Cand politicienii n-au treaba (Opinii)

Colaborator: Petru Tomegea
Duminica, 11 Septembrie 2011, ora 22:40 2234 citiri
Foto: dmax.ro

Daca managerii unor trusturi - companii nu-si cunosc meseria, nu sunt harnici si inventivi, firmele lor dau faliment, iar locurile de munca, ale lor si ale angajatilor, dispar. O tara, un popor, insa, nu-si poate permite sa dispara. De aceea, managerii, adica politicienii, trebuie sa manifeste responsabilitate totala, fara niciun fel de derogare.

Si, totusi, nu intotdeauna diriguitorii isi vad de treaba. Adesea, neavand chef de fisa postului, fac ceea ce vedem la televizor: Opozitia si Puterea se ciorovaiesc de dimineata pana seara, de la centru pana in ultima comuna, desi unii ar trebui sa pregateasca cu constiinciozitate alternativa, iar ceilalti sa gestioneze corect treburile publice, cu atat mai mult cu cat de asta depinde viitorul (lor politic), bunastarea si civilizatia poporenilor.

Teoria e una. Practica, alta

ABC-ul acesta teoretic al bunei guvernari e cunoscut de fiecare ales, dar cunoasterea asta nu prea are consecinte. Astfel, daca ne luam dupa ce vedem, multi demnitari, lideri, "comunicatori" de partid nu trec pe la locul de munca saptamani intregi, dar salariul il iau totusi intreg.

Semneaza, in schimb, zi de zi condica in studiourile TV, ca nu-i mai poti deosebi pe politicieni de realizatori si moderatori. Daca n-au ce face, liderii nationali schimba garderoba si culorile partidului, taie panglici, bat pingica la sambra oilor, dau cu caciula de pamant, se intalnesc pe din dos la restaurante, cabane, palate.

Fireste, in campania electorala, echipele de imagine isi au rolul lor. Numai ca Romania nu se afla tot anul in campanie electorala. Pe "comunicatori" ii vedem la televizor incontrandu-si pe fata armele cu opozantii, uneori cavalereste, dar mai marii se lupta pe din dos, cu arme ascunse vederii.

Totul pentru victorie

Evident, nu soarta patriei, nu bunastarea poporenilor ii macina, ci stratagema "alesi pe viata", subterfugii, intelegeri ascunse cu organisme de control ale statului si chiar cu adversarii pentru a castiga sufragiile, pentru a-si pastra privilegiile.

Nu altceva vor sa insemne disputele legate de votul uninominal si prin corespondenta, nici impartirea circumscriptiilor electorale in asa fel ca primarii, amploiatii actuali sa le potoleasca foamea de voturi. Despre legi si normalitate nu se mai discuta.

Interesul electoral e miza razboaielor cu primarii Opozitiei, santajarea, amenintarea cu catuse ori mituirea cu bugete pentru comunitatile locale. Pentru asa ceva se gasesc mereu resurse.

Numarul si numele "cuceritilor" se anunta zilnic in prime-time ca victorii decisive, aducand mandrie, triumf si glorie in tabara actualilor diriguitori. Tradarile nu mai inseamna demult pierderea demnitatii, a onoarei, ci virtuti, merite. Fenomenul are in ultima vreme un singur sens, spre verde-portocaliu.

Votul si legitimitatea

In conditiile in care peste 80% din populatie considera ca alegerile nu sunt cinstite, iar acuzatiile vechi de fraudare au ramas in coada de peste, speranta indreptarii situatiei politice e tot mai iluzorie, iar lumea va sta departe de urne.

Daca mai luam in considerare si hartuirea Opozitiei, mituirea alegatorilor, tranzactiile cu voturi, manipularile, amenintarile, dezinformarile si alte matrapazlacuri, multe vizibile de la Bruxelles, la un moment dat se va pune in discutie legitimitatea Parlamentului si a Executivului, a actelor lor juridice, nu neaparat in opinia publica interna, cat in cea externa.

Deja Freedom House a atribuit procesului electoral romanesc cea mai proasta nota din Europa. Ramai stupefiat sa vezi ca nimanui nu-i pasa, ca autoritatea electorala centrala nu e in stare sa ia vreo masura impotriva unor asemenea stari de fapt, ca institutiile statului de drept se fac ca nu vad.

Nici chiar asa

Unele initiative sunt de-a dreptul ciudate. Par mostenite de pe vremuri: de frica sa nu se repete scena huiduielilor dnei Udrea la meciul boxerului Bute, organizatorilor partidei de futbol Romania-Franta le-a venit ideea prosteasca, de o linguseala groasa, sa schimbe continutul imnului national, astfel ca s-a renuntat la versul cu "un nume de Traian", repetandu-se altul.

Cand dregatorii n-au treaba, isi gasesc: se gandesc numai la ei insisi.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News
Scrie pe Ziare.Com