Petre Roman: Nu vad ca noi stim ce vrem. Ce ii cerem lui Joe Biden? Interviu

Marti, 20 Mai 2014, ora 12:188323 citiri
Petre Roman: Nu vad ca noi stim ce vrem. Ce ii cerem lui Joe Biden? Interviu

Am ramas mereu la periferie pentru ca politica noastra externa a fost una de subzistenta, iar marea noastra problema este ca nu stim ce vrem, nu avem un masterplan, atrage atentia deputatul liberal Petre Roman, fost premier, ministru de Externe si raportor special al NATO.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, Petre Roman a ilustrat aceasta lipsa de proiect cu Republica Moldova si riscurile in privinta Transnistriei, dar si cu vizita vicepresedintelui american: "Vine Joe Biden in Romania. Ce ii cerem noi lui Joe Biden?".

Petre Roman considera ca nu ne putem astepta la o ascutire a crizei regionale "pana la cote care sa implice stare de alarma in materie de securitate. Pot sa mai existe episoade de intetire, dar mergem catre o detensionare a situatiei."

In opinia lui Petre Roman, Vladimir Putin are de rezolvat doua chestiuni: riscul unei riposte de slabire economica a Rusiei din partea lumii occidentale, dar si izolarea Rusiei care nu are nici prieteni, nici aliati.

Asistam la un adevarat pelerinaj al oficialilor americani si NATO la Bucuresti. Punctul culminant este vizita lui Joe Biden. In ce cheie trebuie citite aceste vizite?

Americanii transmit un mesaj de siguranta: lucrurile functioneaza, angajamentele functionaza. NATO se revigoreaza. Iata ca NATO si-a gasit rolul, dupa ce multi ajunsesera sa se intrebe la ce mai foloseste. America s-a mobilizat, SUA trebuie sa-si afirme statutul de lider al lumii occidentale. Unitatea creata in lumea occidentala dupa anexarea Crimeii e foarte importanta si bine ca suntem si noi acolo.

Rusia putea anticipa ca va genera aceasta revigorare a NATO.

Strategia diplomatica si de actiune a Rusiei a fost foarte atent calculata, au avut tot timpul planul A, planul B. Anexarea Crimeii e planul B, planul A a fost readucerea Ucrainei intr-o relatie stransa cu Rusia.

Sentimentul analistilor este ca strategia adoptata in relatia cu Rusia dupa 1992 nu a luat in calcul framantarile foarte serioase din interioriul "intelighentiei" rusesti, a elitelor militare rusesti si s-a considerat ca un parteneriat cu Rusia este posibil. Lucru gresit intr-o oarecare masura pentru ca Rusia s-a socotit folosita fara a i se acorda respectul cuvenit.

Vorbiti de o frustrare a Rusiei?

Mai mult decat o frustrare, o suparare. Spre exemplu, fostul cancelar german Schroder pune criza din Ucraina pe seama faptului ca UE a mers la o confruntare cu Rusia fara sa incerce sa discute cu ea in chestiunea extinderii influentei UE catre est.

Gerhard Schroder vi se pare o voce obiectiva?

E adevarat ca e presedintele consiliului de supraveghere de la Gazprom. Dar sa ne imaginam ca e agent al Rusiei e gresit, el exprima ceea ce gandeste multa lume in Germania, in Franta, in Italia. Ca era cazul ca bazele de parteneriat cu Rusia sa fie mai clar definite.

Rusia are si ea interesele ei economice, modalitatea ei de a-si promova strategia economica si daca se intampla lucruri in imediata ei vecinatate fara ca nimeni s-o intrebe de sanatate poate fi considerat un deficit de diplomatie. La reunificarea Germaniei, Gorbaciov a primit asigurari ca nu va exista nicio incercare de a extinde NATO spre est, de a extinde zona de influenta militara. Acesta e punctul de plecare al supararii.

Apoi analistii rusi stiu ca spatiul asigurator pentru Rusia cuprinde si Ucraina, Bielorusia si Kazahstan. El e necesar pentru ca Rusia e o tara cu o suprafata imensa, cu o populatie sub 150 de milioane de locuitori si fara aparare naturala.

