Vine un val de scumpiri! Impactul OUG 114 asupra omului de rand si a buzunarului sau Interviu

Joi, 07 Martie 2019, ora 07:0821357 citiri
Vine un val de scumpiri! Impactul OUG 114 asupra omului de rand si a buzunarului sau Interviu

Masurile decise de Guvern prin OUG 114 nu numai ca nu vor aduce niciun beneficiu consumatorilor, fie ei de energie, comunicatii sau produse bancare, dar va duce rapid la scumpiri semnificative si la mari dezechilibre pe piata, tot in detrimentul consumatorului, afirma prof. univ. dr. Cristian Paun (ASE).

Prof. Paun a detaliat pentru Ziare.com efectele concrete, la nivelul omului de rand, ale acestor dezechilibre si a avertizat ca nota de plata pentru depunctarea Romaniei de catre agentiile de rating se va ridica la minimum 300 de milioane de euro pe an: "platim deja, pe fondul unei credibilitati externe in prabusire, un cost mai mare decat cea mai problematica tara a UE - Grecia".

"Este clar ca bugetul este irealist si construit pe lucruri care nu mai sunt conforme cu realitatea - crestere economica fantasmagorica, inflatie care clar nu va fi atat de mica, curs de schimb demult depasit ca valoare. Vorbim de neseriozitate pe toate planurile. Guvernul actual da semne clare de oboseala", spune prof. Cristian Paun.

Sa zicem ca sunt un roman care lucreaza intr-o firma medie, am salariu mediu, am rate la banca, doi copii la scoala, o masina. Si nu inteleg nimic din ce se intampla. Unii spun ca imi vor reduce rata la banca si voi plati mai putin pentru utilitati, altii imi spun ca imi va merge mai rau. Pe cine sa cred?

Orice carte de economie spune ca, daca vrei sa imbunatatesti pretul sau calitatea unui bun sau serviciu, iar electricitatea, gazul, serviciile bancare nu fac exceptie, trebuie sa lucrezi la conditiile de piata. Adica sa reduci barierele de intrare pe piata, sa stimulezi concurenta, sa stimulezi diversitatea de optiuni pentru consumator.

Adevarata protectie a consumatorului pe aceste lucruri ar trebui sa puna accent si nu pe plafonari sau supra-taxari. Acestea au efecte contrare. Nu duc la scadere de pret sau imbunatatire de calitate, ci le vor inrautati. In foarte scurt timp.

De ce nu ar fi buna pentru mine plafonarea pretului la gaze? Ea avantajeaza consumatorul.

Chipurile! Ce uita sa spuna cei care propun plafonari de pret? Ca atunci cand actionam in piata suntem si producator, si consumatori. Inainte de a fi consumatori, suntem producatori. Toti cei implicati in productia de gaze vor fi loviti si, implicit, vor consuma mai putin.

In al doilea rand, plafonarea este arbitrara. Este scoasa din pix si rupta de conditiile de piata. Pretul este cel mai important element al economiei. El comunica informatii fundamentale pentru ambii actori implicati in schimb: producatorii de gaze si consumatorii de gaze. Arata permanent situatia echilibrului sau dezechilibrului dintre oferta de gaze si cererea de gaze. In momentul in care statul plafoneaza pretul altereaza aceasta informatie.

Plafonarea facuta de politicieni va lua, aproape intotdeauna, partea consumatorilor punand in carca producatorilor cea mai mare parte a problemei. Motivul este lesne de inteles: consumatorii sunt mai multi, aduc mai multe voturi.

Plafonarea muta, tot arbitrar, niste costuri dintr-o industrie (de ingrasaminte chimice, de exemplu) in alta industrie (de gaze) . Avantajeaza, arbitrar, pe unii in dauna altora. Din nou, problematica pe termen lung.

Consecinta acestei plafonari este evidenta: producatorii vor parasi pietele in care pretul este stabilit din pix, fara legatura directa cu realitatea din piata. In final, prin retragerea producatorilor, importurile cresc, deci si dependenta de exterior, preturile vor creste. Cum gazul este materie prima in energie si industrie, alte preturi vor urma aceeasi tendinta.

De ce nu ar fi bine pentru mine ca bancile sa fie sa sanctionate daca ridica nivelul ROBOR?

Pretul creste in functie de echilibrul sau dezechilibrul dintre cererea de capital si oferta de capital. Aici vorbim de un pret al lichiditatii bancare. Bancile raman fara lichiditate atunci cand oamenii isi retrag depozitele sau cand cererea de finantare depaseste nivelul economisirii.

Statul vine sa supra-taxeze bancile pentru astfel de situatii. Adica taxeaza, de exemplu, cazul in care dobanda creste, pentru ca el intra pe piata bancara si cere mai multe credite pentru ca are deficite in crestere, caz in care dobanda creste.

