Draga 10 august, unde suntem noi?

Imi cer iertare ca in toti ceilalti ani nu am putut fi in piata. Mi-am facut piata din ce am avut, am facut revolutie cum am putut, pentru ca, draga 10 august, poate nu stii, eu fac parte din generatia revolutiei si mineriadelor permanente, la noi nu se mai termina motivele de lupta, indignarea nu are cum sa se linisteasca vreodata, noi ne amintim pentru ce am luptat in 89, eram tineri atunci, draga 10 august, aveam varsta copiilor mei de acum, avam in fata tot viitorul si toate optiunile, am fi putut fi monarhie constitutionala, am fi putut fi capitalisti, am fi putut fi orice.

Dar am facut revolutie ca sa fim nimic. Ca sa ducem dupa noi infrantele vise, care dupa infrantii visatori viseaza.

30 de ani de bataie de joc: libertate cu libertate, ideal cu ideal, dreptate cu dreptate, simbol cu simbol au fost asediate, iar noi am tot obosit sa le aparam.

Draga 10 august, sunt capsunista. Nu mai spun "capsunara" pentru ca, stiam si eu ca in Huelva compatriotii mei sufera cand li se spune asa, li se pare ca incarcatura de dispret e prea mare, dar articolul Elenei Stancu si Cosmin Bumbut, publicat in Teleleu chiar m-au facut sa renunt la resemantizarea pozitiva a culegatorilor de capsuni. Sunt capsunista si nu am avut cum veni la Bucuresti, pentru ca vesnic aveam de pregatit ceva, sau de finalizat ceva, sau zborurile erau fantastic de scumpe, sau... Nu am venit in piata pana acum. Radeam cu tine, draga 10 august, ma bucuram cu tine si am plans cu tine atunci cand statul roman ti-a declarat razboi.

Draga 10 august, cum vad stirile in alta tara, nici nu pot sa iti povestesc cam cum arata protestele in Spania, Franta, Anglia, sau Statele Unite. Nu iti povestesc ce etalare a violentei din partea protestatarilor, cum ard in flacari masini, magazine, cum sparg vitrine si cara marfuri din interiorul magazinelor. Eu nu pricep nici acum, draga 10 august, cum de ai rezistat tu, om cu om, cetatean cu cetatean, cum ati rezistat fratilor fara sa ii atacati pe ei aparandu-va. Cum v-au tinut nervii, cum de ati rezistat tentatiei de a raspunde batei cu bata si pietrei cu piatra.

Draga 10 august, am ajuns in piata anul acesta la prohod. Inca unul, prohodul unui simbol sfaramat.

Draga 10 august, tu stii ca istoria este pana la urma o suma de mici simboluri care se aduna unul peste altul. Tu stii ca simbol + simbol se construiesc mini-istorii care pot justifica la un moment dat, intr-o societate, si speranta si reconstructia si normalitatea.

Draga 10 august, normalitate e cuvant mare, aproape ca nu mai stie nimeni ce anume inseamna, uite, de exemplu eu nu stiu ce s-o intamplat chiar in fata mea ieri in piata, nu inteleg ce circ absurd si de prost gust monta un regizor dement chiar in fata noastra. Normalitatea mea era sa-mi gasesc acolo prietenii gazati acum doi ani.

Am fost pe 10 august in Piata Victoriei si nu am inteles nimic din ce se intampla in tara asta si iti povestesc imediat de ce: am ajuns la girafa si incetul cu incetul s-a adunat lume, lume cumva stranie, nu prea pareau oamenii din bula mea, desigur ca nimeni nu avea masca, mi-au atras atentia doua doamne care lucrau de zor pe o banca si aveau gramezi de stegulete trase la imprimanta (bietele cartusuri), metri intregi de snur tricolor, cartoane scrise destul de stangaci, proptind literele cam aiurea. Am facut clarul pe unul dintre mesaje si am ramas masca dincolo de masca: "Romania, do not export your kidds!" Pacatili meli, imi spun in barba, ceva nu e in regula, ma apropii si incep sa fac cercetare folclorica:

- De la Q Romania suntem, cu oculta mondiala si cu astia care ne iau libertatile cu virusii lor cu tot.

- Ce e asta, e ONG, sau ce e?

- Ei, e o miscare. A intrat si Viorel Catarama in Q. Noi suntem cu Tranp.

- Tranp? Care Tranp?

- Ei, Trunp din America, el stie cel mai bine. Dar dumneavoastra?

Eu nu ma asteptam la aceasta iscodire si m-am trezit din indignare:

- Eu sunt diaspora. Asta e ziua noastra.