Dar, indiferent de aceste aspecte, ceea ce s-a intamplat in Crimeea a fost o incalcare grosolana a dreptului international. Manevrele trupelor rusesti la granita cu Ucraina, actiunile separatistilor din estul Ucrainei, toate acestea repezinta noi sfidari ale lumii occidentale.

Deficitul de diplomatie, de o parte, si sfidarile, de partea cealalta, despre care ati vorbit, ne-au adus in pragul unui nou Razboi Rece?

Lumea se redeseneaza pentru ca puterea economica e mult mai raspandita azi decat a fost. Dupa parerea mea aceasta diversitate e insa mai cumsecade decat Razboiul Rece. Atunci aveam doua blocuri fata in fata, era mai simplu, dupa unii, dar mai periculos, avand in vedere si componenta ideologica. Acum avem multe interese importante. Ele sunt in competitie, dar pentru omenire starea e mai putin periculoasa.

Vladimir Putin are de rezolvat doua chestiuni: colosul democratic euroatlantic, daca isi pune in cap serios sa dea o riposta de slabire economica a Rusiei, o va da. Mai incet, dar o va da. Apoi Rusia e izolata. Spre deosebire de URSS, Rusia nu are nici prieteni, nici aliati. China e aliatul Rusiei? Sa fim seriosi! India? Nici vorba! Singurul e Bashar al-Assad, dar asta nu reprezinta mai nimic.

China inca nu are o strategie de afirmare ca putere globala, dar ea e inevitabila. Ca dovada, Japonia a inceput un amplu plan de restructurare militara. India e intr-o vasta desfasurare de inarmare.

Cum vedeti in acest moment relatia Romaniei cu Rusia?

Noi nu avem o relatie cu Rusia si asta e foarte prost. Ar trebui sa se faca apel la un document important care se numeste Tratatul de baza cu Rusia si care prevede o serie de angajamente clare pentru ambele tari.

Nu stiu daca Moscova e chiar campioana respectarii angajamentelor.

Degeaba spuneti asta. Toata inteligenta diplomatica in asta consta: sa ii aduci aminte celuilalt la ce s-a angajat.

Rusia s-a angajat sa respecte si integritatea Ucrainei.

Noi trebuie sa discutam relatia bilaterala. Trebuie sa discutam relatia economica, trebuie sa discutam faptul ca in media ruseasca sunt prezentari foarte agresive la adresa Republicii Moldova si conotatii grave la adresa Romaniei.

Analistul Robert Kaplan avertiza ca Romania ar trebui sa se astepte la actiuni subversive ale Mosovei, cumparari de banci, de institutii media etc. Credeti in acest avertisment?

Dl Kaplan e provocator, nu uitati ca in urma cu ceva vreme sustinea ca Romaniei i-ar fi mai bine in afara UE. Nu sunt de acord cu niciuna dintre aceste afirmatii. Nu vad nimic subversiv. Avem institutii care se ocupa de asta. Sa isi faca datoria SRI, SIE si mai ales diplomatia.

Isi face diplomatia datoria? Avem politica externa, de fapt?

In materie de politica externa, prestatia celui care avea principalele atributii, Traian Basescu, nu a fost convingatoare.

Ce sanse a pierdut politica externa a Romaniei?

Sansele de a plasa Romania mai avantajos in relatiile care puteau sustine interesul economic romanesc. Polonia a avut o diplomatie foarte activa, convingatoare si este un exemplu de politica externa care a ajutat tara sa fie vazuta. Noi nu puteam avea o politica externa cu mult mai buna decat cea interna, dar putea sa fie mai bine articulata, mai activa, inclusiv in plan bilateral, pentru a ne sustine interesul economic si imaginea, pentru ca ele se leaga.

Politica externa a Romaniei ar fi trebuit mai bine orientata in raport cu deciziile de strategie economica, dar cum ele nu au existat si politica externa a fost de subzistenta, nu de promovare, nu una proactiva. Am ramas tot timpul la periferie.

Ce riscuri de securitate vedeti pentru Romania in acest moment?

Nu cred intr-o ascutire a crizei pana la cote care sa implice stare de alarma in materie de securitate. Pot sa mai existe episoade de intetire, dar mergem catre o detensionare a situatiei.