Sau vine sa supra-taxeze situatia in care oamenii isi retrag depozitele din banci ca sa investeasca direct in titlurile statului, caz in care dobanda creste.

O aberatie! Masura frizeaza cea mai elementara logica economica. Bancile vor pune aceasta taxa, daca Guvernul va insista cu ea, in comisioane.

Dar daca ratele mele sunt in valuta, la ce ma pot astepta?

Indiferent daca vorbim de credite sau depozite in valuta sau lei, operatiunile cu bancile vor deveni mai scumpe. Si pentru persoane fizice si pentru persoane juridice. Va fi foarte greu, mai ales pentru persoanele juridice, sa nu lucreze cu bancile. Asa ca vor plati, la randul lor, aceste taxe, si vor incerca sa le transfere apoi in pretul tuturor bunurilor si serviciilor. Foarte rapid.

Taxarea afecteaza deopotriva calitatea serviciilor si pretul acestora. In proportii variabile. Dar este prezenta in asa ceva. Mai ales cand vorbim de servicii sau bunuri la care vei renunta cu mare greutate. Cand statul te obliga, din considerente de evaziune fiscala, sa operezi totul prin banci, firmele vor putea greu evita aceste costuri. Si apoi noi, consumatorii.

Cu ce ma afecteaza pe mine ca gigantii din telecomunicatii sa plateasca mai mult la buget?

Ca si in cazurile de mai sus, serviciile de telecomunicatii vor transfera costurile cu aceste supra-taxe in pretul serviciilor pe care le ofera.

In acest domeniu, spre deosebire de banci, vorbim de un numar mult mai mic de companii cu putere de piata semnificativa.

Rapiditatea cu care vor fi transferate aceste taxe catre clienti va fi si mai mare ca la banci. Si aceste servicii se vor scumpi cat de curand.

Transformarea constructiilor in domeniu strategic nu ma va ajuta sa cumpar locuinte mai ieftine?

E ciudat ca Guvernul nu transforma industria in domeniu strategic. Sau ca din sectorul produselor manufacturate nu transformam in domeniu strategic industria alimentara, care a pierdut cam 10 procente din PIB in ultimii 15 ani.

Constructiile oricum sunt pe val. Au depasit industria si la pondere in PIB si la formare bruta de capital (investitii) . Este un sector cu o dinamica mult mai mare ca industria. De aici si cresterea semnificativa a importurilor.

Pentru ca, in loc sa sustinem industria care sa vina cu produse autohtone pentru constructii (faianta, BCA, caramizi), alegem sa sustinem consumul acestor produse finite. Ignoram bunurile intermediare in favoarea produsului finit. Si asta si in contextul in care populatia Romaniei este decimata prin migratie.

Pentru cine mai construim?

Agentia Standard and Poor's ar putea sa inrautateasca perspectiva de rating a Romaniei, unul dintre motive fiind efectele ordonantei "lacomiei". De ce ar trebui sa-mi pese mie de acest rating?

Ratingul respectiv este important pentru ca el afecteaza direct datoria externa a Romaniei, circa 67 miliarde de euro la final de 2018, din care 33 de miliarde de euro, jumatate, este datorie publica.

Imaginati-va ca la o inrautatire a rating-lui cu o clasa costul acestei datorii creste instant cu 1-2%. Acum platim deja, pe fondul unei credibilitati externe in prabusire, un cost mai mare decat cea mai problematica tara a UE - Grecia. (4,69% - Romania fata de 4,19% - Grecia la finele lui 2018).

1% in plus/an la suma de 33 de miliarde ar costa bugetul de stat in plus 330 de milioane de euro pe an, bani care nu se mai duc catre lucruri utile noua, ci catre creditorii internationali. De aici si disperarea Guvernului de a amana decizia si de a veni cu alte solutii.

Speram sa renunte la OUG 114, motivul principal al depunctarii anuntate pentru Romania. Las deoparte efectul celalalt: izolarea si mai mare a tarii de catre capitalul strain, deloc utila pentru o tara cu probleme mari de acumulare de capital.

De ce S&P a legat ratingul de OUG 114?

OUG 114 este foarte complexa. Loveste deodata masiv in cateva sectoare cheie: sectorul bancar, sectorul energetic, sectorul exploatarii gazelor si pensiile private (pilonul II) . Genereaza probleme sistemice mari. Va dezechilibra masiv tara.

Oricine mai citeste putina economie stie ca supra-taxarea acestor domenii va genera inflatie, deficite comerciale mai mari, va incetini cresterea economica. Problemele structurale ale Romaniei nu se vor rezolva, ci, dimpotriva, vor fi mai mari. Ratingul de tara este despre aceste probleme structurale, despre aceste dezechilibre macroeconomice si deficite.

De ce pretul motorinei si al benzinei creste constant, indiferent de evolutiile externe? Multi si-ar dori si aici o plafonare.

