Despre tradare. Sau ticalosia rentabila

Cand spun "tradare", nu imi vine imediat in minte modul in care mai este spus public acest cuvant. Il auzim cand si cand, la noi. Mai putin in alte tari. Spus mai ales de catre politicieni. Desi o referinta celebra in cultura si literatura romana, m-ar contrazice. In O scrisoare pierduta, personajul Branzovenescu face un slam dunk retoric magistral pe replica anterioara a lui Farfuridi: "Farfuridi: Da, asa, daca e tradare, adica daca o cer interesele partidului, fie. Branzovenescu: Dar cel putin s-o stim si noi!".

Dem Radulescu si Mircea Diaconu (1972, in celebra montare, de la "Bulandra" a lui Liviu Ciulei; foto Youtube)

Mai repede vine in minte, pentru multi, dar din cauza titlului spectaculos si seducator, cartea lui Julien Benda, din 1927, La trahison des clercs, tradusa la noi sub titlul Tradarea intelectualilor. Nu vreau sa fac un comentariu specializat, mi-ar lua prea mult si, in anumite privinte, precum raportul intelectualului cu natiunea, ar trebui sa mai citesc si sa reflectez. Am mai facut-o privind acest subiect. (Acum, insa, conceptul de natiune este pus intr-o lumina problematica.) Benda spune ca intelectualul, caruia ii interzice implicarea in "progresul" natiunii, caci e un factor frenator, si-a tradat menirea de a exersa disciplina si stiinta mintii prin urmarirea avantajelor materiale. Din cauza acestor oameni, omenirea a facut rau de doua mii de ani, in timp ce aclama binele."

Julien Benda 1867-1956 (foto briannica.com)

Tradarea este o practica exersata mult in sfera publica, dar si in aceea a relatiilor interumane. Incepe sa fie tot mai cancerigena cand, inca in Evul mediu, parcurge un drum semnificativ de la, cum subtitreaza un volum de comunicari pe aceasta tema, "monstruozitate la crima politica". (v. Maite Billore; Myriam Sorya- editori, La trahison au Moyen Age, Presses universitaire de Rennes, 2009)

sursa venitism.wordpress.com

Discursul public despre tradare este ambiguu: implica interpretarea unui fapt produs in urma unei actiuni care are masca deciziei personale. Adesea, este o forma a santajului sau a complicitatii asumate ca vehicul politic sau profesional. Apartenenta la un corp, structura laica sau religioasa este tradata. In practica cotidiana, cea mai frecventa este tradarea partidului. Dar asta e tot? Tradarea in politica este mult mai adanca: un numar de oameni care au votat, au ales acea persoana, votanti, deci, isi vad tradata alegerea, decizia, speranta, increderea. Sunt inca profesii unde, ritualic, pentru exersarea profesiei sau a unei pozitii politice, e obligatorie depunerea juramantului. Uneori, ca in ceremoniile-spectacol, vorbele sunt insotite de gestul si obiectul care intaresc spunerea: mana dreapta pe Biblie. Vezi si ceremoniile de depunere a juramantului in Armata sau celebrul Juramant al lui Hipocrat depus de medici. Tradarea unui juramant are, in aceste situatii, semnificatie si consecinte variabile, diferite, profunde sau superficiale.

Vedem cum apropierea startului campaniilor electorale starneste apetitul tranzactional al celor care tradeaza increderea electoratului. Barbati si femei, deopotriva. Ca si in jocurile politice ale Romei antice, in Europa tradarea incepe, din secolul al XV-lea, sa fie perceputa, in functie de "strategiile sociale ale claselor dominante", dar si de "nevoile de recrutare" ale unor institutii, ca un joc cu mai multe strategii care au ca efect, mai ales azi, relativizarea "fermitatii cuvantului dat si stabilitatea angajamentelor" pe care cei/cele in cauza au jurat, juramant care garanteaza astfel cuvantul dat. (op.cit., p. 387). Un indicator al urmaririi interesului personal, dupa tradare, este si evaluarea declaratiilor de avere precum si indeplinirea obligatiilor fata de Fisc. Tradarea e, de regula, rentabila. O exceptie: tradarea din prostie.

Apetitul pentru tradare exista. El topeste orice urma de moralitate. E lansat cu o retorica speciala, ambigua si ea, a celui care acum vede adevarul care i se "reveleaza", ca mereu in mistica de partid unde "ingerii" vestesc "botezul". "Noul om" de partid nou e proaspat/a, nou/a, cu credinta calculata ca atunci cand, reflex, isi face crucea fast forward la trecerea prin fata unei biserici. "Noua biserica" promite, desigur, salvarea, la un nivel superior. Profitabil.

(continuarea textului pe marianpopescu.arts.ro)

Marian Popescu este profesor asociat al Universitatii din Bucuresti, al Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca, coordonator al Centrului pentru Integritate al UB (CARFIA), reprezentantul Ministerului educatiei la Consiliul Europei/ETINED, membru in Comitetul Stiintific al IRAFPA, Geneva, expert invitat de EACEA/ Comisia Europeana (cooperare, traduceri literare, artele spectacolului), autor al sapte volume despre teatru si artele spectacolului. Sustine conferinte si ateliere despre arte si societate, vorbire in public si dezvoltare personala. E critic de teatru, editor si traducator, cofondator si primul vicepresedinte al UNITER (Uniunea Teatrala din Romania). Experienta in Cultura, Educatie, administratie culturala si sectorul ONG. Se simte bine intre oameni competenti, cinstiti si cu simtul umorului. Si cu bun simt. Cand greseste, se simte rau. Daca poate, ajuta. marianpopescu.arts.ro, carfia.unibuc.ro, irafpa.org

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Tribunalul a decis. Eugen Tomac, președintele PMP: ”Spre disperarea celor care timp de doi ani au încercat să distrugă partidul”

Tribunalul Bucureşti a decis înscrierea lui Eugen Tomac în Registrul partidelor politice ca preşedinte al PMP. ”Spre disperarea celor care timp de doi ani au încercat să distrugă PMP,...

Adjunctul ministrului rus al Apărării ar fi fost arestat pentru trădare. Prietenul purtătorului de cuvânt al Kremlinului, ”lucrat” de Serviciile secrete ucrainene

Publicația rusă „Povești importante” susține, citând două surse apropiate de Serviciul Federal Rus (FSB) că adevăratul motiv al arestării adjunctului ministrului rus al apărării,...