Oligarhul Igor Zyuzin a ras și ultima cărămidă de la cinci oțelării românești. Cum au fost spălate urmele celei mai mari devalizări din România

O firmă românească de apartament patronată de un rus a cumpărat cu 230 de lei cinci oțelării din România. Nelipsit din marile afaceri cu combinate, rusul are legături cu importanți oligarhi și cu o rețea de firme implicată în devalizarea celor mai mari combinate de la noi.

Putin te ridică, Putin te coboară

Igor Zyuzin este unul dintre oligarhii ruși care s-a confruntat cu furia lui Vladimir Putin. Patron al gigantului Mechel care reunește producători de cărbune, minereu de fier concentrat, oțel, produse laminate, feroaliaje, energie termică și electrică, Zyuzin era unul dintre cei mai bogați ruși.

În anul 2008, Vladimir Putin, pe atunci premierul Rusiei, a criticat compania Mechel că ar fi practicat prețuri mai mici la export decât pe piața internă.

Această muștruluire a dus la o prăbușire a acțiunilor grupului Mechel cu peste 30% aducându-l pe patronul Zyuzin în pragul falimentului.

De fapt, lui Putin i se cășunase pe Zyuzin pentru că acesta îl sfidase și a lipsit de la o întrunire a industriașilor organizată tocmai de premier.

Timp de opt ani s-a chinuit Mechel să supraviețuiască și, probabil, să-i vină mintea la cap lui Zyuzin. Pentru că, în 2016, Vladimir Putin (redevenit președinte) intervine pentru ca Mechel să obțină un nou împrumut de la bănci rusești fără de care compania devenea cel mai mare dezastru financiar din istoria Rusiei.

Cutremurul din compania Mechel s-a resimțit și în România unde grupul rusesc deținea, din anul 2002, cinci uzine: Combinatul de Oțeluri Special COS Târgovişte, Industria Sârmei Câmpia Turzii, Ductil Steel Buzău, Laminorul Brăila şi Oţelu Roşu.

230 lei pentru cinci oțelării

Aflat în mare dificultate, Mechel decide să scape de tot ce cumărase din țările foste comuniste, inclusiv din România. Astfel, în 2013, vinde pentru numai 230 de lei cele cinci oțelării către minuscula firmă de apartament Invest Nikarom.

Invest Nikarom SRL a fost înființată în 1993 la București, de doi ruşi, soții Victor Chumakov şi Svetlana Chumakova. La achiziționarea combinatelor românești de către Invest Nikarom a participat chiar fiica celor doi acționari, Olga Chumakova.

Olga fusese reprezentanta Mechel în România și din acest motiv s-a considerat că Invest Nikarom a fost de fapt o acoperire a companiei rusești patronată de Zyuzin. Mai ales că, înainte de a ajunge la firma românească, oțelăriile au trecut de la Mechel în proprietatea unor offshore-uri din Cipru, iar Invest Nikarom a cumpărat firmele cipriote.

Ingineriile de transfer al capitalului prin firme offshore au avut rolul de a scăpa compania mama din Rusia de datorii și de a o transforma în creditor. Așa că Mechel a controlat în continuare combinatele din România, având în vedere că acestea ajunseseră datoare către ruşi cu 400 de milioane de dolari, reprezentând capital de lucru şi achitarea datoriilor către bănci.

Noul proprietar a mimat reorganizarea combinatele românești preluate de la Mechel pe nimic ca apoi să le bage în insolvență căutând să le revândă sau să valorifice ce a mai rămas din ele.

Mai pe românește, Invest Nikarom s-a dovedit a fi un spălător ale urmelor urât mirositoare lăsate de compania rusească.

Căpușarea

Un alt rol al firmei Invest Nikarom a fost de a intermedia comerțul cu materii prime către oțelăriile din România.

De exemplu, un fost director din Mechel, moldoveanul Radomir Şeremet, bun prieten cu Oleg Shvedakov (ginerele lui Chumakov și administrator al unor firme controlate de rus), devenise un important jucător pe piaţa românească de oţel şi materii prime pentru sectorul siderurgic.

El aducea marfa din Federaţia Rusă şi Transnistria și o livra către uzinele românești deținute de Mechel. Mărfurile importate se plimbau în acte prin firma Moldmetal Trading deţinută de moldovean și erau apoi transferate prin firma East Europe Metal Concept SRL controlată de Invest Nikarom-ul lui Victor Chumakov, iar abia apoi ajungeau la Industria Sârmei Câmpia Turzii, COS Târgovişte, Ductil Steel Buzău şi Laminorul Brăila.

Tranzacţiile erau făcute la preţuri speciale astfel încât să eludeze statul român dar și să scoată din piață producătorii autohtoni.

Afaceri cu elicopterele MAI

Victor Chumakov a făcut și afaceri mai concrete în România.

În anul 2004, Chumakov a reprezentat holdingul lituanian Aviabaltika care intenționa să deschidă în România cinci centre de service pentru elicoptere rusești MI-8 și MI-17.

Chumakov preciza atunci că cele cinci unități de service erau incluse în strategia Ministerul Administrației și Internelor care dețineau elicoptere de fabricație rusească.

Invest Nikarom a avut atunci calitatea de reprezentant al Aviabaltika în România care a avut contracte până în 2020, în valoare de 24 milioane de euro, cu Inspectoratul General de Aviație, aflat în subordinea Ministerului de Interne.

