INTERVIU. Moștenirea Danielei Silivaș: 7 note de 10 la Seul și elemente valoroase inventate de ea. “Este o mândrie imensă!”

Dacă Nadia a fost și va rămâne Zeița de la Montreal, Daniela Silivaș ar trebuie să fie Regina de la Seul sau Minunea de la Seul.

Acolo, în Coreea de Sud, Silivas a câștigat trei medalii de aur la Jocurile Olimpice din 1988 și poate ar fi meritat-o și pe a patra, dacă scoatem subiectivismul arbitrilor din ecuație. La individual compus, ea a fost la 0,025 în urma sovieticei Elena Șușunova, însă multa lume trăiește și acum cu impresia că Silivaș a fost “ciupită” de arbitri exact cât era nevoie.

Pe lângă medalii însă, rămân exercițiile ei, foarte dificile din punct de vedere tehnic, exerciții care la acea vreme erau considerate perfecte.

La Seul, ea a luat 7 note de 10, întocmai ca Nadia la Montreal. Iar în cariera ei întinsă pe doar cinci ani la nivel de senioare, Silivaș a strâns 23 de note de 10!

Daniela a inventat elemente care sunt și acum executate de gimnaste precum Simone Biles. La sol – salt Silivaș (salt grupat dublu înapoi cu întoarcere de 720°) și la bârnă – urcare Silivaș (din stând transversal, săritură pe ceafă cu întoarcere de 360° pe umeri).

La Mondialele din 1985, comuniștii i-au schimbat data nașterii din pașaport, “îmbătrânind-o” cu doi ani pentru a putea concura. Cei 13 ani reali ai Danielei s-au transformat în 15. Iar Silivaș a luat aurul la bârnă la Montreal, în 1985, la această vârstă “imposibilă”.

Sunteți născută la Deva și știm ce înseamnă Deva pentru gimnastica noastră. Pare logic pe undeva că v-ați apucat de gimnastică…

Totul a început ca o joacă, întodeauna eram în copaci, ne jucam de-a v-ați ascunselea. La grădiniță aveam multa energie, făceam roata, săream pe acolo, și educatoarea i-a spus mamei să mă ducă la gimnastică.

La 13 ani deja erați la Mondialele de la Montreal! Sau 15, după cum zicea pașaportul.

Așa e, cei de la federație s-au gândit să facă aceasta modificare în pașaport, dar să știți ca se obișnuia în acele vremuri, era o practică. Nu o făceam doar noi. Eu eram doar un copil gata să concureze.

În ‘87 chiar aveați 15 ani. E anul Mondialelor de la Rotterdam, competiție de care ați spus mereu că v-a ramas in suflet. De ce?

Pentru că am luat aurul cu echipa! A fost un sentiment unic, să urcăm cu toate pe prima treaptă.

Cum a decurs pregătirea pentru Seul? Care erau condițiile unui cantonament în acea perioadă, a doua jumătate a anilor 80?

Pregătirea anului 1988 a fost la fel ca și în anii precedenți. Antrenamente în fiecare zi și concursuri de verificare să fim sigure că suntem pregătite de concursurile importante. Da, erau antrenamente dificile, ne pregăteam foarte mult, dar rezultatele au fost pe măsură.

Veneați la Seul după un an 1987 cu rezultate fantastice la Europene și Mondiale. Totuși, ce așteptări aveați la JO și dacă ele vi s-au împlinit.

Așteptările de la Jocurile Olimpice au fost același ca și cele de la Campionatele Europene sau Mondiale. Să concurăm cu cât mai puține ratări și să câștigăm medalii.

Bătălia dintre Silivaș și Șușunova la Seul

Cum a decurs disputa cu Șușunova de la individual compus? Meritați încă o medalie de aur?

Concursul de la individual compus a fost unul foarte greu. Era a treia zi de concurs și cu foarte mare stres. Mă bucur că am reușit să fac un concurs bun și să câștig o medalie. Bineînțeles că m-am bătut pentru aur, dar sunt foarte bucuroasă și pentru medalia de argint. Culoarea medaliei nu a depins de mine… în ziua aceea, în ochii arbitrelor Susunova a făcut un concurs mai bun. Eu am reușit sa fac concursul mai bun în finalele pe aparate și s-a văzut câștigând trei din cele patru medalii de aur.

Putina lume își mai amintește că ați luat 7 note de 10 la Seul, ca Nadia în 1976. Ce au însemnat pentru dvs aceste note de 10?

Eu cred ca fanii gimnasticii românești își amintesc de toate notele de 10!!! Este foarte greu de spus ce înseamnă o nota 10 pentru o gimnastă. Bucurie mare în suflet! Știind că munca depusă in fiecare zi în sala de gimnastică este răsplătită cu nota maximă!

