Cel mai iubit oligarh din România. Proprietarul rus al ALRO este susținut de un KGB-ist care conduce industria de apărare a Rusiei

Vitali Machitsky, patronul ALRO Slatina și ALUM Tulcea, a fost tot timpul omul potrivit la locul potrivit. El a investit sau a vândut în cel mai bun moment și a cumpărat și s-a aruncat pe piețe noi la timpul oportun. Toate afacerile lui au fost la limita riscului și a legii.

Chiar și în România a cumpărat și s-a ascuns când a trebuit. Iar acapararea aluminiului românesc s-a făcut prin metode dubioase și cu sprijinul politicului românesc.

În același timp, Machitsky a fost cel mai iubit și lingușit rus din România. El a fost decorat de oficiali români, i s-au acordat împrumuturi și diferite facilități.

Prietenul KGB-ist

Mulți ar spune că Machitsky este un om de afaceri foarte abil. Dar, pe de altă parte, foarte sigur este informat prompt și corect de serviciile de informații rusești. Așa cum a aflat cu mult timp înainte de intenția românilor de a privatiza ALRO și că Rusia va invada Ucraina.

Legătura lui Machitsky cu serviciile secrete rusești este printr-un prieten din copilărie, născut în același oraș cu el, în Cheremkhovo, din regiunea Irkutsk, de pe malul lacului Baikal.

Este vorba despre Serghei Viktorovich Chemezov, directorul general al unui grup de firme din industria de apărare deținut de statul rus.

Fost agent KGB și general de rang înalt, Chemezov s-a împrietenit cu Vladimir Putin încă de pe vremea când ambii lucrau, în anii 1980, ca ofițeri ai temutului serviciu secret rusesc în Dresda, Germania de Est.

Ca și Vitaly Machitsky, Chemezov a absolvit Institutul de Economie Națională din Irkutsk (în prezent Universitatea de Stat de Economie și Drept Baikal). Doar că el s-a îndreptat ulterior către Academia Militară a Statului Major al Forțelor Armate ale Rusiei.

Despre Chemezov, Machitsky spune că sunt „prieteni încă din tinerețe din Irkutsk, de pe stradă, ca să spunem așa. Împreună am fumat, am mers la dansuri, ca toți adolescenții. Suntem prieteni pe viață.”

După căderea URSS, Chemezov a fost membru în diferite consilii de administrație la companii de stat (așa l-a cunoscut și pe Alexei Miller, președintele Gazprom), iar în perioada 1996 - 1999, a fost președinte al Departamentului pentru Relații Economice Externe din cadrul Oficiului pentru Afaceri Prezidențiale, ca subordonat al lui Vladimir Putin.

În 2006, la a șasea convenție a partidului Rusia Unită, Chemezov a fost ales în Consiliul Suprem al partidului, iar la cea de-a șaptea convenție, în 2012, a fost reales.

În 2007, printr-un decret prezidențial, Vladimir Putin l-a numit pe Chemezov în funcția de CEO al Russian Technologies Corporation redenumită, în 2012, Rostec.

Rostec este principala corporație rusă din industria de apărare și de producție industrială controlată de stat și cuprinde aproximativ 700 de întreprinderi. Acestea formează 14 holdinguri: unsprezece în complexul industriei de apărare și trei în sectoarele civile.

Rostec se ocupă în principal cu dezvoltarea, inovarea, producția și exportul de tehnologii avansate. Tehnologii stelth, drone, avioane strategice, elicoptere, echipamente de transmisiuni, arme tactice, blindate, rachete, bombe, costume de luptă pentru soldații viitorului etc sunt proiectate, fabricate și comercializate de firmele din cadrul Rostec. 450 de mii de oameni lucrează la fabricile încorporate în conglomeratul rusesc.

Rosoboronexport, o subsidiară a Rostec, a sprijinit integrarea companiilor de apărare din Crimeea în industria de apărare a Rusiei, consolidând astfel anexarea ilegală a Crimeii la Federația Rusă.

Din acest motiv, în 2014, administrația Obama i-a interzis lui Chemezov intrarea în Statele Unite. La 3 martie 2022, SUA au impus restricții privind vizele și au înghețat activele lui Chemezov, ale soției, fiilor și fiicei sale, din cauza invaziei ruse în Ucrainei.

Rostec este unul dintre principalii beneficiari ai spionajului industrial, economic și militar al Rusiei și unul dintre beneficiarii aluminiului de la Slatina.

Scurgerile de documente Pandora Papers au dezvăluit că Chemezov și familia sa dețineau multe bogății în străinătate, inclusiv un superyacht.

La 15 martie 2022, Spania a confiscat temporar iahtul „Valerie” al lui Chemezov, în valoare de 140 de milioane de dolari, în Barcelona.

Ascensiunea lui Machitsky

Vitaly Lvovich Machitsky este fondatorul și președintele grupului de firme Vi Holding și președinte al consiliului de administrație al Vimetco (deținătorul ALRO Slatina).

