Inapoi spre 2004

In timp ce americanii isi ofera, sub Trump, inlesniri fiscale care le vor relansa economia, Romania isi demonteaza statul de drept, iar Europa ia masuri de accelerare a destramarii sale. UE risca intoarcerea in 2004.

Cum se termina 2017? Potential bine pentru americani, rau pentru europeni. Finalul anului vine la pachet cu amplificarea sanselor unei relansari, prin inlesnirile fiscale adoptate, a investitiilor, productivitatii si prosperitatii oamenilor de peste Ocean si o concomitenta potentare notabila a riscului unui salt european inapoi, in 2004.

La statul de nedrept pastorit, pana atunci, mai intai de Ion Iliescu, apoi de securitatea invingatoare in confruntarea cu Emil Constantinescu si, in fine, de Adrian Nastase, e pe cale sa se intoarca Romania, daca cetatenii ei le permit lui Dragnea, Tariceanu si compania sa-si faca voia. In speta, daca legile justitiei trec in forma lor modificata, astfel incat sa convina grupului infractional organizat care demoleaza pe moment, voios, statul de drept, distrugand independenta magistratilor si eficienta justitiei romanesti.

Pentru motive similare Comisia Europeana a apasat pe butonul activarii, in contra Poloniei, a "bombei atomice" a articolului 7. Pe cat de comprehensibil pare demersul, reclamat de futilitatea celor doi ani de apeluri, avertismente, pertractari si noi semnale de alarma, ignorate mai toate sau respinse in numele nevoii de reforma si a suverantiatii nationale de catre polonezi, pe atat de regretabil este.

Caci nu e, principial, decat un tigru de hartie, cata vreme revocarea dreptului de vot al Poloniei nu se poate obtine decat cu unanimitate de sufragii in Consiliul European. Nici pomeneala sa se poata realiza unanimitatea, de vreme ce premierul maghiar a anuntat clar si fara echivoc ca n-are de gand sa sustina aceasta masura fara precedent. Politic insa, demersul Comisiei e o deflagratie de proportii. E un semnal care zguduie din temelii esafodajul comunitar european.

Brusc, Polonia cea desirata de Hitler si Stalin in 1939 intra in colimatorul unei Uniuni dominate de germani si de francezi, care nu se simte nici ea foarte bine. Caci in loc sa se reformeze eficient spre a se adecva provocarilor globalizarii a suferit un Brexit, pierzand un mare contributor la bugetul Comunitatii si se vede tot mai intens contestata de miscari populiste, din care mai multe au escaladat Everestul puterii, ajungand la guvernare nu doar la Budapesta si, mai nou, la Viena, ci si la Varsovia, Bucuresti si Praga.

Cu ajutorul diversiunii nationaliste interne, al obstructiilor Ungariei si grupului de la Visegrad, precum si eventual al Austriei, Polonia, indaratul careia se ascunde sistemul Dragnea, va evita o buna bucata de vreme consecintele deciziei Comisiei Europene. Semnalul politic lansat de Comisie, in speranta ca demnitarii polonezi se vor speria, frica determinandu-i sa renunte la demontarea statului de drept, pare din acest unghi zadarnic. Nadejdea cu pricina e iluzorie intre altele pentru ca in estul Europei smecherii de la putere au luat in calcul demult, cu sprijinul intelectual al sponsorilor lor de aiurea, mai toate replicile vest-europene si eventualele lor consecinte.

Din perspectiva intereselor lor, centrate pe mentinerea si perpetuarea la putere, aceste efecte li se par neglijabile populistilor rasariteni. Nu si multora dintre concetatenii lor. Prin urmare, polarizarea natiunilor est-europene se va adanci puternic, in timp ce, departe de a se timora, derbedeii isi vor continua netulburati proiectele. Nu altceva vor face, desigur, cei de la Bucuresti, presupunand ca romanii nu-i vor stavili si nu vor opri degradarea propriei democratii.

Nimic nu li s-ar parea mai convenabil acelor occidentali care au deplorat cu voce tare si lamentari stridente ultima extindere a Uniunii Europene, materializata in cooptarea Romaniei si Bulgariei, decat regresul acestor tari spre democraturi "originale" marca Ion Iliescu.

Caci despartirea de statele codase ale Uniunii, vesnic receptoare de ajutoare, le-ar cadea bine si lor si altora, in Occident. Or, regrete similare fata de extinderea din 2004, cand au aderat la UE, intre altele, tarile grupului de la Visegrad, s-au manifestat in vest nu mai putin intens, desi sotto voce, in urma crizei migratiei si refugiatilor din 2015. Cand, temandu-se de o proxima islamizare si o paralela decrestinare a Europei, tarile grupului de la Visegrad s-au opus deschis Germaniei lui Merkel.

Decizia in premiera absoluta a Comisiei Europene releva o data in plus ca o parte substantiala a elitelor politice occidentale e gata sa-si asume, iresponsabil, riscul redivizarii Batranului Continent. Caci ea stie bine ca, spre deosebire de romani, polonezii sustin in majoritatea lor masacrarea legilor justitiei de catre legislativul si executivul de la Varsovia, care s-ar putea vedea reales liber, in 2019. Si ca impotenta marcand vizibil UE daca demersurile Comisiei raman fara efect ii va incuraja masiv pe partizanii sfidarii justitiei independente inscaunati la Bucuresti si Varsovia, amplificand clivajul european, ca si pe cel din interiorul natiunilor supuse dedemocratizarii accelerate.

Atat si ar fi fost extrem de rau. Dar in Germania se pregateste si accesul la putere al unei reeditate mari coalitii crestin-social-democrate. Or, in anticamera puterii, liderul SPD, Martin Schulz, nu s-a multumit sa se pozitioneze pe urmele lui Macron, ci a lansat propuneri de un radicalism uluitor. Afisand vadit dispret fata de terti, inclusiv fata de viitorii sai aliati virtuali, crestin-socialii bavarezi si, cu atat mai mult, fata de partenerii europeni, Schulz a cerut agresiv infiintarea, pana in 2025, a Statelor Federale ale Europei. Ceea ce presupune, evident, desfiintarea statelor nationale si eliminarea din UE a est-europenilor care continua sa refuze abandonarea suveranitatii proprii.

In replica, Angela Merkel a strambat din nas. Dar si ea vrea intensificarea cooperarii europene, nu doar in domeniul externelor si dezvoltarii, ci si in sfera apararii. Ceea ce provoaca alte angoase in rasaritul unui Continent debusolat, mizand pe NATO si SUA ca scut in fata pericolului Rusiei lui Putin.

Desconsiderarea acestor termeri esteuropene si cacealmaua agresivitatii trufase manifestate de unii vesteuropeni fata de americani n-au cum sa nu intareasca tendintele centrifugale marcand Comunitatea de ani de zile. Si n-au cum sa nu iuteasca procesul disolutiei ei. In loc sa se adapteze fiscal si economic, prin reforme ample, provocarii americane, Continentul pare deci osandit la regresul in 2004, dorit tacit si de clica lui Dragnea si de unii dregatori vest-europeni.

Or, caderea in timp risca sa fie net mai dureroasa. Daca europenii n-o vor impiedica ei insisi, in ultima clipa, s-ar putea sa se regaseasca, asa cum am declarat ca ma tem, in 2012, in anii 30 ai veacului trecut.

Autor Petre M. Iancu

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...