O varianta cu mult "Doamne ajuta" a formulei "Ciocul mic si joc de glezne" a PSD: Cum trec autoritatile Romania prin pandemie si ce le spun oamenilor Interviu

Decretarea starii de urgenta devreme a fost, fara doar si poate, decizia care a salvat vieti limitand raspandirea cazurilor de SARS-CoV2, dar ce a urmat dupa, felul in care autoritatile au gestionat criza, a transformat oamenii in supusi carora le erau comunicate, in miez de noapte, ordonante militare si carora le era propus un narativ in care frica si "Doamne-ajuta" tinea loc de raspunsuri la intrebari.

In criza, spune consultantul in comunicare strategica Oana Marinescu, doar autoritaristii si iliberalii nu raspund la intrebari: atunci cand nu-ti accepti cetatenii ca parteneri de dialog, nici nu-i respecti si nici nu incerci sa-i intelegi. Ii tratezi ca pe o masa de manevra pasiva, careia trebuie sa-i dai ordine si ordonante militare.

Unde au fost vulnerabilitatile? Ce au spus si nu au spus politicienii de la conducere? Ce nu a mers bine si a dus la vidul de putere din cele trei zile dintre starea de urgenta si de alerta?

Ce au reusit sa transmita autoritatile si ce nu, in aceasta perioada de criza? Cum evaluati comunicarea acestora? Am vazut declaratiile de presa si ordonantele militare de la miezul noptii, sa le spun asa.

Cu siguranta foarte multi romani au inteles ca situatia este extrem de grava si ca se impune sa fie luate niste masuri dure, atipice, care i-au scos din ritmul lor cotidian.

Autoritatile romane - luate in ansamblul lor - au contribuit la transmiterea acestei stari de fapt, insa nu au avut monopolul in informarea oamenilor si formarea unor opinii, desi cred ca si-au dorit.

Cum suntem o democratie, nici nu este bine sa avem asteptarea ca institutiile sunt singura sursa de informare si de modelare a opiniilor cetatenilor, chiar daca acest lucru presupune existenta riscului dezinformarii si al manipularii oamenilor. Autoritatile ar trebui si ele sa inteleaga acest lucru.

De asemenea, in situatii de criza atat de complexe, conteaza enorm cum sunt preluate mesajele si informatiile furnizate de autoritati de catre comunicatori intermediari - precum companiile, organizatiile, bisericile, etc -, de catre presa si de catre liderii de opinie, inclusiv de catre micro-influencer-i, ca tot suntem in era digitala.

Cu siguranta a fost foarte bine ca Romania a demarat destul de devreme izolarea sociala, aceasta fiind de fapt singura masura care putea sa ne protejeze, in conditiile in care sistemul sanitar este falimentar si nu ar fi putut face fata unui val de imbolnaviri, iar autoritatile centrale si locale sunt lipsite de competentele necesare gestionarii unei situatii de criza complexe si de durata.

Ca sa dau un exemplu, din pacate, noi nu avem echivalentul guvernatorului Andrew Cuomo, care reuseste sa compenseze pentru statul New York si pentru spatiul public american incompetenta si incoerenta guvernului federal al SUA in fata COVID-19.

Asa as rezuma partea plina a paharului.

Ce a lipsit din partea autoritatilor romane, dintr-o perspectiva de comunicare institutionala si de gestionare de criza, este insa extrem de consistent si de periculos, cu consecinte grave pe termen lung.

Cel mai grav este ca decidentii au refuzat cu incapatanare dialogul pe toate planurile: cu cetatenii, cu diversele categorii socio-profesionale, cu societatea civila, cu partidele parlamentare.

In primul rand, au refuzat sa construiasca o relatie de parteneriat cu cetatenii si sa dialogheze cu ei. Statul roman si-a declasat proprii cetateni prin felul in care a comunicat cu ei si prin felul in care s-a jucat cu limitarea drepturilor lor.

Din cetateni cu drepturi si libertati, care au dreptul sa controleze puterea politica, autoritatile i-au transformat pe romani in pioni, pe care au incercat sa-i imobilizeze intr-un narativ, pentru a-si proteja imaginea, mai mult decat sa ii inchida in case, pentru a le proteja viata.

Demersul oficial al Romaniei de a solicita abrogarea aplicarii Conventiei privind Drepturile Omului pe perioada starii de urgenta, desi nu era nevoie, arata frica statului de cetateni si felul in care oamenii care detin puterea politica si institutionala prefera sa se imunizeze pe ei decat sa colaboreze cu cetatenii.

