Cometa generalului Oprea inca se vede

Unul dintre primele lucruri pe care le-am facut, cand am ocupat prin selectie functia de "Chief, Education and Traninng Branch", la Partnership Coordination Cell, NATO, a fost sa il iau cu mine pe omologul meu de la SHAPE (Supreme Headquarters Allied Powers Europe), adica pe Chief, Education and Training Branch, SHAPE, un general polonez de curand ajuns si el in functie, si sa facem amandoi o vizita de orientare in Romania, pe subiectul educatiei si instructiei militare.

Asta se intampla pe timpul colindelor, la sfarsitul anului 2000. Deja Ion Iliescu era din nou Presedintele Romaniei, deja Nastase Adrian era premier. De putina vreme, dar deja erau.

Gazda noastra era directorul directiei de profil, invatamant si instructie, din Statul Major General - SMG de atunci. Programul nostru a cuprins vizite si discutii si la minister, si la SMG, dar si la unitati de invatamant militar, din Bucuresti si de la Brasov.

Pe vremea aceea, Romania se afla in faza de indeplinire a obiectivelor stabilite pentru a ajunge membru al Aliantei Nord-Atlantice, iar subiectul education and training era unul important, avand in vedere ca acest subiect este unul de responsabilitate nationala pentru fiecare stat aliat.

Ceea ce inseamna ca nimeni nu venea sa ii spuna Romaniei cum sa isi educe si cum sa isi formeze militarii, dar daca ei nu erau educati si formati conform standardelor convenite formal si informal in cadrul NATO, Romania se putea considera exclusa din club. Iar daca acele standarde erau atinse de militarii romani doar partial, ei ajungeau sa fie priviti ca atare de ceilalti aliati. Desigur, de o asemenea situatie nu era raspunzatoare altcineva decat Romania.

Pregatirea si formarea intr-o alianta militara sunt de o importanta exceptionala. Ele sunt izvor de incredere intre aliati ca vor fi sprijiniti corespunzator si ca vor avea luptatori la fel de buni langa ei. Dar tot ele, pregatirea si formarea, sunt si instrumente de descurajare a eventualului inamic, care se va gandi de doua ori, inainte de a tenta o agresiune impotriva unei forte armate aliate, compuse din nationali bine pregatiti si antrenati.

In 2000, cand faceam noi doi, polonezul si cu mine, vizita noastra de orientare in educatia si instructia din Romania, acest domeniu era cenusareasa preocuparilor de reforma si de schimbare durabila in bine, in domeniul militar.

Romania nu investea nimic in acest domeniu. Nici bani, nici oameni, nici inteligenta. Nimic. Initiativele erau izolate si personalizate. De exemplu, daca ministru sau secretar de stat era cineva care trecuse prin vreun curs international, atunci erau mari sanse ca temele acelui curs sa isi gaseasca o formalizare in curricula din Armata Romaniei. Daca nu, nu.

Singurii bani de dezvoltare in education and training, in afara bugetului de supravietuire la minim, veneau de la americani, britanici, canadieni, francezi, germani, care ofereau gratuit locuri in sistemul lor national de education and training. Americanii mai si bugetau o parte din reformele romanesti, cum era formarea subofiterilor. Si infiintasera un centru de studii ale managementului resurselor de aparare, la Brasov.

Dar, in 2000, viitorul domeniului acesta se arata luminos. Gazda noastra, seful directiei de resort, ne-a oferit o cina in trei, la un modest restaurant de pe Trafic Greu, cum ii zicea arterei de circulatie printre fostele fabrici socialiste, de la marginea cartierului cu sediul Ministerului Apararii Nationale. Nu stiam de ce acolo si nici cine platea cina, pana ce nu a aparut seful carciumii, Oprea Gabriel, in persoana, sa se intereseze daca ne-am simtit bine si daca ne-a placut mancarea. In romaneste, desigur, ca omul doar limba asta o cunoaste.

Nu stiu daca acel moment a insemnat vreo revelatie pentru ins, dar imediat dupa aceea, proaspatul doctor in drept Oprea Gabriel, despre care vom afla 16 ani mai tarziu ca nici macar nu isi citise teza pe baza careia devenise doctor, a ajuns director adjunct la Colegiul National de Aparare, profesor universitar tot acolo, doar pentru ca, nici doi ani mai tarziu, sa devina chiar coordonator de doctorate, e drept ca la Academia de Politie, dar si membru al prestigiosului Consiliu National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, inca un an mai tarziu.

Adica, imediat dupa vizita de orientare in educatia si formarea militare romanesti a celor doi sefi invatamant si intructie din NATO, cariera universitara a lui Oprea Gabriel a decolat pur si simplu.

A fost ca o cometa. In sensul ca a strans in trena sa (ca nu e frumos sa ii zicem coada) alti proaspeti doctori, cu care a populat apoi catedrele si rectoratele academiilor militare, de informatii si de ordine publica. Si a facut asta inainte de a deveni ministru de interne, apoi de aparare nationala si din nou de interne. Ca sa nu mai vorbim despre anii de glorie, cand a fost ditamai vice-premierul pentru "securitate nationala", in conditiile in care nu exista asa ceva ca domeniu in responsabilitatea constitutionala a niciunui executiv din Romania. Decat pentru Oprea Gabriel personal.

Omul este acum retras din functii publice evidente. Dar trena (ca sa nu ii zicem coada) cometei sale e inca bine-merci, in toate structurile de educatie nationala militara, de informatii si ordine publica. In plus, pe cand era in plina glorie administrativa, Oprea a pus de o mare afacere cu asa-zisa Academie de Stiinte ale Securitatii Nationale, unde ii gasim din trena (ca sa nu ii zicem coada) pe cei mai apropiati de nucleul cometei opriste (ca sa nu ii zicem anus).

Oameni care sunt si azi influenti in domeniul universitar al apararii nationale, informatiilor si ordinii publice, in stabilirea cursurilor universitare, a celor care urmeaza sa sustina de la catedre acele cursuri, a doctoranzilor si programelor de doctorat, astfel incat totul sa se intample sub controlul si supravegherea lor directa.

Oameni care ofera protectie la cel mai inalt nivel tuturor celor care sunt in clubul (ca sa nu ii zicem mafia sau famiglia) lor.

O protectie foarte eficienta. De aceea doctorii care nici macar nu si-au citit tezele de doctorat, ca sa afle ca acele texte sunt doar copieri ordinare dupa alte texte, ale altor autori, sunt bine-merci doctori in continuare, iau 15 la suta din salarii si solde pe chestia asta, iar pierderea titlurilor si diplomelor este o intreprindere atat de anevoioasa si intortochiata, incat niciun functionar public nu se vede motivat sa o parcurga, decat la insistentele unor sefi intamplator neatinsi de cometa asta oprista.

Iar sefii chiar neatinsi nu se inghesuie sa rezolve problemele de impostura academica militara, de informatii si ordine publica decat la imboldurile venite din partea opiniei publice.

Care opinie publica inca nu are treaba cu asa ceva.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

NATO trebuie să doboare rachetele rusești care zboară spre Polonia sau România. Apelul unui cunoscut general

La nivelul NATO ar trebui să se ia decizia de a doborî rachetele din spaţiul aerian ucrainean care se îndreaptă spre Polonia sau România, susţine generalul polonez Waldemar Skrzypczak....

Schimbare radicală la turneul final. România s-a calificat miraculos, pentru prima dată în istorie

Turneul final al Billie Jean King Cup se va disputa sub formă de tablou eliminatoriu, la Sevilla, între 12 şi 20 noiembrie, a anunţat joi Federaţia Internaţională de Tenis (ITF), care...