De ce nu cauta politicienii leac pentru adevaratele boli ale presei?

Marti, 03 August 2021, ora 11:202467 citiri
De ce nu cauta politicienii leac pentru adevaratele boli ale presei?

Bizara lege "una calda, una rece" a si mai bizarului cuplu politic ad-hoc Ioan Ghise si Gheorghe Funar si-a lasat scris epilogul de Curtea Constitutionala.

O decizie previzibila, dupa o sesizare scrisa de PD-L cu un ochi la Cotroceni si cu celalalt la "Manualul micului ipocrit". Cartulie devenita, probabil tema de vacanta si pentru celelalte partide care, impreuna cu democrat-liberalii, au votat initial in unanimitate controversatul proiect si care in toamna fie il vor ingropa in sertarele Parlamentului, fie il vor infiera cu mania proletara consacrata pe malurile Dambovitei.

Ridicolul legiferarii

Ce ramane dupa show-ul care a urmat dupa ce ziaristii au citit pe bloguri despre o lege care era cat pe aici sa le dea peste cap sedintele de sumar? O incercare ridicola de a legifera ceea ce nu poate fi legiferat si aceleasi eterne probleme ale presei pe care nici un politician nu are chef sau interesul sa le abordeze.

Proportia dintre strile pozitive si cele negative este, probabil, cea mai mica dintre problemele presei de astazi. O stim in primul rand noi, ziaristii, pe care nu degeaba ne-a pocnit un ras amar cand am auzit de initiativa Funar- Ghise.

Idei pentru febra curateniei

Daca tot ii apucase febra curateniei in mass-media, le-am fi putut da chiar noi o lista intreaga de probleme la care sa mediteze.

Ar fi putut, de exemplu, sa incerce sa dea de cap complicitatilor interesate dintre unii ziaristi si politicieni, in care primii sar cu sfaturi sau articole, iar cei din urma cu contracte de consultanta. Sau sa devoaleze retelele prin care alti ziaristi ajung sa aiba contracte cu institutii ale statului, uneori chiar cu servicii de informatii. Sa-i dibuiasca pe micii turnatori sau chiar pe "marii agenti" infiltrati in redactii - poate experienta domnului Ghise de colaborator al Securitatii ar fi avut, in cele din urma, si un rol pozitiv.

Toate acestea au fost expuse, pana la urma, tot in presa si niciun politician nu a incercat vreodata sa le sanctioneze, macar public, daca nu prin vreun proiect de lege.

Ce ne facem cu "Pactul cu Diavolul"?

Cat de naivi sa fim, insa, sa asteptam de la ei sa caute un leac pentru aceste maladii ale presei? Micile sau marile "pacturi ale diavolului" in care ziaristii intra, uneori, nu ar fi niciodata posibile daca acestia nu i-ar avea parteneri chiar pe politicieni, la nivelul cel mai inalt. Inclusiv pe aceia care au decis, de exemplu, ordinea pe listele electorale si care acum impart Romania in circumscriptii.

Sunt cei care pot decide daca un aspirant la o cariera politica va deveni o vedeta sau este ratat din start. Sau daca politicieni cu oarecare vechime, chiar precum domnii Ghise sau Funar, vor primi vreun sfant de la finantatorii partidelor.

Este un troc pe care nimeni nu are interesul sa-l sparga si care nimeni nu stie daca va inceta vreodata. In nici un caz nu se va opri pana cand presa insasi nu va avea curajul sa se priveasca cu sinceritate in oglinda.

Pana atunci, pe ziaristi nu-i vor putea tine departe de "infectii" decat propria constiinta, dragostea de meserie, bunul simt si alte calitati din acestea desuete si putin profitabile. Si care nu pot fi legiferate.

Oana Dobre