Economia subterană a României: De ce sunt împinși oamenii să se angajeze la negru în 2023. Situația e mai rea pentru liber profesioniști

Muncitorii la negru reprezintă unul dintre cele 6 grupuri vulnerabile din țara noastră identificate într-un studiu realizat de o platformă de creditare non-bancară din România. Studiul arată că oficial, în România există peste 500.000 de oameni care muncesc la negru.

Însă, doar în 2022, economia subterană a fost estimată la 29% din PIB. Având în vedere barierele sociale din multe comunități dezavantajate, faptul că impozitele și contribuțiile sociale se ridică în România la peste 45% din venituri, în timp ce salariile sunt printre cele mai mici din Europa, țara noastră are printre cele mai dezvoltate economii subterane din blocul comunitar.

Mai mult, valoarea crește cu 10,4% în doar cinci ani, comparativ cu 2017. Declarativ, 19% din populație cunoaște persoane care lucrează la negru și aproape 7% dintre români declară chiar că li s-a întâmplat să fie plătiți la negru.

Munca la negru, munca la gri și economia subterană

Munca la negru, sau munca nedeclarată, este definită în Codul Muncii ca reprezentând primirea la muncă a unei persoane fără încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă, în ziua anterioară începerii activității, primirea la muncă a unei persoane fără transmiterea raportului de muncă în REVISAL cel târziu în ziua anterioară începerii activității, primirea la muncă a unui salariat în perioada în care acesta are contractul individual de muncă suspendat sau primirea la muncă a unui salariat în afara programului de lucru stabilit în cadrul contractelor de muncă cu timp parțial.

Astfel, munca la negru acoperă nu doar situația în care nu există deloc un contract de muncă, ci și situațiile în care există contract, dar munca se desfășoară în perioada când acesta este suspendat ori în afara programului de lucru stabilit.

Economia gri, (denumită din punct de vedere legal muncă subdeclarată), reprezintă o situație care este poate încă și mai întâlnită în practică decât munca la negru, și anume acordarea unui salariu net mai mare decât cel constituit și evidențiat în statele de plată a salariilor și în declarația lunară privind obligațiile de plată. Angajatul ia un salariu oficial, care este completat de o sumă nefiscalizată.

Per total, economia subterană este definită de către Parlamentul European ca reprezentând toate activitățile economice care sunt ascunse autorităților oficiale din motive monetare, regulamentare și instituționale. Motivele monetare pot include evitarea plății impozitelor și contribuțiilor la asigurările sociale, în timp ce motivele regulamentare pot implica evitarea birocrației guvernamentale sau a sarcinilor cadrelor reglementare. Motivele instituționale includ corupția, calitatea scăzută a instituțiilor politice și slăbiciunea statului de drept. Astfel de motive instituționale au o influență puternică asupra comportamentului individual și creează stimulente suplimentare pentru implicarea în activități economice subterane suplimentare; de exemplu, într-un stat corupt, unde un cetățean trebuie să mituiască un funcționar public, stimulentul să plătească impozitele este scăzut, iar apoi trece la activități economice subterane.

Situația din România din prezent

În 2022, rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 20-64 de ani a fost de 68,5%, în creștere faţă de anul anterior cu 1,4 puncte procentuale, conform datelor publicate în aprilie de Institutul Național de Statistică, iar populaţia activă a României era de 8,270 milioane de persoane, din care 7,806 milioane erau persoane ocupate şi 464,4 mii erau şomeri.

Raportul citat mai sus arată că lucrătorii pe cont propriu şi lucrătorii familiali neremuneraţi reprezentau 13,3% din populaţia ocupată.

Numai în București, anul trecut au fost depistate prestând muncă fără forme legale 1.385 de persoane, o medie de 5,5 persoane în fiecare zi lucrătoare. Datele se referă doar la rezultatele unor controale, ceea ce înseamnă că, în realitate, fenomenul are o amploare mult mai mare și în Capitală, notează Avocatnet.ro, conform sursei citate.

