Corona si democratiile: Varga e pentru spinarea nebunilor

Biciul e bun pentru cal, fraul pentru magar, iar varga pentru spinarea nebunilor, sustin Pildele lui Solomon. Dar cum e corona pentru democratii? Le omoara pandemia, cum pretind unii? Sau ucide relaxarea, cum zic altii?

Nu putini alarmisti, intre care filosofi ca Giorgio Agamben, vad democratiile pe duca, din cauza pandemiei si "militarizarii" societatilor pe care o deplange ganditorul italian.

Or, el si altii ca el sunt greu de ignorat, date fiind declaratiile usor iresponsabile ale unor oficiali nu intotdeauna articulati si inteligenti. Ministrul roman de Interne, Marcel Vela, nu s-a multumit sa le ceara romanilor, intre care au facut ravagii, pana acum trei decenii, sute de mii de delatori, sa-i toarne la 112 pe insii care stranuta fara masca in metrou, ci le-a promis, textual, ca el si ai lui nu vor "intra in cazarma".

Dar au nevoie oare cetatenii de militari pe strada? Mai exista si altfel de alarmisti decat cei din categoria Agamben.

Unii continua sa creada ca autoritatile sunt prea lipsite de autoritate, ca n-ar face tot ce-ar fi util, ca n-ar amenda destui, ca n-ar pedepsi cu asprime suficienta si, in genere, ca ar fi dezarmate in fata unei pandemii care s-a ciocnit de mase si clase politice iresponsabile. Care, de parca ar fi cai, magari sau nebuni, ar avea imperioasa trebuinta de bici, de frau si de nuia.

In randul acestui grup de alarmisti, frica de pandemie nu e egalata decat de spaima de anarhie.

Or, alarmistii din toate taberele gresesc. Nu pentru ca democratiile, prea adesea confundate fie cu anarhii, fie cu tiranii mascate, n-ar fi in pericol si din cauza pandemiei. Dar ele sunt periclitate de cand se stiu. Si le ameninta si alte morti decat cele de COVID.

Pandemia, cu tendinta acordarii panicate de credit excesiv fie statului si unor elite cu ambitia de se perpetua la putere, fie, mai nou, unor savanti ei insisi depasiti, ori de cate li se cere sa orienteze politic societati in baza unor prezumtii stiintifice date peste cap rapid de alte prezumtii, nu mai putin stiintifice, n-a facut decat sa sporeasca riscuri si amenintari vechi.

Tendinta multora de a judeca falacios, rasturnand cauze si efecte, n-a aparut si n-a disparut nici ea, peste noapte.

China comunista n-a inceput sa-si supravegheze populatia abia ieri-alaltaieri, din cauza virusului. Dar raspandirea lui, care ar fi putut fi ingradita de o societate libera, democratica si transparenta, a determinat si in afara Chinei varii guverne inca democratice sa vrea sa recurga la aplicatii mobile de tracking, care, pe model chinez, pun, fata de riscul pandemic dat, in enorm si disproportionat pericol libertatea si democratia.

In societatile civilizatiei iudeo-crestine atacate de corona se manifesta pe moment un clivaj adanc intre promotorii tot mai numerosi ai relaxarilor, sa le spunem "relaxisti", si partizanii, din ce in ce mai putini, ai restrictiilor masive, sa le zicem "restrictionisti".

Noua dezbinare depaseste net granitele taberelor politice ale stangii si dreptei. La demonstratiile anti-restrictii nemtesti, de la finele saptamanii, au participat, cot la cot, relaxisti de extrema dreapta si de extrema stanga, conspirationisti, precum si numerosi libertarieni.

Dar cine are dreptate? Si cat de ampla e primejdia pentru democratii?

O data in plus, alarmistii si extremistii din toate categoriile, fie ei relaxistii absoluti, fie restrictionistii puri si duri, se insala in corpore.

La baza erorilor lor imi par ca se afla, inainte de orice, un exces de emotivitate si idei istorice si antropologice deficitare. Potrivit lor, omul e fie eminamente bun si responsabil, dar il distrug guvernele si statul. Fie, dimpotriva, e rau si intratabil si doar plasarea lui in camasa de forta ar mai putea ajuta.

