Cand conducatorii n-au nevoie de sfatul inteleptilor

Colaborator: Petru Tomegea
Luni, 20 Iunie 2011, ora 11:45 3106 citiri
foto:ziare.com

In spatele marilor conducatori ai omenirii se ascund sfetnici la fel de mari, unii stiuti ca Architophel, al regelui David, Deceneu, al lui Burebista, Sf. Elena, mama lui Constantin cel Mare, Machiavelli, strateg postmortem pentru Henric al III-lea, Henric al IV-lea, Richelieu si Wilhelm de Orania... Cei mai multi insa zac in tainitele trecutului.

In istoria moderna a Romaniei, consilierea n-a facut casa buna cu principiile bunei guvernari. Barbu Stirbey, de exemplu, stapanea bine politica mare si cea de culise, dar n-a avut rol decisiv la curtile regilor Carol I si Ferdinand Reintregitorul, nici in partidul Bratienilor. In parte din cauza intrigilor de alcov si a moralitatii joase. Insa modelul acesta uns cu toate alifiile in care se amesteca reguli clasice cu dedesubturi compromitatoare pare a fi agreat in politica actuala.

Inteleptii zic una, iar politicienii fac alta

Altfel nu se pot explica incompetenta si incoerenta deciziilor politice ale diriguitorilor. E clar ca nu se prea cauta sfatul inteleptilor, care, altfel, nu pot contribui la bunul mers al treburilor publice. Numai ca la baza programelor aplicate de guvernele occidentale, de Japonia, Israel stau savanti renumiti ca Joseph Stiglitz, Eisuke Sakakibara, Nouriel Roubini, Stanley Fisher...

In timp ce Executivul nostru se mandreste cu eminente cenusii precum Sebastian Lazaroiu, Anca Boagiu, Gheorghe Ialomitianu, Aliodor Manolea... Daca ne luam dupa presa, se pricep de minune la basme de adormit copiii, la vrajile Samanthei, la eficienta ghilotinei contabilicesti, la parapsihologia culorii violet si pentagrame spatiale de pacalit alegatorii.

Ziaristii se intreaba cum e posibil ca mari savanti intru ale dreptului constitutional ca domnii Boc si Stanomir sa proiecteze o Constitutie neconstitutionala, ca sfetnici renumiti intru secretele stiintelor sa scoata o varianta a regionalizarii fara alta legatura cu administratia decat ca asigura partidului de la putere castigarea viitorului scrutin...

In vreo 7-8 ani, nazbatii din acestea au provocat o criza din care nu se stie cine si cum va iesi. Nici cine va raspunde.

Liderii nostri sunt cei mai tari

Un raspuns ar putea fi ca de pe vremea ilustrului domn Dimitrie Cantemir, la randul sau sfatuitor de taina al imparatului rus Petru cel Mare, toti mai-marii nostri de la Carol al II-lea incoace se considera descendenti din toga aristocratic-academica a Inorogului. Pe langa ca se vor unsii lui Dumnezeu pe pamant, lingusitorii sfetnici le cultiva increderea nemasurata in sine, le scornesc neasemuite calitati, de la genii conducatoare, la neintrecuti oratori, scriitori, filosofi etc.

O fac cu un anume scop, caci viitorul lor nu depinde de valoare si competente, ci de bunavointa maharului. In consecinta, imediat dupa inscaunare, pe alesi ii apuca asa o frenezie ca se si viseaza comandanti supremi si lideri regionali, iau in stapanire spatiul public convinsi ca doar lor li se cuvin si li se datoreaza recunostinta, bunastarea si fericirea supusilor. Se amesteca in toate, se pricep la orice, se baga chiar in controverse stiintifice. Ion Creanga vorbea de al doilea Cucuzel. Modestia, cumintenia morala nu mai dau bine.

Pana cand, boieri dumneavoastra?

Poate ca pana la urma am putea intelege si o atare situatie pentru un timp, daca bunastarea si eficacitatea reformelor ne-ar fi pe masura fuduliei. Lucrurile insa nu stau asa: nivelul de trai al romanilor a coborat sub acela al Botswanei, o tara africana saraca, acoperita in proportie de 70% de desertul Kalahari.

Noi nu avem nisipuri miscatoare pe campii, dealuri si vai, ci in politica. Neputinta managerilor ni se vede din felul cum se ingrijesc de copii si batrani, de drumuri, scoala si spital. Avem noi cel mai manos ogor european, avem paduri, ape, minereuri, dar nu stim ce sa facem cu ele. Avem si destui oameni vrednici, chiar daca cei mai buni dintre noi ii imbogatesc pe vestici.

Nu ne lipsesc nici inteleptii, invatatii decenti, dar nu-i cauta nimeni. Avem in schimb o liota de oportunisti. Si-ar vinde si sufletul pentru un post de aplaudac.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News