Munca la negru: dezavantaje atât pentru angajat, cât și pentru angajator

Pentru lucrători, există numeroase dezavantaje ale muncii la negru, chiar dacă aparent angajatorul le spune și le oferă oamenilor o suma netă „mai mare” decât dacă ar primi în baza unui contract. „Nu de puține ori (cu excepția muncii la gri), acest lucru nici măcar nu este adevărat, oamenii sunt induși în eroare, în lipsa unei educații specifice și a înțelegerii beneficiilor unui contract încheiat legal”, a declarant pentru spotmedia Sorin Faur, fondator al Academia de HR și autorul cărții „Motivarea şi retenţia angajaţilor: strategii, metode şi soluţii practice”

Muncitorii la negru nu acumulează vechime în muncă, restrângându-și șansele la o pensie cât de cât decentă, nu beneficiază de îndemnizaţie de şomaj și nici de asigurare de sănătate. Nu se pune problema unui concediu de odihnă, nu au dreptul la concediu pentru îngrijirea copilului, nu se califică pentru a primi tichete de masa.

În prezent, potrivit Codului Muncii, prestarea muncii de către o persoana fară încheierea unui contract individual de muncă, se sancționează cu amendă de la 500 de lei la 1.000 de lei în cazul persoanei fizice.

Cât despre riscurile la care se supune angajatorul, acesta nu poate avea un control legal asupra salariatului sau. Nu beneficiază de subvenții din partea statului pentru angajarea anumitor categorii de persoane. Persoanele angajate fără forme legale, pot produce pagube la locul de muncă fără a putea fi trași la răspundere civil sau penal. În plus, conform Codului Muncii, primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată, notează sursa citată.

Conform ultimelor modificări ale Codului Muncii, pentru a sancționa munca la gri, Guvernul a impus amenzii între 8.000 şi 10.000 de lei pentru fiecare salariat.

Economia subterană în Uniunea Europeană

Dincolo de România, în Uniunea Europeană, există patru evoluții diferite în ceea ce privește dezvoltarea economiei subterane în 36 de țări OECD până în 2022. Rezultatele unui studiu din 2022 al Parlamentului European indică o creștere semnificativă a economiei subterane de la 14,98% (în 2019) la 16,48% (în 2020); adică o creștere de 1,5 puncte procentuale sau 10% pe an, cea mai mare creștere din ultimii 20 de ani pentru o cifră medie! Pandemia și recesiunea severă ulterioară pe plan mondial pot fi considerate ca principalele cauze pentru dezvoltarea fenomenului.

Economia subterană în anul 2003 reprezenta 22,6% (din PIB-ul oficial), cifră care a scăzut la 19,6% în 2008, apoi a crescut la 20,1% în 2009 înainte de a scădea din nou la 16,3% în 2019. Prin urmare, în general, a existat o tendință negativă a dimensiunii economiilor subterane în aproape toate țările OECD. Motivul principal a fost creșterea semnificativă a PIB-ului și o creștere la fel de puternică a venitului național. Fenomenul a dus la o implicare mult mai mică în activitățile economice subterane.

În 2022, dar numai până la sfârșitul lunii martie 2022, a avut loc o recuperare suplimentară a economiei mondiale, dar, așa cum s-a întâmplat în majoritatea țărilor OECD, pandemia de coronavirus a avut un efect aproape neglijabil în 2022, și se prevedea o nouă reducere a economiei subterane.

Cu toate acestea, aceste previziuni privind economia subterană au fost făcute în ianuarie 2022, dar în februarie 2022, Rusia a declanșat ofensiva militară în Ucraina, declanșând un război între cele două țări. Ca urmare, până în toamna anului 2022, majoritatea țărilor UE se confruntă cu o creștere a economiei subterane cu 5-7% în aproape toate țările UE.

Datele arată că țările din Europa de Est, Centrală și de Sud, cum ar fi Bulgaria, Cipru, Cehia, Letonia, Lituania și Polonia, au economii subterane și piețe negre ale muncii mai mari decât țările "vechi" din Uniunea Europeană, precum Austria, Germania, Franța și Țările de Jos.

Ce factori încurajează munca la negru

Cel mai important factor determinant al nivelului economiei subterane În Uniunea Europeană poate fi atribuit impozitului pe venit și contribuțiilor sociale, unde impactul relativ mediu (în %) asupra economiei subterane ajunge la 42,5%.