Centrele nu s-au mai realizat, dar afacerile s-au desfășurat profitabil pentru ruși. Iar firmele Invest Nikarom și Aviabaltika au pus monopolul pe contractele de furnizare de piese, reparații și întreținere a elicopterelor rusești deținute de MAI.

Chumakov mai spunea că Aviabaltika i-a avut ca parteneri și pe Romaero, Romtehnica, Romavia, Aerostar, Logistic Import şi Comicex.

Rusul Yuri Borisov, patronal companiei Aviabaltika și un apropiat al serviciilor secrete ruse, a fost subiectul mai multor scandaluri internaționale.

El a vândut tehnică militară în Sudan, țară aflată sub embargoul Uniunii Europene, s-a implicat în alegerile din Lituania și a mituit un colonel din Armata SUA ca să obțină contracte.

Un audit al Pentagonului a descoperit că rusul livra piese defecte pentru elicopterele Mi-17 folosite în Afganistan, Pakistan şi Irak. În 2015, un astfel de elicopter s-a prăbuşit în Pakistan, din motive tehnice. Șase oameni au murit, iar ambasadorul României, aflat la bord, a scăpat miraculos cu viaţă.

Firma lui Borisov, Aviabaltika, apare și în mai multe documente secrete făcute publice de Wikileaks. În 2005, a solicitat acordul de la autoritățile din Lituania pentru a antrena piloții iranieni. În afacere era implicată și firma SPARC, patronată tot de Borisov.

Yuri Borisov a fot pilot în armata Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice timp de 10 ani. După ce s-a pensionat, la începutul anilor 1990, și-a înființat propriile companii aeriene, Aviabaltika Aviation și Sank Petersburg Aircraft Repair Company (SPARC), din Lituania, respectiv Rusia.

Firmele lui Yuri Borisov au contracte cu mai toate țările foste membre în Pactul de la Varșovia și deținătoare de elicoptere de producție sovietică.

Alte afaceri

Invest Nikarom a mai lucrat cu statul român când a avut contracte cu Compania Națională a Huilei (în 2008) și cu Romgaz (în 2009) și le-a furnizat diverse piese de schimb și utilaje. Invest Nikarom a avut și o reprezentanță a producătorului rusesc de motociclete Ural și un punct de lucru în Zona Liberă Giurgiu.

În 2006, Victor Chumakov mai înființează o firmă, F9 Chemical Trading SRL. La puțin timp îl ia ca asociat pe rusul Andrey Bekryashev ca mai apoi să-i cedeze toată firma.

Bekryashev mai deține afaceri în Letonia prin firmele Intertrust și Mazais inovaciju uznemums Georazvedka, plus în Cipru prin Washtec Logistic Limited și Aben Oil Limited.

Acum câțiva ani, Luminor Bank AS din Letonia l-a executat silit pe Bekryashev luandu-i casa pentru o datorie de 130 mii euro.

Prietenii de la OMZ

Viktor Chumakov a mai fost asociat și la combinatul de utilaj petrolier Upet Târgoviste, un alt combinat deținut și devalizat de ruși și anume de gigantul Objedinennye Mashinostroitelnye Zavody (OMZ). OMZ este specializat în echipamente pentru uzine nucleare, oțeluri speciale, petrol și gaze, precum și minerit.

OMZ a preluat, în 2001, compania de stat Upet Târgoviște, prin intermediul unei firme offshore.

În 2004, Upet Târgoviște înființează OMZ Nemo România SRL pe care o cedează apoi unor firme din Insulele Virgine Britanice și, respectiv, Belize. SRL-ul și-a schimbat numele în Nemo Upet și s-a asociat cu¬ Victor Chumakov în firma Nemo SRL.

De altfel, Chumakov a administrat până în 2007 compania Nemo Upet împreună cu ucraineanul Iurie Pînzaru, director economic atât la compania Ductil Steel Buzău cât și la Oțelul Roșu (ambele în portofoliul Mechel). Iurie Pînzaru a fost mulți ani și director adjunct al uzinei Upet Târgoviște.

În anul 2005, Upet era trecută pe o listă ONU care nominaliza companii din toată lumea suspectate că au dat mită autorităţilor irakiene, în perioada Saddam Hussein, în cadrul programului „Petrol contra hrană”. Upet Târgovişte figura cu o mită de 3,5 milioane dolari. Oligarhul Kakha Bendonkidze, acţionarul principal al OMZ, a ajuns, în 2004, ministru al Economiei în Georgia.

Acum, ce a mai rămas din UPET se află în proprietatea cetățeanului moldovean Dan Marian.

Ca o concluzie, putem spune că Victor Chumakov a reușit să realizeze o grămadă de lucruri doar cu firma de apartament Invest Nikarom SRL (în prezent, Chumakov este unic acționar), cu trei angajați dar cu venituri de milioane de lei și să declare și pierderi anuale de zeci de mii.

A fost inventat softul care ghicește dacă un angajat e gata să-și dea demisia. Cum ar putea utiliza patronii rezultatele

Patronii îngrijoraţi de fluctuaţia angajaţilor sau care îşi pun întrebări despre perioada de timp în care o persoană recrutată va rămâne la noul ei loc de muncă ar putea conta, în...

Mark Zuckerberg anunță o schimbare majoră în aplicațiile WhatsApp, Facebook și Instagram

Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, a anunțat recent o actualizare majoră în toate platformele sociale ale companiei Meta, inclusiv WhatsApp, Facebook, Instagram și Facebook Messenger....