Solicitarile repetate ale lui Raed Arafat si Streinu Cercel privind impunitatea legata de masurile din aceasta perioada exprima lipsa de responsabilitate si pozitia superioara pe care decidentii si-au asumat-o.

Interdictia ca jurnalistii sa puna intrebari la briefinguri, refuzul transparentei, ordonantele militare si briefingurile de la miezul noptii din care mai mult nu se intelegea decat se intelegea, masuri anuntate fara a fi fost pregatite, masuri impuse fara a fi analizate consecintele, iar apoi modificate, masuri intarziate, desi societatea le cerea, dar nu o auzea nimeni - toate au contribuit, printre multe altele, la dezastrul comunicarii institutionale si al gestionarii crizei si au aratat ca puterea nu-si doreste cooperare cu cetatenii si grupurile interesate, ci supunere.

O varianta cu mult "Doamne ajuta" a formulei "Ciocul mic si joc de glezne" servita de PSD, acum cativa ani. Ca imagine, chiar si masurile corecte care au fost luate s-au pierdut in balbe si invocarea fortei divine.

Declasarea cetatenilor a imbracat forme specifice unor categorii socio-profesionale.

Am mentionat deja felul in care au fost tratati jurnalistii, dar vreau sa o mai spun inca o data, pentru ca e o chestiune simptomatica pentru fragilizarea democratiei romanesti in criza COVID-19: in criza, doar autoritaristii si iliberalii nu raspund la intrebari. Oamenii politici, demnitarii si functionarii publici dintr-un stat democratic raspund la intrebari.

Desigur, se pregatesc inainte, isi iau specialisti, dar dau acces la informatii, raspund la intrebari serios si cu date corecte. Iar daca nu le au, spun. Este o regula de baza pentru comunicarea institutionala intr-un stat de drept.

O categorie socio-profesionala complet batjocorita a fost cea a medicilor si a personalului medical. Mesajul "avem de toate", care a fost semnalul de alarma ca echipa guvernamentala nu a invatat nimic din tragedia de la #Colectiv, incercarea de a decredibiliza si de a pune calus medicilor si asistentelor care au vorbit despre cat de expusi sunt cei din linia intai demonstreaza cum decidentii au preferat sa-si foloseasca puterea pentru a mistifica realitatea, chiar cu pretul vietii medicilor si asistentelor, pentru a-si salva imaginea ca sunt in control.

De fapt, nu sunt in control si nimeni, nicio tara de pe glob nu este in control in criza COVID-19, oricat de bun i-ar fi sistemul medical.

Este o minciuna institutionala care continua de fapt minciuna institutionala care acopera dezastrul din sistemul medical de 30 de ani.

Si in vremuri de criza si in vremuri normale cei care pierd sunt pacientii si personalul medical. La aceasta s-au adaugat cel mult alte doua probleme structurale si de comunicare interna (in interiorul sistemului) si externa: instructiunile date personalului medical si pe linia DSP-urilor, inca de la inceputul crizei, au fost deficitare; masurile pentru asigurarea asistentei de urgenta au fost prost comunicate in intern si prost gandite. Implicit, acestea s-au reflectat intr-o comunicare publica defectuoasa si in haos in sistem.

Guvernantii au refuzat orice dialog cu societatea civila, ceea ce este un alt comportament iliberal sau autoritarist.

Societatea civila, pe toate segmentele ei, are oameni care au competente, experienta, contacte, resurse financiare.

In loc de dialog real, in loc de consultare pe fondul problemelor, in loc de implicarea expertilor din societatea civila, Guvernul a preferat sa nu raspunda propunerilor de la ONG-uri, sa cheme cateva ONG-uri, dintre care unele dubioase, la un simulacru de consultare pe fonduri europene, si sa valideze Crucea Rosie ca unic punct de contact pentru donatii din mediul privat, deprivand astfel de credibilitate si de fonduri ONG-urile.

Exemplele pot continua si cu cadrele didactice si cu seniorii, dar si cu mediul de afaceri.

Ca sa conchid, atunci cand nu-ti accepti cetatenii ca parteneri de dialog, nici nu-i respecti si nici nu incerci sa-i intelegi. Ii tratezi ca pe o masa de manevra pasiva, careia trebuie sa-i dai ordine si ordonante militare.

Nu ai empatie pentru acesti oameni, asa ca nu iti bati capul sa analizezi impactul masurilor tale asupra vietii lor.

Analize globale au aratat ca, in aceasta criza, guvernele conduse de femei au fost mai eficiente, atat datorita stilului lor de leadership, bazat pe empatie si pe valori, cat si datorita faptului ca societatile respective sunt mai incluzive si mai deschise dialogului intre segmente socio-profesionale diferite.

