Petre Roman: Ceausescu trebuia impuscat, a avut parte de propria justitie

Miercuri, 01 Decembrie 2010, ora 23:063422 citiri
Petre Roman: Ceausescu trebuia impuscat, a avut parte de propria justitie

La aproape 21 de ani de la momentul decembrie '89, fostul premier al Romaniei si cel care a cuvantat primul de la celebrul balcon al Comitetului Central vorbeste despre participarea la baricade, prinderea si executarea lui Ceausescu, dar si despre "lovitura de stat" din septembrie '91, regizata de Iliescu co.

"Nu am crezut niciodata ca rasturnarea regimului Ceusescu se va face printr-o revolutie. Concluzia discutiilor pe care le aveam cu colegii de la Politehnica era ca - intrucat lucrurile se miscau in jur, in spatiu ocupat de sovietici - ceva se va intampla si la noi, insa nu ne asteptam la o revolta populara. Preconizam, mai degraba, o slabire a regimului pe partea Perestroika", marturiseste Petre Roman intr-un interviu pentru Romania libera.

Intrebat ce il deranja cel mai mult la regimul Ceausescu, Petre Roman a raspuns ca "lipsa de liberate si inabusirea oricarei initiative. In anii '80 Romania era gestionata intr-un mod absurd: totul depindea de mintea unui om care, in afara fapului ca era destul de primitiv, nu pricepea ce se intampla in lume, nu voia sa priceapa. Pe masura ce Europa evolua, el se intorcea la stalinism. In final, cand a cerut invadarea Poloniei, era ultimul stalinist din lagarul socialist".

"Nu credeam intr-o eliberare a tarii nici macar la baricade", admite el, nici chiar in 21 decembrie, zi in care isi aminteste cum se simtea: "parca eram posedat. Nu era niciun fel de gandire. Era o furie oarba si un fel se sentiment de eliberare a sinelui".

"La balcon, am spus cateva cuvinte banale"

Petre Roman isi aminteste si cum a auns sa ia cuvantul la balcon: Am fost primul care a luat cuvantul. Eram impins din toate partile sa vorbesc: "Esti profesor, intelectual", imi spuneau cei care au intrat, alaturi de mine in Comitetul Central. Era o multime uriasa de 80.000 - 100.000 oameni si am spus citeva cuvinte relativ banale: "Compatrioti, Ceausescu a fugit! Noi, astazi, proclamam abolirea dictaturii! Noi, astazi, declaram ca de acum inainte puterea apartine poporului!". A fost un moment formidabil.

Intrebat ce contraargumente le-ar da celor care sustin ca nu a fost revolutie in 89, ci lovitura de stat, Petre Roman, care la Revolutie avea 43 de ani, a raspuns citandu-l pe Voltaire: "Indoiala nu este o stare placuta, dar certitudinea este absurda".

"Si eu mi-am asumat indoiala, dar dupa ce am intors pe toate partile faptele petrecute, nu gasesc niciun motiv ca sa spun ca Revolutia a fost o lovitura de stat. Recunosc ca au fost incercari ciudate precum diversiunea terorista organizata de capii armatei sau ca la prea scurt timp dupa revolutie structura Securitatii cu aceeasi oameni s-a putut reface foarte repede, dar de aici, pana la a spune ca Revolutia nu a fost decat o actiune a KGB-ului este pur si simplu monstrous. Ar insemna ca toti cei care si-au dat viata acolo sau cei care au iesit in strada si au darmat institutiile lui Ceausescu in decurs de cateva ore, nu au existat", declara el.

Cat despre decizia executarii sotilor Ceausescu, Petre Roman este de parere ca a fost decizia justa in acel moment. "Daca ma refer la momentul respectiv, cu siguranta, da, trebuiau impuscati. Asta era ideea, ca scapam definitiv de pericolul unei reintoarceri care parea iminenta. Cu ochii de acum, vedem ca procesul a fost unul executat in stil comunist, dar, pana la urma asta nu este neaparat un lucru anormal. Am putea spune ca Ceausescu a avut parte de justitia pe care el insusi a instituit-o. Romania ar fi avut numai de castigat daca sotii Ceausescu ar fi avut parte de un proces corect, dar din pacate nu s-a putut".

Pus fata in fata cu opinia unora, din ce in ce mai multi, ca era mai bine pe vremea lui Ceausescu, Petre Roman comenteaza: "Erau si lucruri bune, dand la o parte brutalitatea si opresiunea cumplita - nu mai era nicio tara comunista in halul in care eram noi. Din pacate, oamenii sunt dezamagiti si isi amintesc de faptul ca foarte multi dintre ei aveau un statut social respectabil pe care l-au pierdut. Scoala avea calitate".

"De asemenea, s-au pierdut foarte multe locuri de munca - acum aveam cu 4 milioane de locuri de munca mai putin decat in 1989 si nu se poate spune ca economia romaneasca s-a restructurat. De aici reactia asta foarte dura: "unde sunt fabricile, unde este industria?" Oamenii judeca intotdeauna in raport cu situatia pe care o simt, pe care o traiesc", explica el.