Măcelul din decembrie 1918, de la Teatrul Național din București. Cum a fost reprimat sângeros primul protest al muncitorilor din România

În 13 Decembrie 1918 a fost prima dată când muncitorii au cerut o viață mai bună în București. La 12 zile de la intrarea alaiului regal în București și revenirea Guvernului din refugiul de la Iași după încetarea ocupației Puterilor Centrale și după marcarea formală a Marii Uniri, a avut loc un episod sângeros pe Calea Victoriei.

Pe 13 decembrie 1918, aproape 600 de muncitori tipografi din capitală au încetat lucrul, au ieșit pe stradă și s-au îndreptat spre Ministerul Industriei și Comerțului. S-a scandat „Jos armata! Jos Regele! Trăiască Republica!”. Când muncitorii au ajuns în Piața Teatrului (amplasament actual al hotelului Novotel), foarte aproape de Palatul Regal (actual Muzeu de Artă) au fost întâmpinați de forțele de ordine: Regimentul 9 Vânători de munte, Poliție și Jandarmerie, grupate pe str. Câmpineanu.

Armata i-a somat pe demonstranţi să părăsească Piaţa Teatrului Naţional şi strada Ion Câmpineanu şi să se împrăştie pe arterele din jur. Generalul Alexandru Mărgineanu, a telefonat primului-ministru Ion I. C. Brătianu cerându-i aprobarea de a interveni împotriva demonstranților. Imediat după somaţie, comandanţii dispozitivului de represiune au ordonat să se tragă în protestatari. Câteva salve nimeresc în plin, producând un măcel în rândul muncitorilor. Numărul morților variază de la 6 și 15 răniți, până la zeci de decedați și 200 de răniți. După preluarea puterii, propaganda comunistă a susținut că au fost 102 morți și sute de răniți. Mulți muncitori au fost arestați, membri ai mișcării sindicale și ai Partidului Socialist. Au urmat arestări în masă, poliţia operând mai mult de 200 de reţineri au loc în rândul liderilor socialişti şi sindicali.

Istoricul Ioan Scurtu a descris faptele cum s-au petrecut atunci: „În București era sediul Partidului Socialist, în spatele bisericii Kretzulescu, în centrul orașului. De acolo, de la sediul partidului și al sindicatelor, muncitorii au pornit cu scopul de a se îndrepta spre Palatul Regal. Dar au făcut mai întâi un ocol pe strada Câmpineanu, urmând să intre pe Calea Victoriei. Și când au ajuns aproape de Teatrul Național, atunci nu exista Palatul Telefoanelor, armata a făcut un baraj. S-a cerut ca muncitorii să se disperseze, dar ei intenționau să-și strige revendicările în fața palatului. Muncitorii au refuzat și au început să se strige lozinci, "Libertate!", "Vrem pâine!", "Vrem chirii ieftine!".

Și atunci armata a tras. În comunicatul care s-a dat publicității a doua zi, guvernul spunea că a fost o manifestație, că muncitorii trăseseră asupra armatei și că aceasta ripostase. În urma acelei riposte se înregistraseră 6 morți și 15 răniți, toți din rândul muncitorilor. Comunicatul era cusut cu ață albă, de altfel, politicianul liberal I. G. Duca, în memoriile lui, spune limpede că armata a fost singura care a tras și că s-a acționat cu o violență extremă."

Chiar dacă evenimentele de pe 13 Decembrie 1918 au fost mistificate de istoriografia din perioada comunistă, ele nu pot fi ignorate. A fost, practic, prima manifestație de amploare în care se cereau salarii decente (muncitorii erau plătiți mizerabil), program de lucru ajustat (se munceau chiar și 14 ore pe zi, nu existau weekend-uri libere) și condiții mai bune de muncă. 13 decembrie a devenit, ulterior, Ziua Tipografilor.

Cum vrea AUR să facă „Europe Great Again”. „Comisia Europeană urmăreşte să transforme uciderea de copii nenăscuţi într-un drept fundamental european”

Preşedintele AUR, George Simion, a propus, la Conferinţei Internaţionale „Make Europe Great Again” care a avut loc, sâmbătă, 27 aprilie, la Palatul Parlamentului, ca toate partidele...

George Simion intervine în scandalul „moldovenilor din Buzău”. „Premierul nostru a glumit. Nu este moldovean, probabil este Rrom”

Preşedintele AUR, George Simion, a declarat sâmbătă, 27 aprilie, la Palatul Parlamentului, la Conferinţa Internaţionale „Make Europe Great Again”, că zilele trecute, premierul Marcel...