Comisia Europeană își vrea propria poliție Facebook. Noul episod de cenzură în numele libertății de exprimare

În timpul Summitului (virtual) pentru Democrație (o inițiativă a președintelui american Biden), doamna Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, a anunțat impunerea cenzurii în mediul virtual, în Uniunea Europeană, sub pretextul apărării publicului împotriva unui grup mic și neprecizat, care ar unelti să pună mâna pe puterea totală și să impună omenirii o viziune unică:

„Noi știm cât de dureros este atunci când un mic grup pune mâna pe o putere nelimitată și impune întregii societăți o viziune singulară. Tocmai de aceea am înaintat măsuri prin care să ajutăm la protejarea on line a unor oameni de conținut ilegal, publicitate politică mascată sau dezinformare. De aceea, noi propunem să se adauge discursul de ură (hate speach) și infracțiunea de ură (hate crime) la listele cu infracțiuni, în tratatele noastre”.

Putem lăsa la o parte aspectul constituțional european în care Comisia (guvernul Uniunii Europene, cum ar veni) ar avea alte treburi pe cap decât să impună ceva cetățenilor (care este treaba exclusivă a aleșilor care îi reprezintă pe cetățeni, adică parlamentarii europeni, împreună cu parlamentele naționale, care se exprimă prin Consiliu).

Și ajungem direct la conținutul „inițiativelor” comisarilor reuniți sub președinția doamnei von der Leyen.

Toți cei care ați pățit vreodată să vă loviți de „standardele comunității”, pe Facebook, știți deja ce înseamnă să impună cineva norme și reguli pe care nici nu ai de ce să le știi, doar te trezești cu contul suspendat temporar, cu textele sau pozele scoase de pe pagină, ori chiar cu măsuri mai severe, pentru ceva ce sunteți convins că nu ați făcut nimic greșit.

Și în același timp, stiți deja ce înseamnă să vă loviți de tot felul de troli, de oameni răi în stare pură, de derbedei mediatici, insolenți și gomoși, care vă reclamă fără motiv, intervin peste ideile dumneavoastră, ocupă spațiul virtual cu tâmpenii și gogomănii intenționate, dar care nu încalcă niciun „standard al comunității” și nici măcar nu puteți scăpa „comunitatea” de intervențiile lor, oricât ați încerca.

Imaginați-vă acum că, peste poliția facebook va interveni și poliția Comisiei doamnei van der Leyen, care va aprecia dacă ceea ce scrieți ori publicați ca imagine nu are cumva „conținut ilegal”, ori nu este „publicitate politică mascată”, sau „dezinformare”.

În condițiile în care știți cu siguranță că nici dumneavoastră și nici cititorii dumneavoastră nu faceți parte din „grupul mic” al celor care vor să pună mâna pe toată puterea în Europa și nici nu intenționați să impuneți întregii omeniri o singură linie de gândire comună.

Și în condițiile în care tot ce faceți este să vă exprimați dezamăgirea că doamna Ursula van der Leyen nu își știe limitele mandatului funcției executive europene și le depășește cu tupeu. Ori tot ce faceți este să vă exprimați disprețul față de un politician corupt, din țară sau din UE. Sau tot ce faceți este să semnalați câte o șarlatanie făcută cu banul public, în nume propriu, de cei care ar trebui să gestioneze acel ban public pentru ca să vă fie doar dumneavoastră bine.

Și dacă asta n-ar fi de ajuns să vă pună pe gânduri, imaginați-vă situația în care îi reproșați tot pe facebook unei femei din Parlamentul României că este dizgrațioasă, proastă cu carul și țoapă din lipsă de educație de acasă, că locul ei nu are de ce să fie acolo, în Parlamentul pe care îl face de ocară, iar poliția Comisiei Europene consideră că ați produs un discurs de ură la adresa femeii și vă întocmește dosar penal, pentru săvârșirea infracțiunii de hate speach, condamnată în tratatele europene.

Situația nu e nouă. Evocam acum câteva zile Decretele de la Carlbad, din 1819, prin care Confederația de State Germane impunea statelor membre reguli de cenzură a publicațiilor ce apăreau în confederație, cu un limbaj ca acesta:

„Fiecare stat al Uniunii este responsabil, nu numai față de statul împotriva căruia s-a produs direct ofensa, ci față de întreaga Confederație, pentru fiecare publicație ce apare sub supervizarea lui, în care onoarea sau securitatea altor state este încălcată, ori constituția sau administrața atacată”.

Și știți care este problema adevărată, cu cenzura în numele libertății de exprimare a ideilor și opiniilor, astfel încât doar cele drăguțe și plăcute să fie cunoscute, iar cele critice să fie catalogate ca ură, dezinformare ori chiar ca uneltiri de răsturnare a „regimurilor alese democratic”?

Problema este că doar oamenii cinstiți, corecți, loiali și onești, așa ca dumneavoastră, suferă de pe urma acestor restricții și suspendări ale drepturilor fundamentale.

Ceilalți, cei puși pe rele, pe exacerbarea urii față de genuri, sexe, culori ale pielii, față de limbi vorbite ori față de oamenii veniți din alte locuri în Europa nu vor avea nicio problemă că ura lor va fi indexată în codurile penale, prin tratatele europene. Ei vor continua să urască și să uneltească, folosind chiar și mediul virtual. Așa cum au făcut-o și înaintașii lor, pe vremea de dinainte de internet, când cenzura publicațiilor de orice fel lovea tot în omul cinstit și onest.

Poate îi spune cineva și Comisiei Europene că nu prin îngrădirea vorbirii în public și nici prin introducerea unei categorii de infracțiuni bazate pe ceea ce spune cineva se combat extremismele, dictaturile, autocrațiile, urile de toate felurile și nici uneltirile împotriva autorităților alese democratic.

Ci prin două forme consacrate de 2300 de ani încoace, de când există discuția teoretică despre democrație:

(1) transparența educată a discursului public, astfel încât să fie ușor identificate de către publicul însuși toate discursurile -fobe, mincinoase, manipulatorii și astfel încât publicul să fie singurul în putere care să combată asemenea discursuri. Cum e de fapt în democrația de orice fel.

Și (2) controlul democratic, riguros și amănunțit, exercitat direct de publicul suveran, asupra tuturor autorităților, instituțiilor și structurilor de putere publice, astfel încât eventualele lor disfuncții de guvernare să nu trebuiască să ducă la uneltiri pentru răsturnarea de la putere a celor care le populează.

Democrația înseamnă, în materia comunicării în grup a opiniilor, informațiilor, impresiilor, gândurilor individuale de orice fel, că acestea trebuie să circule neapărat neîngrădite în vreun fel. Nici pe argumente de formă și nici pe argumente de conținut, dar nici pe argumente de mediu de comunicare în masă.

Doar astfel se îndeplinește condiția ca publicul național (sau european) suveran să ia decizii colective informate, bine gândite și susținute de emoții pozitive, așa cum se așteaptă de la orice suveran al unei democarații.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Klaus Iohannis, pe lista scurtă a posibililor înlocuitori ai Ursulei von de Leyen pentru candidatura la șefia Comisiei Europene, într-o analiză Euronews Italia

Klaus Iohannis a fost inclus pe lista posibililor înlocuitori ai Ursulei von der Leyen la șefia Comisiei Europene, într-o analiză a Euronews Italia, citată de Rador Radio România, în...

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...