Baroane, de Mircea Cartarescu

Joi, 14 Ianuarie 2016, ora 08:066691 citiri
Baroane, de Mircea Cartarescu

"Te-nchipuiam, falos in vestele tale de lucru, luminand norodul adunat ca furnicile sa ceara lapte si corn de la tine. Dar uriasa statuie de clisa si vis nu se zarea nicaieri. Si nimeni, pe unde-am calatorit, nu auzise de tine.

Citeste toate textele scrise de Iulian Bulai pentru Ziare.com

Nici de jumatea ta de Delta. Nici de jumatea ta de pinacoteca. Nici de sfertul tau de cultura. Oricat de mare te crezi, sistemul solar te ignora, Baroane".

Citatul de deasupra apartine unui editorial celebru scris acum 12 ani de catre scriitorul Mircea Cartarescu.

La vremea cand acest editorial se publica eram la liceu. Cu toate ca citeam sporadic presa nationala, nu tin minte sa-l fi citit atunci. Am dat peste acest text dupa ce recent l-am gasit citat intr-o carte lansata in 2015.

Textul scris de catre domnul Cartarescu pare sa aiba valoarea unei profetii care s-a adeverit, dar care nu s-a incheiat inca. In rastimp nelegiuirile descrise atat de poetic cu o saptamana inainte de alegerile prezidentiale din 2004 s-au dovedit a fi varful unui aisberg mare cat toata Romania.

Cu anumite exceptii, au urmat la conducerea Romaniei tot felul de oameni care au avut in comun soarta trasata de primii 15 ani de democratie. Baronii s-au multiplicat si, pentru o perioada lunga de timp, tiparul descris de autor a devenit standardul liderului politic la nivel local si national.

Nu se justifica nicio nominalizare, pentru ca ar ciopli din amploarea fenomenului de tip caracatita. Exemple sunt fara numar.

Ca orice entitate fara valoare intrinseca, si sistemul condus de baroni este acum condamnat la pieire. Procesul de eliminare de pe scena politica a marilor daunatori de calibru este efectul unui demers care confirma capacitatea de autodistrugere a raului.

Raul ca forta civica nu se poate genera la infinit, iar lipsa factorilor care au contribuit la situatia maligna la care a fost expusa Romania determina aparitia unor noi situatii favorabile dezvoltarii.

Daca raul se poate dizolva per se, in ce priveste binele cred ca vorbim de o forta perpetua care nu se poate dizolva, dar nici nu se coaguleaza de la sine. Are nevoie de un pact multiplu.

Asadar, daca exista o forta buna in societatea romaneasca si daca pentru a pune tara pe o directie corecta e nevoie de un liant, ce fel de factori coagulanti vom folosi?

Putem miza pe efectul surpriza, care ar fi generat de implicarea masiva in politica a tinerilor? Atunci ne intrebam de ce miscarile in care au fost implicati tinerii in 1989, in 1996 si in 2004 au esuat total sau partial? Sa fie oare din cauza faptului ca miscarile in sine erau conduse de oameni ai trecutului si nu tinerii insisi?

Ma intreb mai departe: este tineretea o virtute, doar prin valoarea ei, sau este nevoie de anumiti oameni care sa dea valoare acestei perioade intermediare prin care trecem cu totii? Sau vorbim mai degraba de un pact multiplu necesar anului electoral 2016, care sa includa tot felul de oameni care au inteles ca este imoral sa mai stai deoparte?

Citind critica cartaresciana, punandu-ne intrebari despre natura raului cat si a binelui civic, constienti fiind de realizarile atator reprezentanti ai societatii civile, ne intrebam cu ce vom iesi la inaintare pentru a face loc pragmatismului politic necesar devoltarii Romaniei.

In anii de dupa intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, am fost martorii multor factori care putin cate putin au scuturat Romania de pleava comunista si cu pasi firavi au pus umarul la consolidarea statului de drept. Nu am cum sa nu amintesc reformele in justitie, contributia Mecanismului de Cooperare si Verificare, dar si toate beneficiile care au survenit din deschiderea Romaniei fata de Europa.

In momentele cele mai grele ale democratiei romanesti, gandindu-ma la dimensiunea federala a Uniunii Europene, ma intrebam de ce nu am beneficiat si de parghii de interventie din partea UE, ci doar de mecanisme de verificare si cooperare.

Raspunsul pe care mi l-am dat singur este ca ceea ce nu facem noi si prin noi nu va fi victoria reala a Romaniei. Cine ar fi acele persoane care ar putea sa isi asume acest pact pentru Romania, in asa fel incat sa facem ca tagma baronilor sa fie o specie pe cale de disparitie cu termen limita in ianuarie 2026?

Iulian Bulai este specialist in diplomatie culturala, iar din 2015 este membru al Fundatiei CAESAR.