Jumătatea plină a paharului

Miercuri, 24 Noiembrie 2021, ora 12:363495 citiri
Jumătatea plină a paharului

Trădare, prostie, ticăloșie și ce alte epitete mai însoțesc consfințirea alianței PSD-PNL-UDMR reprezintă o viziune defetistă a situației. Există, însă, și o parte bună: clarificarea intențiilor majorității partidelor din Parlament.

Evident, voturile luate de Iohannis și de PNL jurând „pe mama” că se luptă împotriva a ceea ce a reprezentat PSDragnea în societate reprezintă ceea mai grosieră înșelăciune electorală de după decembrie '89, comisă și cu o aroganță care te lasă fără cuvinte. Dar, (hei!), nu-i mai bine așa? Să știm, clar, pe ce picior dansăm. Să nu mai existe confuzii de genul „sunt reformist, dar votez partidul cu șanse mai mari (aka PNL)”!
Să fie limpede cine își propune, cât de cât, o reformare a sistemului, cine caută un status-quo, etc. Avem, așadar, ocazia ca, în 2024, când au loc simultan alegeri generale și prezidențiale, să ne clarificăm și noi, ca popor, ce vrem. Cine știe, s-ar putea să avem surprize!

„Triburile” electorale


În configurația de azi, lucrurile sunt mult mai simple. PSD și PNL sunt opțiunile celor care „se descurcă“ în acest sistem. Și UDMR se aliniază în această categorie, deși sunt împuterniciții unei minorități etnice, din simplul motiv că sunt unica opțiune a maghiarilor. Dincolo de opțiunea status-quo, avem curentul naționalist captat de AUR și cel, să-i spunem, reformist la care este branșat USR-ul.

Ultimii 30 de ani ne-au arătat că electoratul român este stratificat pe câteva categorii: Mă piș pe el de vot; Clientela de partid (indiferent despre care partid vorbim); Naționaliști/radicali; Reformiști/moderniști și, probabil, o felie de Idealiști (indiferent că vorbim de persoane cu vederi de stânga sau dreapta).

„Mă piș pe el de vot” nu contează, din rațiuni evidente. Ei sunt „deștepții” care ignoră că ne-votul nu face decât să dea mai multă greutate/reprezentativitate celorlalți, pe care altminteri îi disprețuiesc și îi cataloghează drept „fraierii care nu se prind că votul lor NU contează”. La care se adaugă și cei cărora chiar nu le pasă nici cât negru sub unghie de nimeni și de nimic. Sunt categoria de români cel mai ușor de aproximat conform datelor oficiale de la BEC, respectiv circa 40%.

„Clientela de partid” sunt suma rudelor, amantelor, prietenilor care-și datorează existența, mai luxoasă sau mai mizeră, Partidului (oricare ar fi el). Ăștia vin la vot negreșit, pentru că-s conștienți că viața lor depinde de performanța electorală a Partidului, care, aidoma poeziei, „e-n toate”. Sunt „pe interes”.

“Naționaliștii” fluctuează. Sunt vechii vadimiști, simpatizanți circumstanțiali ai PSD, atunci când social-democrații au avut puseuri de tipul ăsta. După scurtul intermezzo cu partidul lui Dan Diaconescu, și-au regăsit un far călăuzitor în AUR și, la cum se articulează politico-mediatic oamenii lui George Simion, vor avea cu cine vota și din 2024 încolo.
Reformiștii sunt, în general, o populație activă, interesată, în principiu, de modernizarea sistemului. Însă de o modernizare așa cum și-o închipuie ei, de multe ori numai în aspecte care le-ar conveni lor, la nivel individual. Sunt publicul țintă al USR și reprezintă cea mai volatilă masă electorală, întrucât sunt alegătorii cei mai pretențioși și mai lesne de dezamăgit.

Idealiștii sunt, de fapt, o subspecie a reformiștilor. Cred în niște principii, ceea ce îi transformă în inadaptații societății. Pentru că dacă ei sunt puțini, partidele care să aibă vreo doctrină, oricare ar fi ea, nu există! Nu se pot regăsi nicăieri în oferta electorală și atunci când votează o fac păcălindu-se pe ei înșiși că griul e alb sau negru, după preferință.

Psihanaliza națională se face la urne


Ceea ce contează, cu adevărat, este procentul din populația votantă a fiecăreia din aceste categorii. Câți „se descurcă“, câți vor altceva (și ce anume?!) și, implicit, pe câți îi doare la bască. Coaliția PSD-PNL este un prilej bun să aflăm cine suntem, ca nație. Ca să nu ne mai certam atât între noi, fără rost și finalitate. Pentru că democrația e relativ simplă în această privință iar regula spune că o dată la patru ani cetățenii își stabilesc, prin vot, pe cei împuterniciți să le reprezinte interesele. Iar cea mai simplă observație la acest mecanism este că degeaba dai din taste, pe Facebook, timp de 4 ani dacă în ziua cu pricina nu te duci la vot!

Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook   sau pe  Google News