Asaltul de la Mesentea. Povestea partizanilor anticomuniști uciși de securitate. Casa unde se ascundeau, atacată cu tunul

Autor: N.G.
Duminica, 23 Ianuarie 2022, ora 21:50 4185 citiri
Imagine de la momentul deshumării osemintelor și crucea amplasată în apropierea casei din Mesentea

În satul Mesentea din Alba s-a derulat una dintre cele mai crunte bătălii între partizani anticomuniști și forțele de milițieni și securiști. Se întâmpla în 10 martie 1949, în plină campanie a autorităților comuniste de a elimina partizanii care s-au ascuns după încheierea războiului prin munții României.

Doi partizani, Mârza Traian şi Gligor Traian, se aflau într-o locuință din satul Mesentea. Locul a fost aflat după ce alți luptători anticomuniști din zona Munților Apuseni, prinși de securiști, au fost torturați.

Astfel, în dimineața zilei de miercuri, 9 martie 1949, şapte cadre de Securitate au înconjurat casa, fiind trimisă o femeie înainte pentru a verifica uşa de intrare. Aceasta fiind încuiată, s-a încercat forţarea ei de către securişti, care au fost întâmpinaţi din interior cu focuri de armă. Retrăgându-se pe poziţii prielnice, cadrele de securitate au deschis foc asupra imobilului. Văzându-se că cei doi partizani baricadaţi în interior nu cedează, s-a cerut sprijin de la Alba Iulia, de unde au venit 25 de persoane din partea Miliției, care s-au alăturat securiștilor aflaţi la faţa locului.

Urme de gloanțe, după 70 de ani, pe peretele casei din Mesentea

Asediul asupra casei a continuat cu forţe sporite, însă partizanii nu au vrut să renunţe la luptă. Ca urmare, prin Direcţia Regională de Securitate Sibiu s-a cerut sprijin militar garnizoanei din Alba Iulia, care a trimis un tun anticar şi o formaţiune de militari, care s-au alăturat în teren efectivelor de la Securitate şi Miliţie. Obiectivul a continuat să fie atacat cu tot armamentul din dotare, asupra casei fiind aruncate zeci de grenade ofensive şi incendiare.

În jurul orei 17, cei din interior au încetat să mai răspundă cu foc. Pe acest fond de acalmie au fost aduşi doi localnici, care au fost obligaţi să intre în casă pentru a verifica situaţia. Aceştia au ieşit după scurt timp afară cu armele partizanilor, anunţând că cei doi sunt morţi. La verificarea trupurilor, s-a constatat că Mârza era decedat iar Gligor grav rănit. După afirmaţiile martorilor, pentru a-i grăbi moartea, un securist a mai tras în capul lui Gligor Traian două focuri de armă.

Cadavrele, expuse în public pentru a provoca teroare

În seara acelei zile precum şi în cursul zilei următoare, pentru recunoaşterea morţilor dar şi pentru înspăimântarea oamenilor, Securitatea a adus mai multe persoane din localităţile natale ale victimelor, dar şi oameni deja arestaţi care au făcut parte sau au susţinut organizaţiile anticomuniste din zonă. Cadavrele au fost dezbrăcate complet de haine şi expuse pe podelele unei încăperi. Mulţi oameni din sat şi din localităţile învecinate au venit însă şi din curiozitate să privească această scenă. Mârzan Traian avea 24 de ani, iar Gligor Traian - 25 de ani.

Imagine de la deshumarea osemintelor

Casa din Mesentea este situată la numărul 1, fiind prima din sat aflată pe partea stângă a drumului ce vine dinspre Galda de Jos. Imobilul este locuit şi în prezent dar a fost amplificat ulterior prin adăugarea altor încăperi, însă partea veche se păstrează aproape integral. Urmele asediului sunt încă şi acum vizibile în unele locuri de pe pereţii exteriori ai casei. În anul 1949 casa se afla în proprietatea lui Silvia Giurgiu (n. 1919), văduvă de război şi o sprijinitoare a membrilor organizaţiilor anticomuniste din zonă. După incident ea a fost arestată şi reţinută prima dată la Securitatea din Alba Iulia, apoi transferată la Sibiu, fiind anchetată, torturată şi în cele din urmă condamnată la doi ani de închisoare pentru găzduirea celor doi partizani.

Cadavrele au fost înhumate împreună în ziua de 10 martie, într-o groapă ce a fost săpată în grădina casei unde cei doi şi-au găsit sfârşitul. După unele surse, unii reprezentanţi ai autorităţilor au propus incendierea corpurilor, lucru care însă nu s-a realizat. Mormântul comun a fost descoperit în anul 2016 de echipa IICCMER coordonată de istoricii Marius Oprea și Gheorghe Petrov. Osemintele au fost deshumate pe date de 1 iunie 2016, iar în 23 august 2018 au fost reînhumate, alături de rămășițele altor opt partizani, în curtea bisericii denumită Catedrala Unității Naționale din Alba Iulia.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News