si pentru a se instala apoi in fruntea bucatelor. Sunt date uitarii in acest scop si mofturile doctrinare si rivalitatile personale. "Totul pentru victorie!" pare sa fie sloganul zilei.

Iar din pacate pentru actualul executiv, sperantele Opozitiei nu sunt chiar neintemeiate inclusiv in contextul remanierii recent incheiate. Volens-nolens, ea a produs nemultumiri. In echipa pedelista si in cea a tovarasilor de drum. Precum UNPR. Iar majoritatea parlamentara a coalitiei e subtire ca firul de borangic. E suficient sa se supere doar cativa. Si sa fie cumparati restul. Guvernul calca tot mai mult pe niste carbuni incinsi.

Sfarsitul anului ne va arata daca avem de-a face cu o constructie stabila si rezistenta la intemperiile sociale si politice ale perioadei ce va sa vina sau cu un guvern provizoriu care pregateste o tranzitie catre nu se stie ce.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News