Disoluția statului român

Autor:Dan Popa
Joi, 18 Noiembrie 2021, ora 09:322949 citiri
Disoluția statului român

Politica este știința și arta de a guverna. La noi, politica a încetat demult să mai fie o știință, cu atât mai puțin o artă. Politica din spațiul mioritic se face după ureche, deși avem partiturile la îndemână. Doar că noi suntem prea orgolioși pentru a învăța ceva de la alții. Autosuficiența este o boală cronică a societății noastre, iar efectele ei se pot vedea peste tot, în jurul nostru. Respingem a priori orice sugestie, un pic pentru că suntem fudui, un pic pentru că suntem comozi.

Citeste toate textele scrise de Dan Popa pentru Ziare.com

Politicile greșite la care a fost supusă România în ultimele trei decenii au dus la o degradare accentuată atât a societății civile, cât și a cercurilor politice, ca și la disoluția autorității statului. Furtul din banul public, corupția și nepotismul au devenit o obișnuință, ba chiar un brand de țară. Se guvernează haotic, pompieristic, fără viziune și planuri pe termen mediu și lung. De trei decenii batem pasul pe loc. Reformele de care are nevoie România sunt cu regularitate ignorate de principalele forțe politice, iubitoare ale stagnării, chiar dacă asta este cauza care ne menține la coada Europei.

Uneori, lipsa reformelor poate fi și un bine, dacă ne gândim la faptul că, atunci când s-au făcut totuși ceva reforme, la sfârșit s-a constatat că era mai bine înainte! Reforma pensiilor, de exemplu, a produs cele mai mari inechități din toate timpurile: oameni care percep pensii mizere, după 40 de ani de muncă, și băieții deștepți care ies la pensie la 40 de ani, încasând de sute de ori mai mult decât au contribuit la fondul de pensii.
Acum, UE încearcă să ne stimuleze apetitul pentru reforme cu niște sume fabuloase, pe care

România nu le-a visat vreodată, dar să le mai și aibă la dispoziție. O șansă în viață, cum se spune. Vom fi în stare să profităm de această ocazie, mai mult unică decât rară? Mă tem că nu. Preocupările celor mai mari două partide românești, PSD și PNL, cele de care depinde direct și nemijlocit soarta României, sunt cu totul altele: îmbogățirea prin capușarea banului public și perpetuarea la putere.

Iar atunci când comisarii europeni vor observa că banii i-am luat și i-am cheltuit, dar reformele încă n-au fost făcute, va urma ceea ce știam dinainte că se va întâmpla: nu vor mai sosi celelalte tranșe de bani. Moment în care, atât pesediștii, cât și “colegii de la PNL” - cum îi numește acum, duios, Sorin Grindeanu – vor începe să arunce cu lături în direcția Comisiei Europene, acuzând-o de toate relele care se petrec la noi. Mai degrabă poți auzi de la un dictator crâncen, precum Kim Yong-un, că a greșit, decât de la politicienii noștri, care sunt întruchiparea perfecțiunii.

La noi, fuga de răspundere este sport național. Pentru că, așa cum spunea Nicolae Iorga, românii nu duc lipsă de inteligență, ci de caracter.


Între timp, criza politică se prelungește și va continua până când PSD îl va accepta pe Florin Cîțu ca prim ministru. Iar dacă social-democrațîi vor ceda, în cele din urmă, și îl vor accepta, următoarea condiție a liberalilor va fi aceea ca guvernul prin rotație să fie inaugurat de PNL. Adică, de inegalabilul Florin Cîțu. Iar dacă, totuși, aceste lucruri nu se vor întâmpla, nu-i nici o problemă: domnul Florin Cîțu se va sacrifica și va rămâne premier interimar sine die, chiar dacă astfel s-ar încălca prevederile Constituției. Cui îi mai pasă de Constituție și de legi?

Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook   sau pe  Google News