Jafocratia din Parlament

Colaborator: Victor Pitigoi
Luni, 22 Mai 2017, ora 18:14 6351 citiri

Zilele trecute s-a petrecut un fapt divers, aproape nebagat in seama: Comisia juridica a Camerei Deputatilor a respins solicitarea DNA privind aprobarea urmaririi penale a deputatului Eugen Bejinariu (PSD).

Faptul e grav, dar l-am pus la categoria celor diverse intrucat nu-i deloc o premiera si ne-am cam rutinat cu asemenea evenimente. Au mai fost respinse si alte cereri de ridicare a imunitatilor, toate cerute de DNA. Imi aduc aminte cum aceeasi Camera respingea anul trecut cererea privindu-l pe Sebastian Ghita, cel pe care acum nu stim cum sa-l aducem inapoi din Serbia.

Daca merg cu memoria inapoi, parca-mi amintesc ca si pe Victor Ponta deputatii l-au cadorisit tot cu mentinerea imunitatii, iar Senatul pe Dan Sova, basca mai demult pe senatorul Vosganian, pe care il vad din nou in Parlament la al nu stiu catelea mandat, ca omul care nici usturoi n-a mancat. Restul se cunoaste.

Departe de mine gandul ca toti acestia ar fi jefuit tara, dar cand suspectii se pitesc sub scutul imunitatii, iar jaful continua aproape nestingherit, parca mi se pare ca insusi Parlamentul umbla cu cioara vopsita, pentru ca oamenii sai sa nu se intaleasca fata in fata cu justitia.

Nici domnul Bejenariu nu pot pretinde ca ar fi vinovat pana nu-i condamnat, dar motivul invocat de deputatul Eugen Nicolicea, presedintele Comisiei Juridice, cu privire la neridicardea imunitatii, mi se pare halucinant: faptele s-au prescris.

Iar sentinta de prescriere n-a dat-o un magistrat, conform legii, ci un inginer, recalificat ulterior ca jurist: Nicolicea.

Nu stiu ce interese intr-ale magistraturii are Nicolicea sa-si faca o justitie paralela cu cea a puterii judecatoresti, ca sa scoata basma curata un coleg de Camera, dar socot ca dosarul Microsoft unde este implicat acest Bejenariu ar trebui sa dea frisoane oricui afla cate milioane de euro sunt in joc.

Cand eram copil, mi se spunea la scoala ca Romania este o tara binecuvantata de Dumnezeu. Era granarul Europei. Era a patra tara din lume la productia de titei. Ajunsese chiar una dintre principalele tari exportatoare de produse petroliere derivate.

Era recunoscuta pe intregul continent calitatea exceptionala a mierei romanesti. Lana romaneasca ajunsese sa se compare cu lana englezeasca sau australiana - cele mai apreciate din lume - si constituia o sursa importanta de venit a fermierilor. Implicit, aducea venituri statului, intrucat pe evazionisti ii condamna oprobiul societatii, inante de a apuca justitia sa-si faca datoria.

Romania dispunea de paduri incomparabil mai multe decat astazi, dar autoritatile le pazeau cu strasnicie, iar taierile erau limitate. In plus, daca imi aduc bine aminte, incalcarea legii silvice era fapta penala, nu contraventionala. Adica se lasa cu puscarie grea, nu cu amenzi.

Unde este avutia de altadata? O buna parte s-a dus. Am platit razboiul altora, plus despagubiri de razboi, ne-au costat guvernarile dezastruoase din perioada comunista, plus guvernarile Iliescu, plus altele care au urmat, inclusiv cea de acum.

Inteleg ca multe au fost situatii fortuite si ne strangeau altii cu usa. Dar ca ii ascundem astazi pe prezumtivii vinovati pentru coruptie, fara sa ne oblige nimeni si numai prin vointa noastra, asta n-o mai inteleg.

Ce-si zic altii, cand vad ce simplu scapa Bejinariu? Zic ca merge, pentru ca in sfarsit a venit PSD la putere si corb la corb nu-si scoate ochii.

De ce credeti ca se zbat alesii si acolitii lor sa ocupe posturile cheie si aducatoare de bani cu ghiotura? Companiile energetice, aflate pe primul loc, sunt deja acaparate de noii potentati si de clientii lor, instalati acolo cat ai zice spaga.

Lasand la o parte salariile princiare din acest sector, se vorbeste mult despre banii negri agonisiti de personalitati din lumea energetica si transferati in banci din paradisurile fiscale.

Pe asemenea tema, ar fi trebuit sa izbucneasca de multa vreme un scandal, dar cineva neidentificat tine batista pe tambal.

Ma bate gandul ca nici Dragnea, nici partidul condus de el, nu prea ar fi interesati sa faca lumina: paradisurile fiscale sunt doldora de bani, nu de voturi.

In plus, detinatorii miliardelor de euro ascunse acolo nu mi se par straini de clientela PSD, care a detinut foarte multa vreme puterea in Romania, fie singur, fie cu aliati de bogdaproste, gen ALDE.

N-ar fi exclus ca acesti nababi din paradisuri sa fie si astazi printre noi, cu degetele poate chiar pe butoane. Altfel, nici nu mi-as explica de ce partidul in frunte cu Dragnea s-a zbatut sa infiinteze o comisie pentru anchetarea evenimentelor expirate din 2009 si nu una care sa descopere unde au dus jefuitorii avutia tarii si cum am putea-o aduce inapoi.

Am auzit multe voci spunand despre cei incorecti ca au tras invataminte vazand cati demnitari au fost condamnati in ultimii ani si ca s-au facut baieti de treaba.

Mi-e teama ca nu-i deloc asa. Lacomia e mare, iar coruptii nu se sperie usor, chiar daca vad ce au patit Nastase, Mitrea sau Voiculescu. Dimpotriva, se linistesc perfect cand vad ce n-au patit Bejinariu, Ghita, Sova, Ponta, Vozganian si altii destui.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News