Omul maimuta

De curind, o echipa de geneticieni, dupa studii complexe, ne-a confirmat ca noi, oamenii, partajam 99% din "bagajul nostru genetic" cu cimpanzeii. O alta echipa de "experti", manipulind variabile statistice care pornesc de la aceste referinte biologice, ne-a dovedit ca, in esenta, suntem, "la fel" cu vietuitoarele paroase, si ca teza darwinista poate fi sustinuta cu temei, chiar si "matematic".

Eu nu vreau sa combat azi cit de mult ne "tragem din maimuta", ci numai sa le dau dreptate intr-o masura rezonabila celor care inclina sa promoveze un asemenea model ontogenetic. Caci, intr-adevar, traim inconjurati de o specie foarte raspindita, sociologic influenta, a omului-maimuta. Priviti-i portretul si contraziceti-ma (daca puteti)... In primul rind, la infatisare, seamana semnificativ cu prototipul: paros in exces, transpirat aluvionar si mucos alternativ (caci e "imbolnavit" de orice boare a vietii, care il stinjeneste), se scarpina mult in cele mai neasteptate momente ale zilei (ca atunci cind ajunge in vecinatatea nesanatoasa a unui produs cultural, precum o carte sau o idee), maninca multe seminte de dovleac, scuipa generos si se cracaneaza in fata oricarei reprezentante de gen opus din aceeasi specie, pe care o intimpina cu chiote si gingaveli piscatoare.

De altfel, registrul auditiv e foarte relevant in a-i circumscrie portretul, caci asemeni originalului, ceea ce il caracterizeaza precumpanitor e galagia pe care o anima ca mod de viata. Obisnuit sa produca numai zgomot, el se insereaza natural intr-o lume a trancanelii si a lui "mi se rupe de voi", comunicindu-ne doar ca refuza sa comunice ceva cu noi, si, in cele din urma, si cu el insusi. E un individ fara memorie, ci numai cu umori. Fara idealuri, fara iluzii. Are, insa, intocmai ca mamiferul darwinian, o singura obsesie: a cataratului. Cu orice pret.

Craca sociala convenabila sau scorbura politica profitabila sunt tintele sale instinctive. Si in acest desis din jungla in care o "scoti la capat" daca sari mai bine, pe ramura mai "virtoasa", conduita sa este, pina la urma, una "adaptativa": asa s-a "selectat natural" specia. Doar astfel poti - de la fiecare dupa capacitati si fiecaruia dupa nevoi - infuleca banana "salvatoare" (o "investitie" in "colaborare" cu baronul local, o "teapa" mai strasnica din fonduri publice, un "loc caldut" pe listele partidului "reformator", rolul dizidentului "om de afaceri" sau al securistului "salvator al democratiei autohtone", un mobil mai "fain", un serviciu mai "usor", o masina mai "tapana", o casa neaparat mai "mare"), care iti astimpara pintecul infometat de atita strigatura si fugareala. Ce mai ramine dupa o asemenea goana? Excesul, transpiratia, mucii, scarpinatul, semintele de dovleac, scuipatul, cracanatul, galagia. O viata de om. Sau, ma rog, de maimuta.

Alin Gavreliuc este profesor universitar la Universitatea de Vest din Timisoara, Facultatea de Sociologie si Psihologie, unde preda cursurile de Psihologie sociala, Psihologie interculturala si Etnopsihologie.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Respect, d-le Cîrstoiu: "un medic nu abandonează niciodată"! Câți antreprenori gândesc la fel?

Nu l-am cunoscut niciodata pe medicul Cirstoiu, nu am avut nicio legatura ce el. In schimb, ca si voi, am avut ocazia sa-l vad la lucru pe scena politica damboviteana. Dupa parerea mea, responsabil...

Dacă “fiecare gospodină trebuie să știe să conducă statul”, orice bucureștean trebuie să știe să conducă PMB

Lenin a fost un vizionar, iar una din maximele lui, pe care o regasiti in titlu, pare a fi valabila si in Romania zilelor noastre... Aceasta este o radiografie a momentului politic actual, cu...