Chiar daca masurile de izolare sociala au salvat vieti, felul in care au comunicat si au luat decizii autoritatile a compromis statul de drept si cultura democratica din Romania pe termen lung. Iar pentru cei cred ca nu e mare lucru, raspunsul meu este: v-ati simtit bine sa stati fortati de amenzi in casele voastre?

Pierderea libertatii intr-un sistem iliberal sau autoritarist este chiar mai dura decat atat si incepe cu pasi mici, justificati de obicei din motive de "siguranta personala".

Situatia este cu atat mai trista cu cat, la nivelul societatii, a fost o reactie extraordinara de rezilienta, de rezistenta, de solidaritate, de implicare. Guvernantii nu au reusit sa capitalizeze aceasta energie din societate, iar asta e o pierdere pentru noi toti.

Care au fost actorii politici ai acestei perioade? Cine si cum s-a vazut? Cine nu s-a vazut pe agenda?

Cantitativ, s-au vazut mult Raed Arafat, Marcel Vela si Streinu Cercel. Cu siguranta, Raed Arafat si-a consolidat imaginea publica - ceea ce si-a si dorit, dupa parerea mea.

Marcel Vela si-a sporit notorietatea, dar cred ca va avea un loc al sau in zona de umor a memoriei publice romanesti.

Streinu Cercel poate fi obiect de studiu despre cum sa deturnezi mesajele oficiale in comunicarea de criza sanitara.

Klaus Iohannis a punctat de cateva ori foarte bine si a dat directie si siguranta atunci cand mesajele de la nivel guvernamental induceau haos si nesiguranta. Cu siguranta, cea mai buna interventie a lui a fost cand a luat atitudine fata de Protocolul semnat de MAI cu BOR pentru Paste.

Opozitia a avut un profil slab, la nivel de partide. Abia spre finalul crizei, PSD a venit cu niste propuneri, care probabil vor ramane in memoria publica pentru lesinul lui Marcel Ciolacu. Opozitia de stanga s-a activat mai mult pe fondul deciziei CCR privind starea de urgenta, cand a modificat proiectul de lege privind starea de alerta.

La nivel de figuri politice, Gabriela Firea si primarii de sector din Bucuresti au incercat sa capitalizeze ca imagine. Este acelasi tip de imagine populista, construita artificial, fara niciun fel de legatura cu nevoile reale ale cetatenilor, fara niciun fel de relevanta din perspectiva interesului public.

Opozitia de centru-dreapta - partidele alternativa la clasa politica veche - din pacate, in opinia mea, nu au reusit sa se vada prea bine, sa umple golul de competenta si de comunicare lasat de autoritati, desi PLUS a lansat recent niste ghiduri pentru diverse categorii socio-profesionale.

Un rol politic in aceasta criza l-a jucat Biserica Ortodoxa Romana. In ciuda legislatiei in vigoare, BOR nu se poate tine la distanta de zona politica, pentru ca nu se poate lipsi de banii si de accesul la putere pe care aceasta apropiere i le ofera.

De data aceasta, insa, BOR a fortat de mai multe ori limitele statutului sau in societate si a bruscat autoritatea statului laic. Desi fetele bisericesti au adus diverse argumente teologice, din perspectiva mea, a fost un joc politic pentru ca a fost un joc de putere: Biserica versus statul laic.

Protocolul cu MAI pentru acea desfasurare de forte din noaptea de Paste este un exemplu de utilizare a unor instrumente de influentare a puterii in timpuri normale si in timp de criza, toata discutia legata de lingurita de unica folosinta, mentionarea slujbelor in starea de alerta intr-un mod mai explicit decat evenimentele culturale.

Calitativ, insa, niciunul din demnitarii care s-au manifestat in aceasta criza nu a facut dovada de leadership. Nici seful statului, nici prim-ministrul, nici Marcel Vela si nici Raed Arafat.

Lipsa unui lider cu viziune democratica, bazat pe valori si pe empatie, care sa trateze cetatenii ca pe cetateni-parteneri de echipa, care sa vrea inspire si sa nu controleze obsesiv, a creat majoritatea problemelor din comunicarea si gestionarea acestei crize.

Nu toate, o buna parte din ele sunt de sistem. Cand va oripilati de cum suna mesajele publice ale lui Marcel Vela, sa stiti ca asa vorbeste sistemul, nu numai el personal.

Am lucrat in administratia publica romaneasca si a trebuit sa citesc pagini intregi de astfel de "produse". In PSD nu exista nicio figura care sa aspire la titulatura de "lider", acolo se practica doar bife de imagine, pe retete populiste.

