Cainele de paza al oligarhiei (Opinii)

Marti, 05 Februarie 2013, ora 10:06
4733 citiri
Cainele de paza al oligarhiei (Opinii)

Se spune, in general, cu just temei, ca presa este cainele de paza al democratiei. Desigur, fara conotatiile negative ale termenului utilizat la constructia metaforei.

"Caine", in acest caz insemnand mai putin rautate, agresivitate, cat vigilenta, fermitate, capacitate de riposta rapida impotriva oricaror derapaje de la ceea ce ar trebui sa insemne democratia, interesul public, respectarea normelor etico-morale pe care ar trebui sa se bazeze convietuirea sociala.

Una dintre tarele de baza ale regimului de trista amintire, una dintre libertatile absente ale acelor vremi, pe care ma obstinez sa le consider de restriste, a fost libertatea presei.

Cei care au apucat "iepoca" isi aduc cu siguranta aminte de caracterul monoton, tern, aproape absurd al presei socialismului victorios, care nu era decat o excrescenta jalnica a propagandei regimului, preamarind iluzoriile sale succese, glorificandu-i pe satrapii sai de ocazie si ignorand suveran interesele si aspiratiile celui caruia trebuia sa i se dedice: publicul, adica poporul, mult invocat in vorba si dispretuit in fond.

Presa din acele timpuri parea sa nu se amestece defel in treburile interne ale neamului, conform unei sintagme preferate ale impuscatului de la Targoviste.

Fireste, nu putea fi nicidecum vorba de vreo critica, nu a regimului sau a potentatilor sai, dar nici de persoanele periferice ale puterii, cum ar fi, sa zicem, vreun militian oarecare de la un colt de strada.

Se poate afirma ca si pe-atunci presa era un fel de caine de paza, dar nu al democratiei, ci al oligarhiei de partid si de stat.

In preistoria comunismului, prin anii '50, de regula, arestarile si condamnarile de rigoare erau chiar prefatate de articole indignate de "atitudine" contra "dusmanilor si tradatorilor".

La schimbarea de macaz din 1989 lucrurile au parut sa revina pe fagasul normal.

Presa libera a parut un adevarat miracol si a avut in consecinta un succes urias, manifestat prin tiraje si cote de audienta pe masura. A fost o perioada de glorie.

Mai mult de-atat, in contextul unei opozitii mereu debile si dezbinate, ea a reprezentat adesea adevarata opozitie, adevaratul paznic si promotor al unei democratii mereu instabile si periclitate. Atunci, ca si acum (doar partial) ea a fost adevarata opozitie, care a contribuit la eradicarea unor stari de lucruri reprobabile.

Pe traseu insa lucrurile s-au mai schimbat. Si presa, ca si intreaga societate, au intrat sub semnul uneori malefic al banului. Gazetaria de vocatie si suflet a intrat intr-o prelungita criza si mass-media a intrat in zodia trusturilor, care in fapt erau purtatoare de cuvant si de interese ale unor grupari tot oligarhice, de partid, dar mai ales financiare.

Pe nesimtite, insidios, dar consecvent, presa libera a batut in retragere, in favoarea unor masinarii media puse la cale si finantate copios de grupuri de interese marcat egoiste si partizane. O parte a presei a redevenit caine de paza si atac al noii oligarhii politico-financiare.

Ceea ce e mai grav e ca ea nu s-a marginit sa influenteze, ci a trecut la executii fatise in slujba patronilor. A ambitionat sa dicteze solutii, sa elimine, sa anihileze, sa expuna oprobriului public pe cei care contraveneau intereselor mogulilor, apeland la mijloace contrare oricarei deontologii in materie, la atacuri suburbane, la inventii si calomnii, la stimularea instinctelor si pulsiunilor gregare ale consumatorilor de presa.

La asemenea gen de presa se refera evaluarea MCV, mult invocata si mult contestata de cei direct vizati. Nu este in niciun caz, asa cum se mai povesteste, de vreo limitare a libertatii presei, ci, paradoxal, e o pledoarie pentru aceasta. Pentru dreptul mass-mediei de a-si regasi menirea originara, singura care-i da legitimitate si semnificatie.

Nu e greu de inteles. Dar e mai greu de acceptat pentru cei care se complac in proaste deprinderi.

Președintele României: Relevanța NATO este cu atât mai mare în contextul extrem de complex pe care îl traversăm
Președintele României: Relevanța NATO este cu atât mai mare în contextul extrem de complex pe care îl traversăm
Klaus Iohannis, președintele României a transmis, vineri, 29 martie, la 20 de ani de la aderarea României la NATO, că România va rămâne profund implicată în procesul de adaptare...
Moartea unui om politic - pomenirea și lecțiile acesteia. Partea I: de ce trebuie să (ne) criticăm liderii?
Moartea unui om politic - pomenirea și lecțiile acesteia. Partea I: de ce trebuie să (ne) criticăm liderii?
Acum la mine e noapte târziu, dar calendaristic ziua de 27 martie a început deja. Când domniile voastre (sau majoritatea) veți citi acest articol (în două părți), peste cea de-a 29-a zi a...
#raport MCV presa, #Comisia Europeana presa Romania, #raport presa Romania , #democratie