În 1988 ați fost desemnată cea mai bună sportivă a lumii. Cu ce s-a schimbat viața dvs după JO de la Seul?

Viața mea, a colegelor și antrenorilor nu s-a schimbat deloc după Seul. Am avut câteva zile de vacanță acasă cu familia și după aceea am reînceput pregătirea pentru viitoarele concursuri.

Cariera dvs la nivel de senioare a fost extrem de fructuoasă, dar întinsă pe doar cinci ani, 1985-1989. De ce v-ați oprit la 17 ani, din cauza accidentarilor?

Mă consider o persoană foarte norocoasă. În toată cariera mea de gimnastă nu am avut nici o accidentare majoră. Bineînțeles că am avut dureri de la efortul mare depus în fiecare zi, dar asta nu m-a determinat să mă retrag. După Revoluția din 1989, lotul de gimnastică a fost desființat și am fost trimise acasă. Atunci am realizat că nu vreau să încep antrenamentele cu alți antrenori și am decis să mă retrag. În același timp am avut și o problema la genunchi la care am fost operată.

Aveți două elemente care vă poartă numele. Cât de dificil era să vii cu un element nou în gimnastică?

Totul depinde de dificultatea elementului și să reușești să îl execuți prima într-un concurs important.

Ce înseamnă pentru dvs cand vedeti gimnastele ca executa un element Silivas?

Este o mândrie imensă să văd că și acum după mai mult de 30 de ani elementele Silivas au o mare valoare în codul de punctaj si multe gimnaste le execută!

Ce v-a determinat în 1991 să luați drumul Statelor și dacă regretați vreo secundă?

In 1991 am fost invitată la o sală de gimnastică din Atlanta. Mi-a plăcut foarte mult și am decis să încep să antrenez la acea sală. Doar după câțiva ani am luat decizia de a ma stabili aici și bineînțeles că nu regret decizia luată. Îmi face o mare bucurie să merg acasă la Deva în vizită și încerc să o fac în fiecare an împreună cu familia.

Cum vedeti situația la zi a gimnastelor noastre, faptul că avem doar două gimnaste la Jocuri. Și cum vedeți viitorul gimnasticii românești?

Greu de spus cum văd viitorul gimnasticii românești pentru că nu stau în România și nu sunt implicată în acest proiect. Sper din suflet să revenim pe podium cât mai curând și doresc tuturor gimnastelor și antrenorilor multă forță de muncă și mult succes în viitor.

Exercițiu la sol efectuat de Daniela Silivaș la Seul

Elementul Silivas executat la sol de gimnastele de azi

In 2002, Daniela Silivaș a fost inclusă în Hall of Fame-ul gimnasticii

E stabilită în SUA

Daniela Silivaș trăiește în Marrietta, Georgia. E căsătorită cu Steve Harper, un manager sportiv, și are trei copii, doi băieți, Rylan Bryce (11 ani), Jadan Scott (16 ani) şi o fiică, pe Ava Luciana (15 ani), care cochetează cu gimnastica.

Daniela Silivas

S-a nascut la 9 mai 1972 la Deva

Palmares

Jocurile Olimpice de la Seul (1988)

- 3 medalii de aur (paralele, barna si sol),

- doua medalii de argint (individual compus si cu echipa),

- o medalie de bronz (sarituri)

Campionatele Mondiale

Montreal (1985)

- o medalie de aur (barna)

o medalie de argint (cu echipa)

Rotterdam (1987)

- 3 medalii de aur (cu echipa, paralele si sol)

- o medalie de bronz (individual compus)

Stuttgart (1989)

- 3 medalii de aur (paralale, barna, sol)

- o medalie de argint (cu echipa)

Campionate Europene

Helsinki (1985)

- o medalie de bronz (sol)

Moscova (1987)

- 4 medalii de aur (individual compus, paralele, bîrnă, sol)

- o medalie de argint (sărituri)

Bruxelles (1989)

- o medalie de aur (sol)

- 2 medalii de argint (individual compus, paralele)

- o medalie de bronz (bârnă)

Traseul flăcării olimpice ar putea fi perturbat. Polițiștii francezi transmit un avertisment

Sindicatul poliţiştilor francezi Alliance a ameninţat marţi că va perturba ştafeta torţei olimpice dacă bonusurile şi compensaţiile financiare promise pentru angajamentul lor pe durata...

Veste uriașă pentru Ana-Maria Brânză, care revine la Jocurile Olimpice: ”Emoțiile sunt la fel de mari”

Fosta scrimeră Ana-Maria Brânză, campioană olimpică în proba pe echipe şi dublu medaliată cu argint la individual, va purta flacăra olimpică la sosirea acesteia în Franţa, alături de...