Cel mai prost scenariu

Romania s-a descurcat in aceste doua luni de pandemie, in ceea ce priveste limitarea contaminarilor si prevenirea unei drame umanitare, cum s-a intamplat in Italia si Spania si se intampla in statul New York si in Marea Britanie, desi inca nu stim daca s-a descurcat din prudenta si intelepciunea autoritatilor, responsabilitatea cetatenilor sau din motive care tin de specificul virusului in regiunea central-rasariteana ori chiar de vestitul nostru dram de noroc, acela despre care P.P. Carp spunea ca ne face sa fim bine, chiar si prost condusi.

Testul concludent insa se da dupa 15 mai, cand starea de urgenta se va fi incheiat, fara ca asta sa insemne ca pandemia s-a terminat si ea.

De altfel, asta e singura constanta din discursul autoritatilor: vom mai avea imbolnaviri, poate chiar mai multe decat media zilnica din ultimele saptamani, in lipsa regulilor de inchidere si a sanctiunilor.

In toate celelalte aspecte, lucrurile nu numai ca nu mai sunt atat de clare - cand ne trebuie si cand nu declaratie, cum se asigura distanta minima nu in magazine si frizerii, adica spatii private, ci in autobuze si metrou, adica spatiile pe care autoritatile le amenajeaza -, ci devin chiar ridicole, ceea ce oamenii isi traduc in registrul neseriozitatii si, prin urmare, al fentarii.

Ridicol prin micimea camuflata in bombasticul functiei de ministru de Interne e stranutul care devine obiect de delatiune. Ridicol e spalatul pe maini obligatoriu si devenit atat de strategic, incat sa fie anuntat de presedintele tarii.

Or, ridicolul inseamna pentru simtul comun aflator in treaba, neserios, bun de bascalie, de fatada si, mult mai grav, de ocolit.

Aici e cel mai mare risc pe care autoritatile si-l asuma. Lipsa unei strategii coerente si fara izul de tranzactionabil alimenteaza, pe de o parte, scepticismul ca SARS-CoV2 ar exista, cu derapajele de rigoare si fertilizarea fake news-urilor, iar pe de alta parte slabeste si mai mult increderea ca institutiile stiu sa construiasca - sistem de sanatate, educatie functionala - si sa reconstruiasca - economie, asistenta sociala.

Statul prezent prin coercitie vreme de doua luni va fi in stare sa fie prezent prin politici publice in normalitate, cand amenintarea sanctiunii directe nu mai exista?

Ce au facut institutiile - altele decat cele de sanatate si jandarmii - in timpul celor doua luni de stare de urgenta va conta din 16 mai si va fi si decontat in societate.

Pana acum, discursul autoritatilor a ramas in registrul negativ si care se adreseaza mai degraba fricii decat in cel al solutiilor deja identificate si al cauzelor negative corectate, pentru ca Romania sa ramana in zona "buna" si atunci cand vor fi redeschise salile de cinema si de sport.

Cel mai prost scenariu pentru Romania e acela in care o parte a populatiei va fi condusa de frica, iar cealalta de convingerea ca autoritatile habar nu au sa conduca o tara, atunci cand politistii nu dau o amenda care, oricum, poate fi invalidata de Curtea Constitutionala.

Intre statul politist si care se impune prin specularea fricii si statul mediocru si neispravit, care esueaza ca o balena atunci cand norocul se pierde, se asterne un vid de putere si responsabilitate. Abia atunci un eventual val doi al pandemiei sau o eventuala scapare de sub control a acestuia de acum, despre ale carui proportii stim prea putin in lipsa unor testari generalizate, are potential de drama umanitara.

O drama careia presedintele Klaus Iohannis ii gaseste un raspuns in singurul fel in care sunt invatati politicienii sa o faca, mutand disputa in arena publica si numind primul un alt inamic in afara SARS-CoV2: PSD.

Iar PSD raspunde la fel de clasic politicianist, facand zgomot si inaintand teze de un grotesc greu de digerat, dupa doua luni in care lumea occidentala s-a clatinat pe un front pe care inca nu stie sa il controleze.

Cel mai prost scenariu e acela in care, in vreme ce presedintele arata cu degetul PSD-ul ca pune in pericol Ardealul, iar pesedistii il acuza pe presedinte de caderea de calciu a sefului de partid, sistemul de sanatate sa ramana la fel de vulnerabil ca acum doua luni, pentru ca doar echipamentele de protectie si ventilatoarele donate de organizatiile neguvernamentale nu reformeaza un sistem si nu il fac performant nu numai pentru COVID-19, ci si pentru a-i putea ingriji fara a le pune in pericol viata pe toti ceilalti pacienti.

Responsabilitatea Presedintiei si a Guvernului nu sta in paza stranutului si a spalatului pe maini, dar sta destul de serios in "resetarea" statului, promisa de presedintele Iohannis cand lupta electoral pentru un nou mandat, imediat dupa moartea Alexandrei si a increderii oamenilor ca statul le poate salva copiii in pericol, daca acestia sunt curajosi si reusesc sa sune la 112.

Președintele PMP: Declinul PSD-PNL a început cu "decizia ridicolă de a-şi anunţa înfrângerea în Bucureşti” înainte de începerea campaniei

Preşedintele PMP, Eugen Tomac, consideră că decizia coaliţiei PSD-PNL de a avea candidaţi separaţi la Primăria Capitalei reprezintă începutul „marii prăbuşiri a partidului unic”,...

Ludovic Orban: „O veste bună în acest spectacol grotesc al comasaţilor: Nicuşor Dan va câştiga un nou mandat la Primăria Capitalei”

Ludovic Orban, preşedintele Forţa Dreptei, afirmă, după decizia coaliţiei de a-l retrage pe medicul Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei, că se vede totuşi şi o veste...