- Sunteti cu Mocanu?

- Nu stiu cine e Mocanu.

- Ei, nu stiti, las ca stim noi. Toti astia din diaspora sunteti cu Mocanu. Noi suntem adevaratii patrioti ai Romaniei.

Nu mai lungesc vorba. La 10 minute la girafa noastra era plin de ei. Miscarea Patriotilor Romani, fel de fel de alte grupuri de ultrasi, veneau oameni cu liste si sacose cu tricouri, nicio masca pe nicaieri, se sunau, faceau prezenta, urmau pe cate unul ca oile, turme intregi de oameni cu ochii inchisi. Primeau pancarde, primeau semnal ce sa strige, cand, cand sa aplaude.

De un penibil absolut.

Cat costa un om? Sunt curioasa. Cati bani au primit oameni iaia care sineau in mana pancarde din care nu intelegeau nimic. Unele dintre ele direct in limba engleza, un tanar foarte tanar poarta mandru pe cap o sapca cu Let s make America great again, sapca rosie, originala.

As plange, as rade, as ridica pumnul la cer.

Draga 10 august, ieri te-au furat niste jmenari, niste smecheri de cartier, sa le spunem sinistrii acestei societati, te-au asezat frumos pe jos si te-au calcat in picioare asa cum au facut cu toate simbolurile si cu toate nevoile noastre. Te vor recupera ca sa isi bata dublu joc de noi, la modul naucitor te vor recupera, te vor falsifica si te vor narui, nu va mai ramane nimic nici din tine, nici din noi.

Draga 10 august, ieri au furat simbolul diasporei, asa cum au furat la mineriade intelectualii, asa cum au furat la revolutie tinerii si i-au transformat in golani.

Noi. Acesti noi am lipsit ieri din piata. Eram putini imprastiati, au venit cei de la Rezist, cei din diaspora au venit cu o valiza plina de pantofi ai celor plecati si au facut un scuar cu incaltamintea celor care isi poarta picioarele prin alte tari. O expozitie de pantofi ramasi fara stapan.

Intre pantofii aceia am stat si noi, rasfirati, inconjurati de jandarmi care de data aceasta nu amendau pe nimeni, nici macar grupurile mizerabile cu steaguri si tricouri negre, sau cei cu tricouri mov, sau albe, nici macar amenzi pentru ca erau ingramaditi unii in altii cei care nu ar fi trebuit legal sa fie in grupuri de mai mult de 6 persoane.

La un moment dat o doamna isi intreba prietena cu care venise: unde suntem noi? "Nicaieri" i-as fi raspuns. Nu mai suntem. Au ramas doar ei.

Pe de o parte, draga 10 august, ma gandesc ca o fi fost pandemia... Sau concediul de dupa pandemie... sau poate lehamitea... Sau o fi fost pur si simplu o zi linistita de luni, fara trafic in capitala, fara aglomeratie, nu tu canicula, nu tu fierbinteala, un vanticel placut, trei stropi razleti de ploaie, terase deschise, bere rece la halba. Sau poate o fi fost frica. Eu inteleg frica si ii iert pe toti cei care de frica nu au iesit ieri din case. Eu insami sunt o fricoasa mascata, in spatele mastii imi suport si eu fricile cum pot.

Sau o fi fost speranta pierduta si asta m-ar durea. Numai speranta sa nu o pierdem din nou.

Draga 10 august, o sa ne intoarcem!

O sa vezi!

10 august, te iubesc!

Oana Ursache este lector de limba romana la Universitatea din Granada, in sudul Spaniei, unde preda de 10 ani cursuri de limba romana studentilor spanioli. Este specialista in literatura comparata si culturologie. A facut un doctorat (din cele ale sarakilor) despre Panait Istrati, pe care inca il considera modelul ei absolut. Este membru in Biroul National PLUS, unde reprezinta diaspora

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Replică tăioasă pentru Piedone. Nicușor Dan a ieșit la atac: "Asta e singura luptă care contează!"

Nicușor Dan este susținut la aceste alegeri de Dreapta Unită, formată din USR, FD și PMP. Edilul, care are de dus o luptă dificilă cu Cristian Popescu Piedone, a ieșit la atac, în cadrul...

Ludovic Orban, dezlănțuit: „Nu mi-e frică de voi, securiștilor!". Fostul premier a anunțat prima reformă a alianței FD+USR+PMP

Ludovic Orban face mare scandal din opoziție. Fostul premier, fost lider al PNL, se află într-un război continuu după ce Klaus Iohannis l-a trecut pe „linie moartă". Ludovic Orban este...