Ce demisie? Ce greva? (Opinii)

Colaborator: Mihail Fodor
Miercuri, 01 Februarie 2012, ora 07:43 6689 citiri
Foto: Arhiva

Se vede treaba ca Opozitia este disperata la culme de vesnicia perioadei care o desparte de guvernarea mult dorita si in acest context actiunile sale incep sa frizeze tot mai mult irationalul.

A fost irational sa spere ca din miscarea partial spontana, amorsata de demiterea intempestiva a lui Raed Arafat, se va naste o revolutie capabila sa inlature inainte de termen guvernarea portocalie.

Pentru ca scopul straveziu a ceea ce vedeam seara de seara pe micile ecrane nu era numai un protest al maselor sastisite de lipsa unui orizont mai trandafiriu in ce priveste aspiratiile lor legitime, ci si o actiune (numai) relativ bine coordonata a celor pentru care sorocul legiuit al alegerilor era infinit mai departat decat cel suportabil.

O gugumanie a fost si demersul pe la Inaltele Porti prin care actualul Executiv, in frunte cu eminenta sa neincoronata, era reclamat ca atenteaza la sfanta democratie, instaureaza dictatura, asasineaza macar la figurat adevaratii patrioti ai natiei si ca, in consecinta, ar fi bine ca sefii de pe la Bruxelles sa-i dojeneasca pe vinovati, daca nu cu palosul, asa cum facea Stefan cel Mare cu boierii neascultatori, macar cu pusul la colt si taierea unor fonduri, care in final sa rascoale poporul mai abitir decat in faza anterioara.

N-a mers nici una, nici alta. Si atunci ce s-a gandit unul dintre marii lideri ai Opozitiei? "Pai, ia sa ne dam noi demisia din Parlament!" Zis si nefacut! Pentru ca imediat ce indemnul a fost emis si primele doua-trei demisii s-au anuntat cu mare pompa la o ora de varf a emisiunilor televiziunilor prietene, s-a confirmat zicerea stramoseasca despre gura care bate uneori o alta portiune, in genere mai ascunsa, a corpului omenesc.

S-a revelat ca demisiile n-ar produce decat o augmentare ,cu exact atatea voturi cate demisii vor fi, a majoritatii guvernamentale, iar pe locurile respective se vor declansa alegeri partiale, unde accesul este liber inclusiv pentru candidatii actualei Puteri. Unde mai pui ca ar fi fost probabil un entuziasm de nedescris printre parlamentarii Opozitiei sa ramana, cum s-ar zice, fara un serviciu bun si aducator de dulci foloase pe vreo zece luni de-acum inainte.

Asa ca demisiile precipitate au fost puse bine in sertarele liderilor de partid pentru o data care nu va mai fi sa vina.

"Daca n-a fost buna demisia, ce sa mai facem?", au meditat aceiasi lideri. "Ca elanul revolutionar nu trebuie sa moara, odata cu frigul cumplit ce s-a instalat pe Campia Romana!". Si asa s-a nascut o alta idee glorioasa. Greva parlamentara. Adicatelea nu mai demisionam din Parlament, pentru ca Puterea sa traga spuza pe turta ei, ci facem doar greva. Ca ceferistii, sau profesorii, sau minerii. Nu pentru salarii sau conditii decente de munca. Pe acestea le avem, chiar cu prisosinta. Ci impotriva tiraniei. Pentru ca sa plece ei si sa putem veni noi cu un ceas mai devreme.

Ce mai conteaza ca pana la alegeri nu este oricum prea mult si ca perspectivele de a castiga partida sunt bune. Ce mai conteaza ca trecem printr-o perioada grea si printre pericole amenintatoare. Ideea principala este sa ne instalam in fotolii neintarziat, ca "astia cine stie ce mai sunt in stare sa puna la cale". "N-ati vazut exemplul nefericit al lui Adrian Nastase, pus la zid de justitia aservita dictatorului?".

Ma indoiesc insa foarte ca ideea grevei parlamentare va gasi mult mai multi adepti decat cea a demisiei. Pentru acelasi motiv precum cel invocat mai sus. Ca daca e greva, nu-i salariu, nu-s indemnizatii, nu-i benzina, nu-s excursii. Iar unii chiar traiesc de-aici. Votul la mustata in favoarea grevei din BP al PNL a demonstrat acest lucru.

Poate totusi ar fi bine ca Opozitia, in interesul ei in primul rand, sa-si cumpaneasca mai chibzuit initiativele si actiunile. Sa se pregateasca calm si profesionist pentru alegeri, renuntand la initiative improvizate si pompieristice de acest fel, care nu fac decat sa argumenteze tezele acelora care vad pe undeva pe la varful ei niste imberbi, care confunda politica majora cu jocurile de copii de-a hotii si vardistii, in care ei reprezinta invariabil cea de a doua categorie. Riscul este ca sa nu mai aiba in final ce sa imparta.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News
Scrie pe Ziare.Com