Dar stiti care e problema noastra: eu nu vad ca noi stim ce vrem. Spre exemplu, in relatia cu Republica Moldova. Eu nu am vazut ca toti factorii de raspundere sa se fi asezat cu cateva scenarii avizate si evaluari ale reactiilor externe la ceea ce am vrea noi sa facem. Toate informatiile, toate opiniile avizate trebuie puse impreuna si alcatuit, in baza lor, un masterplan.

Avem situatia din Trasnistria, de exemplu. Trebuie sa iti pui problema nu doar daca se desprinde, ci sa stii ce ai tu de gand sa faci daca se desprinde si sa incerci sa conduci lucrurile intr-o directie.

Sau sa va pun eu o intrebare. Vine Joe Biden in Romania, o vizita foarte importanta, pe masura rolului lui Joe Biden in administratia Obama. Ce ii cerem noi lui Joe Biden?

Garantii de securitate?

E prea putin.

Ce ar trebui sa cerem?

Nu stiu. Trebuie o analiza foarte serioasa. Cand am fost prim-ministru prima intrebare pe care le-o puneam colaboratorilor inainte de o vizita era: cu ce ne alegem din aceasta chestiune. Cand m-am intalnit cu Helmuth Kohl, in noiembrie 1990, stiam precis ce doresc sa obtin si am obtinut tot, chiar mai mult decat am sperat. Conteaza crediblitatea persoanei, pregatirea, sa stii sa ceri lucruri justificate.
Nu cred ca mai putem fi in situatia lui Nicolae Titulescu, o pesonalitate far, magnetica, care obtinea tot felul de lucruri. Dar merita studiata strategia extrem de fina din spatele acestui magnetism.

Am avut un recent episod straniu de politica interna dupa momentul Rogozin. Ati fost premier. Poate premierul sa devina comandant suprem al fortelor armate, asa cum s-a autodeclarat Victor Ponta?

Nu poate si nu cred ca lui Victor Ponta i-a facut bine ceea ce a facut. Lucrurile se fac institutional. Dar si presedintele are la dispozitie CSAT. Iar faptul ca nu l-a convocat i se poate reprosa. In aceasta chestiune Ponta are dreptate.

Occidentalii s-au intrebat cu siguranta: Ce-i acolo la voi? In materie de securitate voi aveti asemenea valsuri politicianiste? Nu e bine.

Care este relatia dintre premier si ministrul Apararii in chestiuni militare? Poate premierul sa ii dea ordine ministrului Apararii in chestiuni militare, cum ar fi ridicarea avioanelor?

Eu am fost confruntat cu o situatie foarte grava, cu mult mai grava, in martie 90, cand stateau taberele fata in fata la Tg Mures. Televizunile erau acolo ca sa arate ca Romania este neguvernabila deci avem un scenariu bosniac. A fost cel mai cumplit moment de decizie din viata mea. Exista propunerea sa trimitem armata. La trei luni de la revolutie, era teribil. Eu am crezut ca era totusi singura solutie. Dar n-am actionat de capul meu.

Am discutat cu presedintele Iliescu. Initial a spus: "Ai innebunit? Cum sa facem asa ceva?". Si daca ne trezim cu o baie de sange si cu un protectorat? Si asa am discutat din aproape in aproape si pana la urma am decis ca trimitem armata. Si am rezolvat problema. Cum ar fi fost ca eu sa dau telefon sefului statului major general sa ii spun sa trimita acolo o trupa de blindate?

Dar legal puteati sa o faceti?

Pe vremea aceea nu aveam Constitutie, dar nici nu mi-ar fi trecut prin cap sa fac asa ceva.

Va mai dau un exemplu. In ianuarie 1999, o coloana de mineri se indrepta din nou spre Bucuresti sub conducerea lui Miron Cozma. Situatia economica nu era fericita. Minerii se bucurau de o oarecare simpatie. Am luat o decizie politica la care Ion Iliescu si Teodor Melescanu, spre onoarea lor, s-au asociat, in opozitie fiind. Dar ce sa facem in teren?

Jandarmii nu faceau fata, politia nici ea. Emil Constantinescu nu prea stia ce sa faca. Ministrul Apararii, Victor Baciuc, a propus sa scoata doua tancuri si sa il aresteze pe Cosma. S-a consultat cu mine, ca sef de partid, cu presedintele si el a dat ordinul, a salvat situatia.