Inutil de subliniat ca, daca oamenii ar fi asa, nicio democratie n-ar functiona.

E bine sa prezumam ca, in majoritatea lor, oamenii sunt rationali, morali si responsabili, dar si ispititi mai oricand sa incerce sa calce in picioare principiile de etica, profitand de drepturi si libertati spre a comite delicte in presupus folos propriu si in cert dezavantaj al altora.

In pandemie, in afara de o mana de sinucigasi, nimeni n-ar vrea sa-si riste viata aiurea. Oamenii vor purta deci in mod natural masti si vor pastra distanta sociala pentru a se proteja pe ei si pe ai lor.

Din cauza celor dintai si a grupului de iresponsabili si de prosti zapaciti de conspirationisme si propaganda antidemocratica de tip ruso-chinez, e necesar ca autoritatile sa adopte firesti masuri de paza si de preventie (de felul celor pe care, inaintea crizei izbucnite in Vest acum patru luni, au omis, vinovat, sa le ia, lasand democratiile europene fara masti, echipamente de protectie, ventilatoare si medicamente esentiale, fabricate in uzine relocate in China comunista).

Nici primavara, nici scaderea gradului de acceptanta a restrictiilor de catre populatie nu autorizeaza relaxarea totala.

Din cauza celor din urma, a celor ce nu-si risca viata prosteste, ca si a efectelor mortale (medicale si economice) ale prelungirii sine die a restrictiilor, e recomandabil ca autoritatile sa mizeze totodata, si ori de cate ori se poate, pe responsabilitatea unor majoritati rezonabile, ca si pe demnitatea cetatenilor.

Altfel ar trebui sa fie in Romania democratica decat in statul politist, comunist si securistic al Ceausestilor, in care politia politica, la fel ca in China de azi, voia controlul total si intinsese o plasa de turnatori si delatiuni peste capul romanilor.

Daca pandemia ne-a inteleptit intrucatva, e sigur ca ne-a invatat ca, daca vor sa se apere pe sine si pe altii, societatile deschise ar face bine sa evite caderea in dictatura, comunism, regim totalitar. Caci tiraniile si colectivismele, fie ele de dreapta, de stanga sau islamiste, reprima sau ucid legic profeti competenti si onesti care lanseaza alarme justificate si ar putea sa le combata.

Prigonirea unora ca Li Weniang intr-o China dispretuindu-l pe om si libertatile lui nu doar in ultimii opt ani, de la debutul erei Xi Jinping, cu al ei cult al personalitatii maoiste, ci din zorii domniei comuniste, domnie facand posibil oricand un derapaj major, lanseaza un semnal clar.

La fel de clar ca manipularea OMS de catre regimul de la Beijing. Sau ca neajutorarea initiala a UE. In pandemie s-au dovedit net mai utile statele nationale democratice decat aliantele si organizatiile internationale.

In ce priveste vechile democratii, editorul si editorialistul saptamanalului german Die Zeit, Josef Joffe, un observator de regula bine informat, crede, intr-un notabil comentariu aparut in publicatia americana Tablet Magazine, ca "virusul corona nu ucide democratia", iar "autoritarismul nu e un simptom al COVID-19".

Asa sa fie, oare? O fi asa pentru anglo-saxoni, suedezi si israelieni, care au depasit in istorie varii crize majore, fara sa cada in durabile ispite antidemocratice. Dar cum e oare cu democratiile defecte? Nici ele nu sunt in pericol? Sa fim seriosi si vigilenti. Si sa evitam spinarii noastre varga.

Petre M.Iancu

România trimite militari să lupte împotriva rebelilor houthi. Cererea lui Klaus Iohannis

Birourile permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au luat act marţi, 16 aprilie, de scrisoarea preşedintelui Klaus Iohannis prin care informează Parlamentul că a aprobat...

Klaus Iohannis a transmis ministrului Justiției cererile de urmărire penală față de Petre Roman și Gelu-Voican Voiculescu

Klaus Iohannis a transmis ministrului Justiţiei cererile de urmărire penală a lui Roman Petre, în calitate de fost premier, şi a lui Voiculescu Gelu-Voican, fost viceprim-ministru, pentru...