Liberalii in ceasul al doisprezecelea

Colaborator:Victor Pitigoi
Luni, 08 Mai 2017, ora 07:025941 citiri
Liberalii in ceasul al doisprezecelea

Liberalii isi pregatesc pentru luna viioare un nou congres, dupa o hibernare de cativa ani buni, dupa destule zvarcoliri sterile si dupa ce un fost presedinte i-a tradat chiar din interior. In sfarsit, simt ca oala lor incepe sa clocoteasca.

In opinia mea, oala ar clocoti si mai fierbinte, daca ar avea cu cine. Inaintasii liberalilor de azi au avut in frunte oameni intrati demult in istorie si mi-e greu sa descopar macar unul care sa le calce pe urme.

As cita longeviva familie Bratianu, l-as aminti pe C.A. Rosetti, pe Ion Ghica, Ion Campineanu, Mihail Kogalniceanu, Pache Protopescu, George Vacarescu, Dimitrie Sturdza, I.G. Duca, toti venerati astazi de posteritate. Din respect si recunostinta, descendentii le-au ridicat statui si le-au inscris numele in nomenclatorul unor strazi, bulevarde sau piete bucurestene.

Citesti atata glorie in semantica acestor nume, incat nici macar comunistii, dusmani declarati ai liberalismului, n-au indraznit sa se atinga de multe din ele si nici sa le faca uitate.

Printre liberalii de astazi, nu-mi vine nici macar pe unul sa-l compar cu cei de odinioara. Ma indoiesc ca posteritatea si-ar face un titlu de glorie, inscriind pe harta capitalei strada Ludovic Orban, bulevardul Cristian Busoi, soseaua Raluca Turcan sau piata Calin Popescu Tariceanu, liberalul raspopit, care n-a rosit cand a dat cinstea pe rusine.

Nu zic ca acestia n-ar fi in stare de actiuni laudabile, care sa faca istorie. Chiar m-a impresionat ideea recenta a fostei presedinta Alina Gorghiu de a initia un proiect de lege, pentru ca in viitor nicio persoana cu condamnari penale definitive sa nu poata ocupa un fotoliu de parlamentar sau de ministru.

Ma sperie insa sa observ ca initiativa pare mai curand o improvizatie facuta pe genunchi, anume in preajma iminentului congres, fara sa fie pusa in context.

Caci contextul nu este numai non-integritatea care i-ar viza pe parlamentari, ci non-integritatea care poate viza multi demnitari ai statului. Ne gasim in fata ciudatei realitati ca un condamnat penal nu poate face parte din guvern, dar poate ajunge presedinte al statului, poate fi general impodobit cu numeroase stele pe umar, presedinte al Camerei Deputatilor, presedinte al Senatului si multe altele.

Deci corect ar fi ca doamna Gorghiu sau altcineva sa inscrie in propunerea legislativa interdictia condamnatilor definitiv de a ocupa orice demnitate in statul roman. Nu stiu de ce n-a facut-o.

Integritatea era un mod de a fi cu care se laudau liberalii pe vremuri, ai caror urmasi ori s-au stins sub calcaiul terorii comuniste, ori s-au dezvlaguit in diaspora. Cei ramasi, regrupati dupa '89, au inceput prin a-si aduna simpatizantii in jur, au continuat prin a se pulveriza fara jena, au urmat prin a se reunifica sub steagul - zic eu, intelept - al lui Valeriu Stoica si au continuat din nou prin tradarea fripturistului Tariceanu, care in opinia mea a dat ultima lovitura de gratie partidului descins din gloria Bratienilor.

Acest periplu nu este rezultatul hazardului. In opinia mea, este opera neprecupetita a stangii de pe esichier ahtiata sa conduca tara singura, ca orice partid comunist al carui continuator este fara drept de tagada.

In prima etapa, forta demolatoare s-a indreptat spre taranisti, macinandu-i bucata cu bucata, pana la anihilare. In etapa a doua a venit randul liberalilor, asa cum aratam mai sus. Stindarul a fost preluat de Ponta si transmis lui Dragnea, care pana acuma nu se dezminte.

Ce va putea face noua conducere in acest ceas al doisprezecelea, cand in opinia mea, stanga inca mai detoneaza masini infernale in curtea liberala?

Sigur ca va trebui sa-si trezeasca din amorteala simtul liberal, obosit si plictisit, dar cred ca prioritara se arata stavilirea agresivitatii dinspre stanga necrutatoare si perfida, a lipsei de fair play in lupta politica a lui Dragnea si camarilei sale, contracararea manevrelor de a scoate din joc opozitia.

Caci degeaba zugravesti casele din cetate si pui floricele prin curti, daca zidurile din afara sunt bombardate neintrerupt de tunurile inamicului.

Noua conducere a PNL are ocazia unica sa demonstreze daca este capabila sa opuna rezistenta loviturilor sub centura inamica, sau asteapta sa culeaga aplauze pentru ca a zugravit interiorul cetatii si a sadit floricele.

Pentru partid lupta este pe viata si pe moarte, iar daca liberalii nu vor sti sa-si aleaga adevaratul leadership de care au nevoie in acest ceas al doisprezecelea, pot risca in ceasul al treisprezecelea sa ramana numai cu amintirea trecutului glorios, impinsi pe drumul fara intoarcere al fostului PNTCD.

Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook   sau pe  Google News