Un studiu din 2013 realizat de cercetători de la Johannes Kepler University din Linz, Austria, a sugerat că, cu cât volumul celor care lucrează ca liber profesioniști, freelanceri este mai mare, cu atât mai mult va crește rata de participare la economia subterană.

Alți factori importanți, cu un impact relativ mediu mai mare (în %) asupra economiei subterane, sunt rata șomajului în țară, moralitatea fiscală și nivelul libertății de afaceri, care este utilizat ca proxy pentru a indica nivelul birocrațiilor și legilor/reglementărilor stricte în desfășurarea activităților economice în sectorul formal.

Conform datelor analizate de Parlamentul European, în timp ce în Germania, Austria și Danemarca, factorii precum povara fiscală (directă și indirectă) sunt principalele cauze ale economiei subterane, pentru Italia, Grecia și România, numărul angajaților liber-profesioniști, șomajul și moralitatea fiscală, precum și impozitele indirecte, sunt cei mai importanți determinanți ai economiei subterane.

Economia subterană a României a scăzut între 2003 și 2019. Economia subterană ca procent din PIB-ul oficial al României a scăzut de la 33,6% în 2003 la puțin sub 27% în 2019. Diverse politici fiscale și de piață a muncii de-a lungul anilor și migrația multor cetățeni către alte state membre ale UE explică fluctuațiile a tendinței economiei subterane a României. Cu toate acestea, munca la negru în România a crescut semnificativ începând cu 2020, de la 26,9% în 2019 la 29,3% în 2020, menținându-se la aproape 30% în prezent. Aceasta reprezintă o creștere de puțin peste 9%. A scăzut ușor în 2021, dar estimările noastre prevăd o ușoară creștere pentru 2022.

Principalii factori care adâncesc fenomenul în țara noastră arată că economia subterană a României este condusă mai ales de nivelul de auto angajare din țară, impozite indirecte, moralitatea fiscală scăzută și rata șomajului, arată raportul Parlamentului European.

Alți factori, precum povara reglementărilor, impozitul pe venit și creșterea PIB-ului, sunt, de asemenea, semnificativi din punct de vedere statistic, dar contribuie mai puțin la explicarea existenței economiei subterane în țară. Spre deosebire de majoritatea celorlalte țări ale UE, România are foarte mulți meșteri, meseriași, lucrători independenți – cercetătorii estimând că munca la negru la nivel independent contribuind într-o proporție de 37,7% la economia subterană.

Câteva reguli orientative care dictează, conform Parlamentului European, creșterea economiei la negru:

• Cu cât țara este mai reglementată, cu atât sunt mai mari stimulentele pentru a lucra în economia subterană;
• Cu cât sunt mai slabe instituțiile statului, cu atât sunt mai mari stimulentele de a lucra în economia subterană;
• Cu cât este mai scăzută moralitatea fiscală, cu atât sunt mai mari stimulentele pentru a lucra în economia subterană;
• Cu cât este mai mare șomajul, cu atât mai mulți oameni se implică în activități economice subterane;
• Cu cât este mai mare nivelul de auto-angajare, cu atât mai mare este participarea la economia subterană;
• Cu cât este mai mic PIB-ul pe cap de locuitor într-o țară, cu atât mai mare este stimulentul de a lucra în economia subterană; și
• Cu cât este mai mare nivelul de libertate, cu atât mai mică este dimensiunea economiei subterane.

Legi noi în UE pentru combaterea spălării banilor. Limită de doar 10.000 euro pentru plăţile mari în numerar

Un pachet important de legi, care consolidează setul de instrumente al UE pentru combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, a fost adoptat miercuri, 24 aprilie, de Parlamentul...

S-a deschis Transapuseana. Cum arată una dintre cele mai spectaculoase șosele din România FOTO

Primul lot din Transapuseana, drumul care traversează Munţii Apuseni, a fost inaugurat vineri, 26 aprilie. Este vorba despre 43 de kilometri de drum judeţean. Vicepreşedintele Consiliului...