El s-a născut acum 68 de ani la Cheremkhovo, regiunea Irkutsk, URSS. Alături de el, încă din copilărie, a fost bunul său prieten și concitadin, KGB-istul Serghei Chemezov.

Imediat după absolvirea studiilor superioare din domeniul economic, Machitsky ocupă o funcție de conducere la întreprinderea de stat de construcții din Irkutsk, oraș de lângă lacul Baikal.

În 1989, Machitsky creează o companie de construcții sovieto-finlandeză – Primfeks.

Un an mai târziu, devine coproprietar și director general al întreprinderii sovieto-britanice din industria lemnului „Sibmix International” care includea o serie de întreprinderi de prelucrare a lemnului din regiunea Irkutsk.

În 1991-1997 a deținut compania de construcții Novy Gorod din Moscova, iar în 1992 a fondat și a condus compania petrolieră Rosinvestneft.

În 1999, Rinko Holding, creată de Vitali Machitsky pe baza Rosinvestneft, a preluat Angarsk Petrochemical Company (ANHK), care deținea acțiuni și la RUSIA Petroleum, precum și o participație de control în rafinăria Khabarovsk.

În 2001, ANHK a fost vândută către YUKOS, rafinăria a fost cumpărată de grupul Alliance al familiei Bazhaev, iar cota din RUSIA Petroleum de către TNK.

Machitsky spune că activele din România (Alro SA, Alprom SA și Alum SA) și din China (EEverwide Ltd) le-a cumpărat cu banii obținuți după vânzarea companiilor rusești, la începutul anilor 2000.

În 2010, Vimetco a mai achiziționat o serie de active la o mină de cărbune din China, iar în 2011 a construit un laminor, tot în China.

Din 2015, Vimetco desfășoară lucrări geologice la zăcământul de metal din grupul de platină Darwendale din Zimbabwe, iar structura de dezvoltare a holdingului, Vi Holding Development LLC, implementează un proiect de dezvoltare integrată a teritoriului fostului aerodrom Tushino, precum și construirea unui nou birou și a unei fabrici de insulină pentru Rostec.

Pușculița Chemezov

Șeful Rostec îl numește pe Mashchitsky „partenerul eficient”. Adevărul este că lui Machitsky cel mai mult i-a suflat în pânze compania Rostec, condusă de prietenul său Chemezov și care l-a susținut cu bani, proiecte, informații și conexiuni.

Astfel, oligarhul a deschis o mică firmă numită „RT” și pe care o considera „fiica” lui Rostec. Prin această întreprindere, Machitsky s-a ocupat de vânzarea și închirierea de bunuri tehnologice rusești aparținând companiei de stat.

De altfel, Rostec l-a susținut pe Machitsky cu bani în mai toate marile sale investiții, mai ales din Africa și China.

Machitsky s-a mai implicat în fabricile de camioane Kamaz și AvtoVAZ (ambele legate de Rostec) și a devenit cel mai mare producător de jad din lume având o exploatație în Buriatia. Iar, despre afacerile cu jad, Serghei Chemezov îl ține la curent pe Putin personal.

Pe lângă Rusia (mai ales compania Rostec căreia îi furnizează aluminiu pentru industria de avioane), cel mai mare client al uzinelor din România a fost Turcia unde a exportat aluminiul românesc.

Pentru relațiile sale în Turcia, Machitsky a fost ales să reprezinte Gazprom la realizarea Blue Stream, conducta care duce gazul rusesc în Turcia.

Fiind în relații bune cu Gazprom, datorită prietenului KGB-ist, Maschintsky a început să vândă și gaze în Turcia, iar în România este unul dintre cei doi furnizori agreați de gigantul rusesc cu care are un acord de a livra 60 de miliarde de metri cubi în perioada 2002-2030. De altfel, Machitsky a mai reprezentat Gazpromul și în China și în Africa.

Și, datorită relațiilor sale privilegiate, Maschintsky a obținut de la Gazprom pentru ALRO, gaze naturale la prețuri preferențiale.

Cea mai mare investiție făcută de oligarh a fost în China - 3,3 miliarde de dolari - într-o fabrică cu o capacitate de un milion de tone de produse din aliaje de aluminiu laminate la cald și la rece. Aluminiul produs aici stabilește prețul de referință la bursa din Shanghai.

Nevoia de materie primă pentru uzinele din România l-a dus pe Machitsky în Africa unde a cumpărat, în Sierra Leone, o companie independentă de bauxită. Aici se produce aproape un milion și jumătate de tone de bauxită pe an, care sunt furnizate atât pe piață, cât și către rafinăria de alumină din România.

Aflat în Africa, Machitsky s-a orientat și către un zăcământ de platina din Zimbabwe. Împreună cu companiile de stat rusești VEB (companie de investiții) și Rostec a investit în această exploatație trei miliarde de dolari.

Machitsky își desfășoară acum majoritatea afacerilor prin grupul de firme Vi Holding din Țările de Jos, ajutat de cei doi fii ai săi, Pavel și Leonid școliți în SUA și Marea Britanie.

