Cum ne comportăm cu o persoană cu dizabilități – Ghid practic

Suntem în 2023 și plecăm de la premisa că am făcut ceva pași în ceea ce înseamnă incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități. Și, pe bună dreptate, chiar i-am făcut. E drept că ar mai trebui multe lucruri realizate și îmbunătățite în acest sens, dar măcar a devenit un firesc să trăiască și să viețuiască printre noi.

Dar asta ne aduce la următorul pas. Le-am conștientizat existența, am aflat că au nevoie de activități și de interacțiune exact ca noi ceilalți. Dar cum ne comportăm cu ei atunci când îi întâlnim pe stradă, când îi avem în echipă la școală sau la job sau când iau parte la activități comune cu cele la care participăm și noi?

Mic ghid al interacțiunii sociale

Nu e așa de complicat cum pare. Ne comportăm firesc și normal. Îi tratăm exact ca pe toți ceilalți din jurul nostru, de la egal la egal. Asta înseamnă că nu le oferim o atenție exagerată, pentru că nu vrem să facem pe nimeni să se simtă inconfortabil.

Ceea ce ne conduce la următoarea etapă. Și anume, înainte de a le oferi ajutorul din oficiu, ar fi excelent să îi întrebăm în prealabil dacă au nevoie într-adevăr de noi. Pentru că, de cele mai multe ori, ajutorul este cerut în mod direct atunci când este necesar.

Desigur, asta nu trebuie să se traducă în a le ignora sau a ne preface că nu sunt lângă noi. Ci, din contră, trebuie să avem un comportament firesc. În traducere liberă, asta înseamnă un comportamentul natural, fără exagerări, fără sforțări. Pentru că, după cum bine știm, astfel de artificii se cam simt în general.

Atenție la neatenție

Acum că tot am căpătat o bază grosieră a interacțiunii sociale, vrem și niște informații mai fine, care să ne poziționeze încet, dar sigur, spre o categorie la care tindem să ajungem, și anume, cea de connaisseurs.

Ei bine, aici se situează un element foarte important. Și anume, acela de a nu manifesta milă în interacțiune. De cele mai multe ori, persoanele cu dizabilități sunt foarte împăcate cu felul în care sunt, iar mila apare numai la cei din jur. Așa că, dacă tot nu a fost cerută de nimeni, de ce să apară în mod inutil aici?

În plus, tot aici trebuie menționat și faptul că focusul în discuție trebuie menținut pe persoană și nu pe dizabilitate. Fiecare persoană cu dizabilități are propriile pasiuni, hobby-uri, caracteristici, dar mai ales, fiecare persoană are o personalitate proprie. Lucru de care nu ne dezicem nici aici. Ceea ce se traduce în faptul că dizabilitatea nu definește persoana.

Dar da, încă ne menținem pe un nivel general al informațiilor. Așa că hai să fim mai specifici:

Dizabilități locomotorii

• Nu intrăm în spațiul personal (nu atingem/ne sprijinim de scaunul rulant/alte elemente ajutătoare, care fac parte tot din spațiul personal);
• Dacă persoana este în scaun rulant, încercăm să ne poziționăm la același nivel;
• Ținem obiectele necesare la nivel accesibil;
• Cerem mereu voie să ajutăm, nu apucăm o persoană direct de mână (de obicei, mai ales dacă merge în cârje, cu ajutorul mâinilor își ține echilibrul).

Dizabilități intelectuale

• Încercăm să menținem o comunicare pe cât se poate de normală și de simplă;
• Punem întrebări ajutătoare;
• Încercăm să ne dăm seama ce tip de personalitate are (introvertă, extrovertă), pentru a știi cum să ne manifestăm;
• În cazul persoanelor cu sindrom Down, în general, putem fi energici și veseli;
• În cazul persoanelor cu Autism/ADHD, încercăm să menținem o comunicare liniară, liniștită (sunt uneori deranjați de zgomote, schimbări de peisaj și de ritm).

Deficiențe de auz

• Unii dintre ei pot citi pe buze, așa că nu acoperim gura în timpul discuției, nu mestecăm gumă etc;
• Dacă se apelează la un interpret mimico-gestual, menținem contactul vizual cu interlocutorul inițial, nu cu mediatorul;
• Nota Bene: dacă persoana nu ne aude, nu înseamnă că nu ne și vede;
• Dacă nu a înțeles fraza, reformulăm, nu repetăm excesiv aceeași propoziție.

Deficiențe de vorbire

• Suntem foarte atenți la ceea ce comunică;
• Nu le întrerupem frazele;
• Dacă nu am înțeles ceva, îi rugăm să repete;
• Dacă tot nu am înțeles, încercăm să găsim altă formă de comunicare (ex: scrisă).

Deficiențe de vedere

• Din nou, regula cea sfântă, nu intrăm în spațiul personal;
• Ne prezentăm pe noi și pe cei din jur;
• Putem utiliza cuvinte precum "vezi", "ne revedem", le folosesc și ei;
• În mers, suntem cu un pas înaintea persoanei nevăzătoare;
• Dacă există obstacol, încetinim pasul & explicăm obstacolul;
• Nota Bene: nu ridicăm tonul în discuții. Dacă nu vede, nu înseamnă că nu aude;
• Dacă au animale însoțitoare/ghizi, nu inițiem noi contactul cu ele fără un acord prealabil.

Acum, în calitate de connaisseurs oficiali, mult spor în interacțiuni.

Larisa Bucur este co-fondator al Asociatiei Down Plus Bucuresti (2014) si specialist in lucrul cu persoane cu dizabilitati intelectuale si, in mod special, cu sindrom Down. De asemenea, Larisa are experienta pe segmentul de Comunicare & PR, mai ales in ceea ce priveste zona de organizatii cu domeniu de activitate sociala.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Traian Băsescu, despre actuala clasă politică: ”Comparaţi-l pe Ciolacu, ca şi calibru, cu Năstase, pe nea Nicu, cu Stolojan sau Crin Antonescu”

Fostul preşedinte Traian Băsescu afirmă că liderii celor două mari partide din România, Marcel Ciolacu şi Nicolae Ciucă, nu se pot compara ”ca şi calibru” cu unii dintre predecesorii...

Traian Băsescu, ironii despre liderii PSD și PNL după retragerea finului său, Cătălin Cîrstoiu: ”Sunt și slabi de minte, nu numai slabi politicieni”

Fostul preşedinte Traian Băsescu, naşul medicului Cătălin Cîrstoiu, este de părere că alegerea acestuia pentru a candida la Primăria generală a Capitalei cu susţinerea PSD şi PNL...