Epoca post-Basescu. Se deschid portile (Opinii)

Joi, 21 Februarie 2013, ora 15:157163 citiri
Epoca post-Basescu. Se deschid portile (Opinii)

Privite dintr-o perspectiva mai larga, implicarea lui Traian Basescu in alegerile din PDL, pozitionarea clara, cu tuse aproape ostentative, de partea Elenei Udrea, devenita oficial mostenitoarea sa politica, precum si sugestia ca ar putea reveni, la o adica, in PDL, dupa finalul mandatului, deschid larg jocul politic din Romania.

Presedintele si-a definit teritoriul politic, lasand in acelasi timp unul gol, foarte mare, foarte promitator, neasociat cu numele domniei sale.

De acum reformistii din toate partidele, inclusiv din PDL, dar si din societate in general pot iesi in fata, pot vorbi, se pot misca in afara paradigmei pro sau anti-Basescu. Traian Basescu si-a fixat succesiunea politica explicita, deschizand larg portile epocii post-Basescu.

Traian Basescu incepe sa tina mai mult de trecut, iar important este viitorul. Important este cine va ocupa acest teritoriu liber si, mai ales, daca va reusi sa-l populeze electoral cu majoritatea dezamagita si absenta de vot.

Odata portile deschise, ar putea fi momentul sa vedem daca in Romania exista resurse reale pentru un nou tip de politica, daca are cine sa salveze tara aceasta scufundata de penali si plagiatori, fripturisti si mafioti, mitocani si sfertodocti, demagogi si alte caricaturi.

Suntem intr-un moment extrem de critic, cand doar o minoritate mai voteaza, iar clasa politica s-a decuplat complet de cea mai mare parte a societatii. Este o clasa politica expirata, toxica, cel mai mare obstacol in calea modernizarii Romaniei.

Nu mai avem de ce sa mestecam in aceeasi oala din care se ridica doar duhori, nu mai avem ce sa cautam si ce sa gasim in aceeasi ciorba verzuie, reincalzita din patru in patru ani.

E nevoie de oameni noi, competenti, cuplati la economia reala, la viata reala, oameni in care sa se regaseasca si de care sa se lege nu doar sperantele asistatilor social si ale clientilor politici, ci si ale paturii sociale care in orice societate normala furnizeaza combustibilul dezvoltarii - clasa de mijloc.

E nevoie de oameni deja realizati, care sa nu vada in politica sansa lor de capatuire asupra careia sa se arunce ca vulturii, oameni care la intrebarile "ce stii sa faci?" si "ce ai facut pana acum?" sa aiba si alt raspuns decat "clampaneala", care sa stie sa fie si romani fara tafne, si europeni fara fumuri, calitati care, corect intelese, se presupun si se imbogatesc reciproc.

E nevoie de oameni cu viziune, cu proiect fundamentat pe studii si cultura solide, dar si pe experienta. E nevoie de oameni cu principii ferme, cu o corecta ierarhie de valori si cu intransigenta etica.

Nu sunt fictiuni. Oameni acestia exista in societate. Trebuie doar sa iasa in fata. Unii dintre care au citit interviul de luni acordat pentru Ziare.com de fostul ministru al Justitiei, Catalin Predoiu, (https://ziare.com/predoiu/ministrul-justitiei/catalin-predoiu-o-forta-politica-noua-de-centru-dreapta-pro-europeana-solutia-pentru-romania-1219203) au capatat, poate, un dram de optimism.

Si eu cred ca dl. Predoiu poate fi o speranta pentru o noua generatie de politicieni, care sa ia locul celei expirate. Nu e o certitudine. Poate muri speranta, din punct de vedere politic desigur, sau poate confirma, dupa cum si dupa eventuala confirmare poate oricand derapa. Depinde de domnia sa.

Deocamdata nici macar nu a hotarat sa coboare in arena, dar vadeste potentialul unui lider politic redutabil si necesar Romaniei.

Cred ca este o decizie grea. De ce ar alege un om cu o cariera de succes si un statut social consolidat, care deja si-a legat numele de patru coduri juridice, sa intre in goapa cu lei si varani? De ce sa renunte la liniste si confort pentru a se oferi de buna voie tinta pentru galetile cu laturi?

Raspunsul la aceasta posibila oferta de destin e dincolo de logica si argumente. El tine in primul rand de vocatie, de ambitie si de un sentiment pe nedrept demonetizat - patriotism. Pana cand nu se vor gasi politicienii care sa redea continut acestui cuvant nu prea avem sanse de a iesi din mlastina.

Catalin Predoiu nu e singurul in aceasta situatie. Eu cred in Cristian Preda si Monica Macovei, cu performante profesionale si politice certe, inclusiv europene, oameni cu viziune si coloana vertebrala. Cred in Adrian Papahagi, mai tanar in politica, dar consistent.

Vi-l amintesc pe Ionut Popescu, ministrul de Finante de al carui nume se leaga cota unica si care l-a invins in alegerile din 2008 pe Crin Antonescu. Vi-l amintesc pe Dacian Ciolos, o competenta recunoscuta la adevarata valoare mai mult la Bruxelles decat la Bucuresti. Comisarul Ciolos isi va incheia anul viitor mandatul in CE si ar fi o imensa nevoie de un om ca domnia sa in politica romaneasca.

Mai sunt si altii, unii care au deja profil public, altii care au stat pana acum pe margine si trebuie antrenati. Sunt asperitati de atenuat, sunt orgolii de depasit, dar acestea sunt energiile reale ale Romaniei, cele care o pot impinge inainte.

Nu-i asteapta la scara politicii o limuzina de lux, cu rezervorul plin si motorul pornit. Si nici nu au in fata un bulevard. Teritoriul liber post-Basescu este un off road. Se pot rasturna si isi pot frange gatul la fiecare miscare.

Cand vrei sa schimbi radical jocurile dintr-o politica sulfuroasa, nu te poti astepta la colaborarea celor pe care vrei sa-i luxezi si care fac regulile momentului. Sunt multe obstacole, de la finantare, care in sistemul actual este una proponderent clientelara si deci compromitatoare, la blocada mediatica impusa de televiziunile de stiri controlate politic. Dar greu, teribil de greu, nu inseamna imposibil.

Momentul pentru o astfel de coagulare reformista este, in mod paradoxal, si cel mai bun, si cel mai rau cu putinta. Cel mai bun pentru ca asteptarea in societate este uriasa, pentru ca zona de dreapta trece prin seisme remodelatoare, pentru ca USL este tot mai zdruncinata. Cel mai rau, pentru ca dezamagirile repetate au facut electoratul, mai ales pe cel educat si de dreapta, extrem de suspicios, putin dispus sa mai investeasca speranta, iar expiratii politicii detin toate parghiile de control si strivesc cu ferocitate orice potential pericol.

Dar, dupa cum imi spunea recent cineva, nu lupti pentru schimbarea realitatii in limitele actualei paradigme, ci creezi o noua paradigma, pentru o noua realitate, care sa o scoata din uz pe cea veche.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.