In opozitia de centru-dreapta, o figura speciala a facut Vlad Voiculescu datorita expertizei lui in domeniul sanitar si a capacitatii sale de a activa oameni si resurse. De aceea, cel putin una din publicatiile PSD l-a si atacat recent, incercand sa decredibilizeze tocmai actiunea lui la nivel de societate civila.

Lipsa de leadership si de competente democratice a facut ca si dialogul politic sa fie inexistent. Mie mi se pare ca este contrar interesului national ca partidele politice sa nu aiba consultari si discutii de fond pe situatia legata de criza COVID-19.

Va dau un exemplu personal, de cand am fost director general pentru diplomatie publica in MAE. In 2008, cand coordonam strategia de comunicare pentru procesul Romaniei versus Ucraina, de la Curtea Internationala de la Haga, am avut ca linie principala de actiune sa deschidem discutii cu toate formatiunile politice parlamentare. Rezultatul s-a vazut: pozitionarile au fost transpartinice in favoarea demersurilor facute de echipa lui Bogdan Aurescu, desi contextul de comunicare, puternic infiltrat de propaganda ucraineana, putea sa incline balanta in defavoarea sa.

Dau acest exemplu ca sa arat ca, daca vrei si stii cum sa construiesti un dialog, poti sa o faci chiar si in Romania.

Vedem ca suntem si in dezbaterea privind pandemia intr-un registru al polarizarii. Avem extremele - cei care acuza o conspiratie, virusul fie nu exista, fie e inofensiv si in orice caz nu mai periculos decat alte virusuri, pe de o parte, si de cealalta parte cei care acuza ca lucrurile stau mult mai prost, dar nu sunt raportate. E inevitabila polarizarea, desi totusi ne aflam in fata unei teme medicale?

Este inevitabil sa apara teorii ale conspiratiei.

Ele vin pe un fundal pregatit dinainte si sunt exacerbate de imensa anxietate din societate. Daca va uitati la cum sunt ele structurate, doar preiau, valorifica teme care exista deja si care reprezinta ancore de credibilitate in mintea consumatorilor de teorii anti-vacciniste sau de teorii conspirationiste.

La un moment dat, am dat de un mesaj care cuprindea toate marile teme conspirationiste, de la oculta mondiala, pana la industria farma, laboratoarele de biotehnologii si tehnologia 5G.

Situatia este agravata de masina de propaganda rusa si chineza, iar aici ar trebui ca statul sa actioneze un pic mai ferm; de nivelul de educatie stiintifica scazut din societatea romaneasca; de felul in care functioneaza social media si de nivelul scazut de media literacy; de rolul pe care il joaca bisericile si cu precadere BOR in educarea populatiei; si, nu in ultimul rand, de comunicarea dezastruoasa de criza.

Daca ti-ai tratat cetatenii ca pe niste supusi, sa nu te astepti sa fie deschisi la ce le spui tu, mai ales daca le transmiti implicit si ca esti incompetent!

In toata aceasta poveste a pandemiei, presedintele Klaus Iohannis a orientat politic agenda, introducand lupta cu PSD. A fost mai intai episodul cu proiectul privind autonomia Tinutului Secuiesc. As vrea sa ne oprim putin aici. Cum ati interpretat mesajul presedintelui?

Pe de o parte, presedintele nu putea sa nu marcheze acea adoptare tacita din Parlament. Proiectul este neconstitutional, iar el este garantul respectarii Constitutiei. Am fost surprinsa sa constat in discursul sau lipsa referirilor la Constitutie.

Nu am fost surprinsa sa constat ca orienteaza discursul politicianist, pentru ca pe el l-a prins criza COVID-19 in logica de campanie pentru anticipate.

Probabil a ramas ancorat in logica electorala, la fel de mult ca toti ceilalti jucatori politici. Mai grav decat atat este ca presedintele Iohannis a avut ocazia sa ridice standardele discursului politic pe teme extremiste si a ratat-o. Putea sa faca acest lucru chiar si punctand impotriva PSD. Problema de fond este, in opinia mea, nu atat ca a atacat PSD, ci felul in care a facut-o.

Au fost trei zile in care practic nu au fost restrictii, din cauza unui vid legislativ. A cui a fost vina si cum a stiut sa profite adversarul politic de aceasta vulnerabilitate? A fost vorba si despre un vid de putere care ar putea avea repercusiuni in ceea ce priveste ascultarea regulilor in perioada urmatoare?

Consider aceste trei zile de vid legislativ, cu toata alba-neagra jucata de Guvern, apogeul iresponsabilitatii oficialilor nostri. Nu voi intra pe chestiunile legale, pentru ca nu este specializarea mea, dar din perspectiva imaginii publice, a fost un dezastru.

