Istoria guvernelor României

Luni, 18 Octombrie 2021, ora 10:303381 citiri
Istoria guvernelor României

O fi bimilenară istoria ceaușistă a poporului român, dar istoria documentată a guvernelor României nu este mai veche de 159 de ani. În tot acest timp, Principatele Unite, apoi Regatul României, apoi RPR, apoi RSR și acum România au fost guvernate de 69 de premieri.

Citeste toate textele scrise de Hari Bucur Marcu pentru Ziare.com

46 dintre ei au condus guvernele din principate și regat, adică timp de 85 de ani (1862 - 1947), cu o medie de 1,80 ani/guvern.
16 premieri au condus guvernele lor din 1990 și până astăzi, cu o medie de 1,94 ani/guvern. Vorbim despre 16 premieri rezultați din doar 10 scrutinuri electorale, incluzându-l și pe cel pentru Constituantă.
Dintre cei 16, mai sunt în viață 15, inclusiv demisul din zilele noastre. Ei ar putea, dacă ar vrea și dacă i-ar întreba cineva, să confirme că nu au avut vreun moment treabă cu democrația, cât au guvernat, din fruntea puterii executive.
Adică, nu s-au rugat de electoratul general să îi aleagă premieri și nici nu i-au spus vreodată electoratului general cum își îndeplinesc ei ce-a de-a patra demnitate în statul România*.

Altfel spus, cel care decide cine să trăiască și cine să moară în România, ca urmare a facilitării accesului sau, după caz, interzicerii accesului la bunurile publice produse de Guvern, din care se poate trăi sau muri (cum sunt sănătatea publică, ordinea publică, administrația centrală, mediul, apele, infrastructura națională de transport și de comunicații), nu este ales de membri publicului național suveran și nici nu este controlat de aceștia, pe timpul exercitării mandatului. Ceea ce îi face pe suverani să devină supușii guvernanților.
Cele spuse mai sus pot servi drept explicație privind absența dării de seamă (accountability, în engleză) direct către public, pe coordonatele morale și sociale, a vreunui guvernant executiv, în plină democrație constituțională.
Absență care, la rândul ei, explică dezinteresul total al guvernanților executivi, de la premier în jos, pentru comunicarea publică oportună, completă, corect și credibilă, pe niciunul dintre subiectele guvernării.

Astea două, în condiții de evoluție normală și lină a vieții publice românești. În condiții de criză, ca să nu mai zicem nimic despre criză multiplă, orice guvernant român nu numai va căuta să evite orice dare de seamă către public, dar va insista pe dezinformare și chiar minciună străvezie, precum și va înlocui comunicarea publică cu opacitatea privind agenda reală și concretă a Guvernului.
Ce spun eu aici sunt lucruri evidente, care pot fi deduse direct de orice alfabetizat în materiile științelor politice și administrației publice, după primul semestru de curs.
Important pentru publicul larg, care nu are de ce să se școlarizeze în aceste materii, ca să fie totuși buni cetățeni în democrație, este de reținut că formarea guvernelor se petrece în România în totală indiferență față de orice agendă publică reală și presantă pentru națiune, în întregul său.
Atâta vreme cât nimeni nu îi controlează, nimeni nu îi supraveghează și nimeni nu îi întreabă nimic, guvernanții din Guvernul României nu au nicio treabă să muncească pentru public și nici să îi spună publicului cum muncesc ei de bine, de corect și mai ales de performant.
Și totuși, ne aflăm într-o democrație. Poate una șchioapă, una gândită constituțional de niște comuniști care nu știau altceva decât teoria și practica partidului totalitar, poate una oferită gratuit publicului suveran, cu mărinimie occidentală, public ce o folosește drept perie de scărpinat, fie ca să se gâdile, fie ca să se răcorească, deoarece nu știe altcumva, dar democrație, fără îndoială.
Așa că singura soluție democratică de control și supraveghere a activității oricărui premier, împreună cu guvernul său, este dată de demnitatea de Președintele României.
Acesta nu numai că desemnează candidatul pentru funcția de premier, nu numai că semnează decretele de numire a miniștrilor, nu numai că le primește jurământul membrilor Guvernului, nu numai că poate participa la și conduce ședințe de Guvern, dar și veghează 24/7 la buna funcționare a Guvernului, ca autoritate publică constituțională.
Președinte ce este ales direct de electorat și care răspunde în fața întregului public național suveran despre cum își îndeplinește prima demnitate în stat.
Deci, dacă vreți să aveți primul guvern care să se intereseze nu numai de deținerea puterii executive pentru satisfacerea intereselor personale, de partid, ale familiei, prietenilor, sponsorilor și clienților, dar și de soarta, de bunăstarea și mai ales de viitorul întregului popor suveran, va trebui să vorbiți cu Președintele României.
Cine știe, poate vă bagă în seamă, de suverani ce sunteți.
_______________
* Cu observația că, din primele patru demnități în statul nostru, doar prima, cea a Președintelui României, este perfect democratică, în sensul că ocupantul este ales direct de electoratul căruia candidații îi cer votul. Electorat ce își exercită suveranitatea în stat prin acest reprezentant al său. Mai departe, președinții celor două camere ale Parlamentului României sunt aleși ca parlamentari de o mică parte a electoratului, de regulă la grămadă, pe liste de partid, și sunt puși în funcții de ceilalți aleși. Care aleși îl pun în funcție și pe premierul României.

Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook   sau pe  Google News