Mare penurie de locomotive la partidele politice dambovitene

 Miercuri, 03 Iunie 2020, ora 20:39
Mare penurie de locomotive la partidele politice dambovitene

Mai peste tot in lume, formatiunile politice au in frunte cate un lider notoriu si recunoscut, o personalitate de seama, al carui cuvant, chiar daca se afla in Opozitie, tot nu poate trece neobservat.

Traditia romaneasca nu se abate de la aceasta regula. Cand spuneai "Bratianu" era ca si cum ai spune "liberal", iar cand spuneai "Maniu" era ca si cum ai spune "taranist". Fara sa cada in pacatul autocratiei, liderii democrati de altadata au stiut sa se constituie fiecare intr-o adevarata locomotiva a partidului, pe care l-a tractat chiar si in momentele de cumpana - poate, cu atat mai mult atunci.

In anii razboiului, cand dictatura trimisese partidele in ilegalitate, Maniu si Bratianu au avut curajul sa i se adreseze maresalului Antonescu cu un memoriu de amploare, argumentand inoportunitatea actiunilor sale militare, care expuneau tara la incalculabile riscuri. Nu le-a fost teama ca puteau fi judecati la Curtea Martiala.

Nu prea vad astazi in lumea noastra politica asemenea personalitati, stralucind prin inteligenta si curaj punand interesul tarii inaintea riscului propriu. La cei mai multi straluceste doar interesul personal, capatuiala si chiverniseala. De aceea, noi nu prea avem personalitati. Avem doar lideri.

Liderului nu-i cere nimeni sa se impuna prin prestigiu, viziune sau vreun program respectabil. Liderul trebuie sa adune voturi. Daca le aduna, e bun. Daca nu, nu.

Social-democratii

Notoriu este cazul PSD, pus pe butuci de liderii ultimilor ani, preocupati sa inlature orice concurenta la varf si sa se debaraseze de adversari, astfel incat fiecare sa ramana el singur stapan pe tot ce misca in tara. De la Iliescu si Nastase incoace, nu s-a mai afirmat niciun nume marcant in partid.

Refuz sa cred ca, intre cei vreo 600.000 de membri, cati pretinde partidul ca are, nu exista niciunul mai breaz decat Ciolacu, mai inteligent decat Dancila, mai cinstit decat Dragnea sau mai dihai decat Ponta. Si amintesc aceste patru nume intrucat lor le datoreaza partidul faptul ca a ajuns parcat pe linie moarta.

Nu cunosc situatia din judete, dar logica imi spune ca si acolo s-au instalat destule nulitati fara alt merit decat acela de a fi sustinute de catre nulitatea de la centru. Sa-mi fie iertat daca revin la o tema pe care am mai abordat-o, dar nu-mi scapa din minte modul cum a inscris partidul candidatii sai pe listele europarlamentarelor de anul trecut: in functie de suma cu care a cotizat fiecare din ei cash la partid.

Si atunci ma intreb: de unde era sa se iveasca vreo minte luminata, intr-o lume unde functiile se vand si se cumpara ca la fanarioti?

Imi vine sa rad cand il aud pe liderul interimar al PSD sustinand ca ar fi in Opozitie. Care Opozitie, nea Marcele? Nu are PSD majoritate in Parlament? Nu are si in teritoriu? Nu tot PSD a votat si guvernul minoritar?

Pentru ca ridicolul sa fie complet, majoritatea ajunsa in Opozitie ii mitraliaza pe ministri cu motiuni, ca sa-i rastoarne, dupa ce tocmai i-a instalat. Pentru ce sa-i rastoarne? Ce sa puna in loc? Exista in PSD un nume notoriu, o personalitate de seama, care sa-i fie opozabila lui Orban si sa poata fi acceptata de presedinte, pentru un viitor Guvern?

Un asemenea nume nu exista, iar intuitia imi spune ca domnul Ciolacu nici nu este interesat ca o eventula motiune de cenzura sa treaca. Este interesat doar sa tracaseze ministrii, sa-i plimbe pe la comisii, sa-i tina de la treaba si sa-i cheme din nou dupa o vreme, ca sa-i intrebe ce au facut ei la Guvern, in tot timpul, cat au fost tracasati la Parlament.

Eventuala motiune de cenzura nu va face decat sa demonstreze inca o data ca PSD n-are personalitati, ca face motiuni de dragul motiunilor si ca, daca ar fi sa faca propuneri, n-ar putea prezenta mai mult decat tot o Dancila, un Dragnea sau un Ponta.

Doar ca acum presedintele Iohannis este pe cai mari si isi poate permite sa refuze orice propunere ar face Ciolacu si ai lui. Intuieste oricine ca, in cazul unei motiuni de cenzura reusita, ar nominaliza tot un premier liberal, cel mai de graba tot pe Orban. Este si normal, domnul Ioannis are incredere in Orban, apreciaza felul cum a facut fata incercarii cu pandemia, nu mai rau decat orice alt premier european.

Stiti care ar fi urmarea unei motiuni de cenzura cu asemenea rezultat? O crestere a credibilitatii PNL, prin autoritata presedintelui, si o scadere inevitabila a credibilitatii PSD, cand s-ar pomeni cu propunerea refuzata si cu coada intre picioare.

Chiar si cel mai naiv dintre romani ar observa ca demiterea Guvernului Orban prin motiune de cenzura ar fi o victorie a la Pyrrus, una unde social-democratii pot castiga la vot, dar pierd totul daca nu apuca puterea. Cine ii mai acorda credibilitate celui care pierde?