Din perspectiva comunicarii, a relatiei dintre stat si cetatean, a fost tot un dezastru.

Am fost in situatia de a avea un stat care a avut nevoie sa impuna niste reguli, in interesul cetatenilor, dar nu a stiut cum si nu a reusit sa o faca, pentru ca, mai intai, demnitarii sai nu au respectat Constitutia; apoi nu au admis ca au gresit incalcand Constitutia, desi exista un articol explicit in textul fundamental care prevede ca drepturile pot fi limitate doar prin lege adoptata de Parlament; apoi nu au reusit sa se organizeze pentru a trimite la timp legea in Parlament; iar in final nu au negociat politic cu Opozitia pentru a accelera dezbaterile.

Si, pana atunci, acest stat a dat ordine cetatenilor, spunandu-le sa asculte numai si numai de el, le-a limitat accesul la informatie, inclusiv la informatiile despre imbolnaviri si decese.

Deci cum sa te astepti ca oamenii sa coopereze voluntar si sa nu-l sfideze nimeni, sa nu-l ia nimeni la misto, macar pentru un chef, sau o manifestatie alimentata de propaganda rusa?

Pe plan international, temele geopolitice - Rusia si China si cum speculeaza ele criza occidentala - sunt foarte importante. Conteaza ele si la Bucuresti?

Cu siguranta Rusia si China actioneaza si la Bucuresti cu aceleasi arme ca si la nivel mondial. Criza COVID-19 are un impact serios la nivelul relatiilor internationale.

Din pacate, demnitarii romani nu prea comunica nici pe acest subiect si asta ii poate face pe romanii care nu sunt conectati la fluxurile internationale sa cada prada propagandei celor doua tari. Si aceasta situatie reprezinta o vulnerabilitate pentru sistemul nostru democratic, atat Rusia, cat si China avand o alergie la tot ce inseamna drepturi si libertati.

Oana Marinescu, Presedintia nu mai are purtator de cuvant, toate mesajele sunt transmise direct de presedinte. Cum vedeti acest lucru, mai ales acum, in criza?

Absenta comunicatorilor cu experienta in comunicarea institutionala din institutiile publice romanesti este o problema structurala.

Iesirile pe care le-a avut Klaus Iohannis nu erau de nivelul unui purtator de cuvant, deci din punctul acesta de vedere nu este o problema. Absenta unui purtator de cuvant poate afecta relatia cu presa si nivelul de expertiza in comunicarea publica a unui demnitar, deci si in cazul presedintelui. Dar conteaza si experienta purtatorului de cuvant si greutatea lui in procesul de luare a deciziei.

Mai grav a fost ca Guvernul nu a avut purtator de cuvant pentru criza COVID-19. La acest nivel de criza, sa nu separi apele intre cei care iau deciziile de gestionare a crizei si interfata de comunicare publica, sa nu aduci un purtator de cuvant profesionist, care sa asigure neutralitatea mesajului si sa-l transmita profesionist, sa nu incerci sa neutralizezi ca imagine agenda negativa care este asociata lui Raed Arafat si Streinu Cercel este o greseala.

Din pacate, tare mi-e ca greseala aceasta nu a fost atat pentru ca nu au gasit pe cineva pentru a face munca aceasta, ci pentru ca unor oameni, precum Raed Arafat, le place foarte mult sa-si construiasca imaginea comunicand in crize si nu au vrut sa cedeze puterea cuvantului si a notorietatii consolidate rapid.

Si probabil ca, atunci cand cineva le spune ca de fapt comunica prost, ei nu cred. In ce priveste Grupul de Comunicare Strategica, despre care eu nu am reusit sa aflu din cine e compus, a reusit sa compromita si termenul de "comunicare strategica" si ideea de reprezentare si de asumare a comunicarii institutionale in timp de criza.

Mai mult de jumătate dintre români votează la europarlamentare cu candidatul preferat la primărie. Ce procente ar putea obține partidele SONDAJ

PSD este creditat cu 28,4% din intenţiile de vot la alegerile pentru consiliile locale, PNL cu 26,7%, AUR cu 14,4%, conform unui sondaj realizat de INSCOP la comanda News.ro, în luna aprilie,...

Respect, d-le Cîrstoiu: "un medic nu abandonează niciodată"! Câți antreprenori gândesc la fel?

Nu l-am cunoscut niciodata pe medicul Cirstoiu, nu am avut nicio legatura ce el. In schimb, ca si voi, am avut ocazia sa-l vad la lucru pe scena politica damboviteana. Dupa parerea mea, responsabil...