Povestea Izbucului de la Tăuz, cea mai mare peşteră scufundată din România. Tragedia din anul 2002 FOTO VIDEO

Cea mai mare peșteră scufundată din România se află în Munții Apuseni. Misterul Izbucului Tăuz este dat tocmai de faptul că este imposibil de explorat de către oamenii obișnuiți.

Pot intra în peștera plină de apă doar speologi scufundători cu mare experință. Prin Izbucul Tăuz ies la lumina apele ce intră în subteran prin peşterile Coiba Mare şi Coiba Mică, aflate pe teritoriul comunei Gârda de Sus, după mai mulți kilometri prin măruntaiele muntelui.

Datorită adâncimii sale a fost explorată de unii dintre cei mai mari speologi din Europa. Aici şi-a pierdut viaţă unul dintre exploratorii săi cei mai tenace - un scafandru experimentat din Polonia - speologul Rafal Garski. Accidentul nefericit a avut loc în 4 octombrie 2002. O plăcuță amplasată pe peretele de piatră de la intrarea în peșteră amintește de acest tragic accident.

Speologi scafandri la intrarea în peștera scufundată

Pe aici a trecut în 2009 şi celebrul ”supravieţuitor” Bear Grylls, de la Discovery, când a fost în România. La finalul ”peripeţiilor” din Apuseni a ajuns pe marginea stâncilor sub care se află izbucul şi s-a aruncat de la înălţime în apă.

Apă foarte rece și în timpul verii

Din punct de vedere ştiinţific, un izbuc este un izvor cu activitate intermitentă, funcţionând pe principiul sifonului: apa adunată într-un gol carstic iese la suprafaţă în momentul când atinge nivelul cotului sifonului. Pentru a ajunge la Izbucul Tăuz se pleacă din centrul comunei Garda de Sus pe drumul comunal Gârda Seacă cale de 10 km până în apropierea unei case izolate pe marginea Văii Gârda Seacă (Fileşti).

Pe acelaşi drum, mai sus de această casă, se află un indicator spre Izbucul Tauzului. Se urmează cărarea şi marcajul turistic - punct albastru ce duce paralel cu valea, apoi se traversează valea pe o punte în apropiere de intersecţia a două vai, după care se ajunge la izbuc. Drumul este accesibil pentru oricine şi se parcurge în maxim 30 de minute.

Izbucul este înconjurat pe trei părţi de stânci într-o pădurice de foioase, care dau locului un farmec deosebit, mai ales toamna. Zona este vizitată de turiştii care vor să admire frumuseţea peisajelor naturale din aceasta zonă a Apusenilor. Este rezervaţie naturală declarată monument al naturii.

„Apa este azurie şi foarte limpede, cu o temperatură medie de 4 – 6 grade, chiar şi pe timpul verii. Asta pentru că stagnează mult timp, o zi şi jumătate, şi preia temperatura rocii pe unde trece. Vorbim de nişte rezervoare mari de ape subterane. Roca are o temperatură medie în peşteră, temperatura altitudinii la care se află, undeva în jur de 6 – 6,5 grade”, spune Christian Ciubotărescu, un medic pasionat de speologie, președinte al Asociaţiei de Speologie „Sfinx” Gârda de Sus.

Cucerită de speologii polonezi

Primele tentative de depăşire a izbucului şi pătrunderea în acest mare sistem de peşteri, din care mai fac parte şi peşterile Coiba Mare şi Coiba Mică, au fost făcute în 1982, când scufundătorul maghiar Czako Laszlo, a reuşit să treacă de primul sifon. A ajuns într-un clopot de aer şi a parcurs şi al doilea sifon până la adâncimea de 47 metri. A reuşit să mai vadă continuarea până la cota de -55 metri. Peştera atinge o lungime scufundată de 105 metri şi o lungime de peste 400 de metri. Apa care intră în cele două peşteri parcurge, însă, mai mult de 4 kilometri, până ce iese la suprafaţă prin Izbucul Tăuz.

Următoarele tentative au aparţinut unui grup de scufundători cehi, care au atins în 1988 adâncimea de 70 metri. Cercetările au fost reluate mulţi ani mai târziu, când polonezii conduşi de Wiktor Bolek au preluiat iniţiativa cu sprijinul Asociaţiei Speologice Sfinx Garda. La începutul anului 2001 au loc primele incursiuni ale polonezilor, soldate cu un record naţional de adâncime, 79,4 metri atinşi de Bolek. Acesta a revenit în luna august a aceluiaşi an şi a reuşit să-şi depăşească recordul anterior, înaintând până la adâncimea de 85 metri.

În 2002, Rafał Garsk, un “veteran” al Tăuzului şi conducător al expediţiei, şi-a pierdut viaţa. Corpul acestuia a fost recuperate câteva zile mai târziu de la adâncimea de 78 metri. În memoria acestuia, pe peretele stâncos a fost amplasată o plăcuţă comemorativă. În toamna lui 2004 un alt speolog polonez, Włodzmierz Symanowski, a depăşit vechiul terminus, şi străbate sala de la -85 metri. A reuşit să urce în hornul scufundat, cu un diametru de 20 metri, până la circa -50 metri.

În septembrie 2014, în cadrul unei tabere de explorare româno-finlandeze organizată de Societatea Națională de Speologie, Sami Paakkarinen și Patrik Grönqvist au reușit trecerea sifonului 2. După parcurgerea unei scurte galerii aerate au ajuns la sifonul 3, adânc de circa 5 metri și lung de 20. Explorarea s-a oprit după 300 de metri în sifonul 4, la adâncimea de 60 de metri.

Doliu în lumea filmului. A murit un cunoscut regizor, din cauza unei maladii

Cineastul francez Laurent Cantet, care a câştigat trofeul Palme d'Or la Festivalul de la Cannes în 2008 cu lungmetrajul "Entre les murs", a murit joi la vârsta de 63 de ani, a anunţat agentul...

O bucată de drum național s-a rupt până la jumătate din cauza ploilor. Pericol pentru traficul rutier într-o zonă intens circulată din județul Alba FOTO

O porțiune de aproximativ 100 de metri din DN 74A s-a surpat, în urma ploilor din ultimele zile, pe raza localității Cărpiniș din comuna Roșia Montană, județul Alba. În zonă circulația...