In opinia mea, lipsa unei minti luminate este pentru PSD o lacuna mai grea decat a fost prostia Vioricai Dancila, tupeul lui Dragnea, incompetenta lui Ponta sau inconstienta ingenua a actualului lider interimar.

Este Ludovic Orban locomotiva PNL?

Departe de mine gandul de a-l preamari pe liderul liberal. Dimpotriva, domnul Orban nu pare nici pe departe a-i servi partidului ca locomotiva. Un sondaj intocmit in luna aprilie ii acorda o credibilitate 24%, mult sub a PNL, de aproape de 35%. Deci partidul este locomotiva liderului si nu invers.

Spre norocul domnului Orban, insa, el insusi, impreuna cu PNL, sunt tractati din umbra de adevarata lor locomotiva, activa si eficienta. Nu tin sa-i aduc elogii domnului Iohannis, dar trebuie sa recunoastem ca, fara dansul, PNL ar fi fost pozitionat cu totul altfel decat asa cum il vedem.

Ludovic Orban are insa un merit, unul mare: merge cu incredere pe mana pesedintelui, fost lider al partidului, fost primar de succes, bine pozitionat printre alti lideri europeni si fara indoiala bun cunoscator al meritelor si carentelor formatiunii.

Astfel, PNL, desi formal vorbind nu are un lider de anvergura, se bucura nu numai de o buna conducere, dar si de o aparare irefutabila in fata atacurilor furibunde ale celor ce simt cum le fuge pamantul de sub picioare.

Totusi, penuria unor lideri puternici ramane valabila si in cazul PNL. La un moment dat, parea promitator fostul jurnalist Rares Bogdan, dar dansul este prea bine instalat acolo, la Bruxelles, ca sa-l intereseza cumva cioara de pe gard.

Nu subapreciez nicio clipa meritele domnului Orban, dar PNL merita un lider capabil sa duca formatiunea in spatele sau, chiar si nesprijinit de presedinte, vorba ceea, pas cu pas.

USR sau de la sublim la ridicol nu-i decat un pas

A treia pozitie din clasamentele partidelor se pare ca o detine USR. Daca Nicusor Dan, creatorul formatiunii, ar fi avut taria sa continue lupta, partidul putea fi si astazi pe trend ascendent ajungand sa fie a doua forta politica a tarii dupa PNL. Plecarea lui Nicusor Dan a lasat partidul fara locomotiva, iar aparitia lui Dan Barna nu s-a dovedit de bun augur.

Actualul lider este o povara pentru partid. Cum se zice in termeni populari, nu are stofa de om politic. Faptul ca, la prezidentiale, i-a luat-o inainte Viorica Dancila, o persoana detestata de public, este pentru Dan Barna o bila cumplit de neagra. Iar modul cum si-a pastrat sefia partidului, printr-un soi de referendum intern, n-a albit bila deloc. As zice dimpotriva.

Una peste alta, se pare ca USR a avut un lider bun, cel care l-a infiintat (cu denumirea USB) si i-a adus gloria la alegerile locale din 2016, dar a dat norocului cu piciorul lasand formatiunea sa alunece direct spre linia moarta, daca nu apare intre timp o personalitate salvatoare.

ALDE, PRO Romania si PMP

Numitorul comun al acestor trei partide este acela ca ele nu-si justifica existenta pe argumente doctrinare, nu functioneaza pentru a impune ideile sau principiile proprii, ci doar pentru a-si aciui liderii, ajunsi de izbeliste dintr-un motiv sau altul.

Praful s-ar alege din oricare, daca ar disparea liderul respectiv, asa cum praful s-a ales din UNPR, cand a iesit din scena politica Gabriel Oprea.

Metaforic vorbind, nu exista nici ALDE, nici PMP, nici PRO Romania. Exista doar Tariceanu, Basescu si Ponta. Din propria experienta, au stiut cum functioneaza un partid, cum se poate infiinta, cum isi poate face sedii in teritoriu, cum poate avea acces la subventii si alte venituri si cum poate ajunge intervievat pe micul ecran, ca sa stie telespectatorii de existenta lui.

Aici nu se pune problema daca rspectivele partide au sau nu au locomotiva. Au precis. Dar n-au tren. Locomotiva nu are vagoane in urma ei, ca sa existe, cat de cat, trafic pe linie.

Fiecare isi are interesul propriu. Locomotiva Basescu este prea bine aranjata la Bruxelles ca s-o mai intereseze partidul, dupa ce s-a vazut cu sacii in caruta. Locomotiva Ponta isi caute aliati ca sa refaca vechiul USL, iar locomotiva Tariceanu poate se pregateste sa joace la anul table cu pensionarii in Cismigiu sau sa-si scrie memoriile, pe tastatura de acasa.

Asta, cu memoriile, ma face curios. Are destule de scris dupa ce a trecut prin Palatul Victoria, prin Senat si prin cinci casatorii, una dupa alta. Daca va scrie si despre acestea din urma, jur ca-i cumpar cartea.

UDMR

Despre UDMR, numai de bine. Are lider si a avut totdeauna, niciodata nu i-a lipsit o locomotiva buna. Atata doar ca, in opinia mea, UDMR nu este partid. Este o fundatie facuta sa apere interesele unei parti din populatia din doua judete si jumatate.

Ca sa-i mearga bine, nu-i trebuie decat sa gaseasca altii, cu locomotivele expirate. Uneori chiar are norocul si-i gaseste. Asa e viata, nimeni nu poate fi condamnat pentru prea mult noroc.

 Colaborator: Victor Pitigoi

 Articol citit de 9629 ori

Citeste si: