Despre teza ”guvernului meu”, validată pentru prima dată de Traian Băsescu

Vineri, 24 Septembrie 2021, ora 14:363156 citiri
Despre teza ”guvernului meu”, validată pentru prima dată de Traian Băsescu

Teza „guvernului meu” (format din „partidul meu”) este o teză băsistă prin excelență.
Ea a fost formulată în primul mandat al domnului Băsescu Traian ca Primar General al Capitalei (cu formula „dați-mi Consiliul meu, dacă vreți să fac ce am promis”), a fost validată în alegerile pentru al doilea mandat și este specifică ideii de președinte-locomotivă, care își trage partidul după el, cel care are o credibilitate și o popularitate mai mari decât cele ale partidului său.

Citeste toate textele scrise de Hari Bucur Marcu pentru Ziare.com

Credibilitate și popularitate confirmate prin alegeri, desigur și nu visate sau mințite prin tot felul de sondaje propagandistice.
Să mai notăm că teza „guvernului meu” a funcționat în formula „consiliul meu”, dar, când a venit vorba despre Președintele României și partidul său, cu toate că domnul Băsescu a fost și reales, dar și reconfirmat în funcție de două referendumuri de demitere, nu a reușit să își tragă partidul în sus, ca o locomotivă, ci doar să îl țină pe șine, ca o drezină politică. După care s-au decuplat cei doi: președintele și partidul.
Pe primul în găsim azi prin Parlamentul european, pe al doilea îl găsim în alt partid, unul cu nume istoric național.

De unde și ideea că președintele Klaus Iohannis ar putea fi o locomotivă sau măcar o drezină pentru Partidul Național Liberal. Ceea ce îi dă acestuia desigur o voce sonoră în rândul liberalilor, mai ales când vine vorba ca partidul să îi pregătească domnului Iohannis succesorul la tracțiunea înainte a vagoanelor cu activiști. Faptul că Președintele României nu are voie constituțională să fie membru de partid este doar o chichiță avocățească, de care nu se poate împiedica nicio drezină, d-apoi o ditamai locomotiva.

Nefiind eu membru al niciunui partid și nici măcar simpatizant al vreunui partid, dar fiind cetățean al Românei, țară în care domnul Klaus Iohannis este președintele meu, nu pot să nu mă întreb dacă domnia sa are într-adevăr o forță politică de tracțiune înainte a vreunui partid, cum este Partidul Național Liberal?
Este greu de răspuns la această întrebare. Nu imposibil, dar greu. Deoarece ar trebui găsit un criteriu de identificare a voturilor primite de domnul Iohannis ca urmare a credibilității și popularității sale în rândurile electoratului, disociate de voturile primite de același domn Iohannis ca urmare a faptului că cei doi contra-candidați pesediști, în cele două alegeri prezidențiale câștigate de Iohannis, au generat voturi negative cu milioanele, de inadecvați ce erau.

Dacă, aplicând un asemenea criteriu, rezultă că voturile bazate pe credibilitate și popularitate ale domnului Iohannis sunt semnificativ mai multe decât cele ale liberalilor actuali (care îi includ și pe activiștii domnului Băsescu), atunci înseamnă că modelul este corect și Iohannis poate clama că nu e membru de partid, dar este interesat ca Președinte al României de buna funcționare a instituțiilor statului, între care este inclus și Guvernul României, care guvern ar funcționa excelent dacă ar fi „guvernul său”. De unde și interesul legitim și constituțional al Președintelui României față de cine ar fi președintele partidului care să dea acel „guvernul meu”.
Dar, dacă ar rezulta din introducerea criteriului departajării semnificației voturilor că domnul Iohannis are o credibilitate și o popularitate de valoare aproximativ egală cu cele ale liberalilor, atunci toată decredibilizarea Președintelui României prin partizanat politic, în fața propriului său popor dar și a comunității internaționale, nu se mai justifică.

Și nici nu se mai explică rațional. Decât dacă ar exista cine știe ce rațiuni de stat acoperite de secretul de importanță deosebită.