Repet, solutia la dinamica preturilor nu este plafonarea. Nu poti opri dinamica naturala a preturilor ce deriva din dezechilibre din piata sau costuri de tranzactionare in crestere, aici induse de taxele si supra-taxele din carburant, cursul de schimb etc. Si la carburanti avem aceeasi problema cu rigiditatea cererii, renuntam cu greu la transportul cu masina, dar si legatura cu importurile.

Deci daca plafonam, pe termen scurt, avem o temperare a pretului. Pe termen mediu-lung avem contrariul. Stiu ca guvernul actual are nevoie de un ragaz ca sa isi pastreze credibilitatea inainte de vot, dar nu trebuie sa ia masuri disperate care sa sacrifice termenul lung.

Care sunt greselile din cauza carora exista riscul ca eu sa traiesc mai rau?

Sanatatea finantelor publice s-a inrautatit semnificativ in ultimii ani de guvernare. Pe de o parte, avem cresterea nesanatoasa a unui tip de cheltuieli (salarii, pensii) care vor fi greu de scazut cand economia va stagna sau se va prabusi, pe de alta parte, avem o redistribuire a cheltuielilor dinspre dezvoltare (investitii) catre consum.

Bugetul este unul cu deficite structurale in crestere, care iese tot mai mult din tiparele care mentin economia intr-un cadru stabil. Este un buget care sporeste de la an la an vulnerabilitatile structurale si cele externe. Un buget de supravietuire, nu unul de dezvoltare. Un buget populist, nu unul realist. Un buget prin care se cumpara voturi, nu se castiga voturi.

Este un buget care pune termenul scurt si interesul personal in fata termenului lung si a interesului national. De aici vine principala problema.

Mai putem adauga si altele: dificultati in atragerea de capital strain, problema credibilitatii externe in scadere, statul de drept in deteriorare, coruptia de la nivel inalt care este premiata, mai nou, si nu pedepsita. Toate acestea ne intorc in timp si ne consuma din bunastare.

Dar daca as fi bugetar, nu angajat in mediul privat, cate din cele de mai sus m-ar afecta?

Eu sunt bugetar. Sunt profesor universitar intr-o universitate de stat. Ar trebui sa ma bucur de aceste cresteri si sa nu comentez impotriva lor. Cu toate acestea, pe mine ma ingrijoreaza destul de mult situatia.

Ar trebui sa fim, mai degraba, interesati daca aceste cadouri "otravite" pot rezista in timp. Daca nu cumva, la primul semn de criza, ele vor fi instant taiate.

Educatia a fost, mai mereu, sacrificata de politicieni. In al doilea rand, ca bugetar, nu sunt de acord ca aceste mariri sa fie date la toti in egala masura. Guvernul pare ca nu are nicio strategie. Nu pare ca stie sa prioritizeze resursele limitate. Le da tuturor, indiferent de performante si indiferent de competente.

Nu cred ca de aceste mariri ar trebui sa beneficieze in egala masura un chirurg care nu face prea multe operatii complexe pe an si unul care e implicat si mereu conectat la ultimele descoperiri in domeniu. Ar trebui sa fie facuta o astfel de diferentiere. Cand Guvernul le da tuturor, e clar ca vrea voturi. Ca e populist.

Problema cea mai mare o am insa cu cei SPECIALI din sistem. Cu cei care stau la popota, nu isi pun pielea la bataie si ies la pensie cu 15-20 de ani mai repede. Exista pensii speciale, exista salarii speciale. Care cresc mai abitir ca salariile din majoritatea sectoarelor bugetare. Aceasta categorie de "speciali" (care, mai nou, include pana si soferii din Parlament) ar trebui sa dispara. Cu ei ar trebui inceput.

Suntem in martie, bugetul pe anul in curs este blocat, cu sanse mici de a intra in vigoare pana in aprilie. Cu ce si de ce ma afecteaza asta pe mine?

Absenta bugetului este semn de slabiciune. Guvernul actual este slab. Nu e serios. Este si sursa de risc sistemic. Parte din depunctarea SP de care vorbeam vine si de aici.

Este clar ca acest buget nu a fost pregatit, discutat. Mai mult, acest buget vine pe fondul unor probleme tot mai mari legate de deficit. Una comunica Guvernul si alta ne spun datele reale. Se pare ca se confirma, prin Eurostat, ca in 2018 am avut un deficit de peste 3% (3,4% in realitate).

Va fi grav daca aceste informatii se adeveresc. Este clar ca bugetul este irealist si construit pe lucruri care nu mai sunt conforme cu realitatea - crestere economica fantasmagorica, inflatie care clar nu va fi atat de mica, curs de schimb demult depasit ca valoare. Vorbim de neseriozitate pe toate planurile. Guvernul actual da semne clare de oboseala.