Follow the money! Cum să înțelegi criza politică românească

Luni, 27 Septembrie 2021, ora 14:155096 citiri
Follow the money! Cum să înțelegi criza politică românească

Două expresii s-au consacrat în istorie pentru a descifra ce determină evenimente aparent absconse: „cherchez la femme” și „follow the money”. La noi, e preponderentă varianta anglofonă, cu excepția romantic hibridă a episodului Băsescu/Udrea.

Decât să te întrebi de ce l-a învins Cîțu pe Orban, gândește-te la "follow the money". Nu că Orban ar fi fost vreun „soare” al liberalismului cu toate derapajele lui naționalist-religioase sau sistemul de meritocrație combinatorică cu nimic mai prejos decât cel de acum, dar, pur și simplu, nu a avut la dispoziție Bugetul Statului. În plus, Orban era și un potențial obstacol pentru variantele de viitor politic pe care și le țese Klaus Iohannis, care în lipsa garanției unui post european de prestigiu își așterne și calea șefiei PNL și, eventual, de viitor premier, după încheierea mandatului la Cotroceni în 2024.

La poker sau la sigur?

Din această perspectivă, Cîțu pare candidatul perfect. S-a „sacrificat” fără crâcnire când interesele i-au impus să-și depună mandatul de premier, în favoarea lui Orban. Nu are carismă și priză populară. Presupunând că va fi ținut pe perfuzii psd-iste la Palatul Victoria până la finalul mandatului, se va fi erodat cumplit, ce-i drept, odată cu partidul. Singurul element imprevizibil este spiritul de gambler al omului Florin Cîțu, însă nici aici nu poți să știi ce ași păstrează în mânecă președintele Iohannis.


Poate vi s-a părut absurd de inabilă mișcarea cu USR+. Însă nu-i chiar așa. Doar... „follow the money”. Dacă înghițeau gălușca cu ministrul Justiției Stelian Ion, a doua la număr, se autoretrogradau la statutul de insignă a PNL iar Cîțu avea mână liberă să dijmuiască banii după bunul plac. Dacă ies din schemă, cu atât mai mult are mână liberă la butoiul cu miere intitulat PNRR, însă cu “autorizarea” PSD, ceea ce va presupune o împărțire a prăzii mult mai dură, însă elimină orice puseu de moralitate ce ar putea fi manifestat de vreun naiv rătăcit din USR+. Mai mult, plasarea USR+ în opoziție ar garanta și status-quoul din Justiție, adică betonarea adevăratului binom care guvernează de mulți ani politica românească, respectiv Sifonarea Banilor – Fără Frica Justiției!

PSD, pragmatism până la os

Tot „follow the money” explică și comportamentul PSD, cu nuanțele de rigoare. Aici, jocul e mai complicat, pentru că presupune două ținte de bifat. Să-și taie o felie cât mai generoasă din tortul PNRR cu bani UE și să lase impresia că nu sunt responsabili de nimic pentru a-și maximiza cota la viitoarele alegeri astfel încât să-și recâștige statutul de jupăn absolut. Dificultatea nu vine neapărat din cei doi iepuri pe care-i vânează social-democrații, ci din lupta internă pentru putere, respectiv ambiția aripii Firea/Paul Stănescu de a-l detrona pe Ciolacu. Personal, nu cred în teoria presiunii baronetului PSD-ist la asocierea cu PNL-Cîțu. Dimpotrivă, sunt genul de persoane care înțeleg perfect „follow the money”. Dar o problemă poate să apară la nivelul poporului psd-ist, mai ales în contextul apariției AUR, care cel puțin până acum s-a dovedit mult mai articulat politic decât defunctele PRM și PPDD.
În general, când judeci orice partid politic și intențiile lui, trebuie să ții cont că e format din oameni cu un anumit profil și interese specifice fiecărui individ. În România sau în Germania, în SUA sau în Rusia. Iar banii publici sunt o atracție universală, din care se înfruptă cei care au sistemul de relații adecvat. Diferența între un stat sărac și unul bogat o face corupția, prin care se înțelege cât din banii publici sunt cheltuiți corect, pentru binele general, și câți sunt profitul celor care îi împart. Profitul e și el universal valabil, însă una este să cheltui banii de autostradă pe studii de prefezabilitate și alta e să te-ngrijește ca autostrada să se și facă.

Poate e timpul ca și societatea noastră să se maturizeze nițel. Să ne uităm în oglindă și să admitem că toți avem defecte și calități. Și că politicienii sunt, ca și noi, oameni cu defecte și calități. Mai mari sau mai mici. Să admitem că, în fond, noi, ca societate, îi trimitem să ne reprezinte, deci sunt o oglindă fidelă a noastră în ansamblu. Să separăm defecte din categoria malignă, cum este furtul din banii noștri, de cele benigne, de tipul oprobiului pentru politicianul afemeiat, bețiv, etc. Contează să ai discernământ, nu doar nervișori! Altminteri, o să ne cantonăm între exaltări și depresii naționale în timp ce doar câțiva își vor însuși „the money” și atâta fericire cât aduc ei.