Singura sansa a PDL (Opinii)

Duminica, 01 August 2021, ora 16:507853 citiri
Singura sansa a PDL (Opinii)
Foto: Arhiva Ziare.com

PDL este in pragul imploziei. Ceea ce s-a intamplat pana la motiune si a dus la adoptarea ei in Parlamant este doar varful icebergului.

In teritoriu, fenomenul este si mai dramatic. Primari incolonati au schimbat tabara, destructurand practic numeroase organizatii locale. Iar dupa investirea Guvernului Ponta fenomenul se va accentua.

Este efectul mai multor greseli suprapuse, comise inclusiv de Traian Basescu.

In primul rand, PDL plateste pentru felul in care s-a umflat, fara a creste insa cu adevarat, infulecand pe nemestecate tot felul de creaturi, tradatori din tabara adversa, interlopi, oportunisti de toate felurile.

Acesti oameni nu fac acum decat ceea ce stiu mai bine si ceea ce au facut si cand s-au alaturat democrat liberalilor. Parasesc, precum sobolanii, o corabie ce ia apa pe la toate imbinarile, pentru a beneficia de un nou vehicul, mai profitabil pe care, aviz PNL!, il vor parasi cand va fi cazul.

Apoi, PDL plateste ipocrizia de a fi promovat declarativ principii reformiste si de onesta guvernare, in timp ce visa obscen la practicile PSD, pe care le demoniza prin campanii.

Si sigur ca atunci cand a ajuns la putere n-a facut altceva decat sa-si puna visul in aplicare, printr-o pesedizare galopanta, tradusa prin coruptie, politizare si clientelism fara margini.

Intr-un fel, a fost mai grav decat in cazul PSD, care macar nu a castigat niciodata vreun scrutin promovand onestitatea politica. Social democratii nu au mizat niciodata pe cartea morala, iar electoratul lor, spre deosebire de cel al PDL, nu a avut niciodata asemenea asteptari.

Cand conduci tara cu Udrea, Anastase, Oltean si clanurile lor nu te poti astepta la altceva. "Ne-am facut-o cu mana noastra", recunostea pana si Elena Udrea pe blogul ei.

Si, nu in ultimul rand, PDL deconteaza liderul foarte slab pe care il are din momentul in care Traian Basescu a ajuns la Cotroceni.

De la preluarea mandatului, Emil Boc si-a compensat lipsa reala de autoritate prin doua parghii. Cat timp Traian Basescu s-a aflat pe culmile puterii sale, Emil Boc a condus printr-un transfer de autoritate. Era doar mana lunga prin care presedintele isi punea efectiv in aplicare deciziile. In plus, ca premier, Emil Boc si-a cumparat cu bani de la buget ascultarea si sustinerea.

Dupa ce ambele parghii s-au rupt, Emil Boc a condus pentru prima oara, cu adevarat, partidul. Incotro si cu ce efecte se vede cu ochiul liber.

In aceste conditii, PDL se indreapta spre un scor foarte slab, daca nu chiar dezastruos in alegerile de anul acesta. Dar in tot raul poate fi si un bine, daca PDL va sti sa se agate cumva de acest bine. Sangerand din toate partile, democrat liberalii au practic doar doua posibilitati.

Prima ar fi sa impartaseasca soarta PNTCD, adica sa dispara practic de pe prima scena, ramanand cel mult o fantoma care sa bantuie din cand in cand ultima pagina a ziarelor sau ecranele televizoarelor, atunci cand se lasa cu cate o paruiala intre cei cativa membri ramasi, macinati de furii si frustrari. Este, din pacate, varianta cea mai probabila.

Din pacate, pentru ca disparitia unui colos politic, asa cum a fost PDL, partid cu mult mai mare decat PNTCD, poate crea mari dezechilibre pe scena politica. Asemenea miscari tectonice sunt periculoase, mai ales pentru o democratie primitiva precum cea romaneasca, pentru ca din vidul ramas pot iesi monstri.

A doua posibilitate, mai improbabila, dar preferabila, ar fi ca PDL sa gaseasca resorturile unei reinventari, iar intrarea in Opozitie ii da aceasta ultima sansa.

Redus la procentele dinaintea erei Basescu, in jur de 7-8, revenit la nucleul de baza, curatat, intr-adevar, de oportunisti, cu un alt lider, mai credibil si, in orice caz, mai puternic, scuturat de comoditatea dea avea o locomotiva puternica si de a primi puterea cadou, PDL poate regasi reflexele si agilitatea pisicii cu sapte vieti care a fost PD. Si poate incepe de aceasta data cresterea, nu expandarea.

Prima miscare, adica evacuarea lui Emil Boc la Cluj si trecerea puterii de facto in mana lui Vasile Blaga, e buna. Intr-un moment atat de critic, in plin picaj si dupa pierderea puterii, partidul are nevoie de o schimbare rapida si de o mana forte.

Nu era nici timpul si nici timp pentru un congres extraordinar in buza localelor, dupa cum cereau unele voci nervoase vineri seara, dar cu Emil Boc ramas la butoane, dezastrul era garantat. PDL ar trebui sa ramana sub conducerea lui Vasile Blaga, un lider vechi si autoritar, cel putin pana la alegerile generale.

Un viraj prea brusc, plantarea unei lider din afara, precum Mihai Razvan Ungureanu, ar accentua debusolarea si nesiguranta. Reforma interna, daca PDL o va dori cu adevarat, trebuie construita caramida cu caramida, asumata caramida cu caramida, nu fortata prin punerea unei palarii noi peste aceeasi Marie.

Ca orice criza majora si cea prin care trece acum PDL poate fi utila, poate fi o oportunitate, daca lectiile ei vor fi intelese.