Primul este vicepreședintele, membrul directorilor și managing partner al grupului de firme, iar al doilea gestionează portofoliul imobiliar al companiei și rezolvă problemele de dezvoltare ale Vi Holding.

Vitali Lvovich Machitsky este și președintele consiliului de administrație al Vimetco.

Prin Vimetco, el controlează producătorul de aluminiu ALRO Slatina și cel din China, Henan Zhongfu Industry Co.

Irina, soția oligarhului, deține revista de artă Galeria Tretiakov, publicată în rusă și engleză pe banii lui Machitsky. Tot pe banii soțului, Irina conduce mai multe fundații caritabile și organizează expoziții cu propriile tablouri.

Acapararea aluminiului românesc

În 1999, guvernul României a decis să privatizeze ALRO Slatina, care era și unul dintre cei mai mari consumatori de energie de la noi.

Vitali Machitsky, împreună cu partenerul său Alexander Krasner (fost angajat al lui Marc Rich – acuzat în SUA pentru fraudă, fondatorul companiei Glencore), află despre privatizare înainte ca totul să devină o decizie oficială și hotărăsc să cumpere fabrica românească de aluminiu.

Dar avocații lor îi sfătuiesc să o facă prin firme paravan pentru că „românii nu vor fi fericiți să vândă rușilor”. Astfel, Krasner și Machitsky au început să cumpere acțiuni la ALRO folosind compania americană Marco International Corp. care, în cele din urmă, devine proprietarul ALRO.

Pentru a ajunge în acest punct, cei doi ruși au recurs la toate metodele, de la spionaj economic până la mituirea unor politicieni și funcționari români. Iar în 2002, rușii reușesc să devină proprietarii ALRO.

Tot mecanismul de preluare a industriei aluminiului din România este descris în dosarul ce a făcut obiectul unui proces la Londra între Krasner și Machitsky. Pentru că, la un moment dat, cei doi s-au certat, iar investițiile din România au devenit obiect de litigiu câștigat, într-un final, de Machitsky.

Pentru a nu cheltui mulți bani de-odată, Machitski a cumpărat iniţial pachete de acţiuni ALRO de la persoane fizice prin intermediul companiei din SUA. Apoi au urmat întâlniri cu politicieni români la Bucureşti şi cu Gheorghe Dobra, directorul ALRO de la acea vreme (aflat și acum în funcție de conducere).

După ce au cumpărat vreo 40 la sută din acţiuni de pe piaţa liberă, ruşii au reuşit să obţină din partea Autorităţii de Privatizarea a Participaţiilor Statului (condusă atunci de Muşetescu) modificarea statutului societății comerciale din Slatina prin care statul român (care era acționar majoritar) nu mai putea lua nicio decizie fără acordul acționarilor minoritari, adică al ruşilor. Apoi, în 2002 statul a mai cedat încă 10 la sută din acţiuni, iar ruşii au devenit majoritari.

Cert este că, după toate mașinațiunile, Maschinsky pune mâna pe companiile Conef Gaz (deținută până atunci de un alt rus, apoi devenind firma agreată de Gazprom pentru exportul de gaze naturale în România), ALRO Slatina (cel mai mare producător de aluminiu), ALPROM SA Slatina (producător de aliaje din aluminiu și care fuzionează în 2006 cu ALRO) și ALUM Tulcea (producător de alumină).

În 2020, Machitsky a mai înființat și IMEX Oil Limited, firmă care a preluat rolul Conef de agreat al Gazprom în România.

Scandalurile

Apoi, ALRO a fost implicat în mai multe scandaluri, cel mai mare fiind după venirea la putere a lui Traian Băsescu.

Atunci, Machitsky l-a concediat pe Alexander Krasner pentru că acesta cumpăra dezavantajos energie de la Energy Holding deţinută de controversatul Bogdan Buzăianu. ALRO voia să cumpere direct și la prețuri preferențiale de la Hidroelectrica.

Din dosarul ALRO rezultă că au avut loc o serie de întâlniri între oamenii din jurul preşedintelui Traian Băsescu, Elena Udrea, Dorin Cocoș şi reprezentanţii ALRO. În final, ruşii au obţinut energia ieftină de care aveau nevoie.

În 2006, DIICOT a deschis și un dosar în care Vadim Benyatov a fost arestat şi acuzat că ar fi încercat să obţină secrete de stat de la Ministerul Economiei cu privire la planurile de privatizare în domeniul energiei.

Potrivit procurorului Nastasiu, un scop major al acestor acţiuni de spionaj a fost obţinerea unui avantaj în extinderea Centralei de la Cernavodă (unde Machitsky a avut interese), precum şi dobândirea de avantaje de către Marco Group şi firmele sale.

De altfel, Benyatov lucra pentru Marco Group. Iar dosarul a fost mușamalizat pentru că erau implicate prea multe persoane publice.

Machitsky a investit în România 600 de milioane de dolari în modernizarea uzinelor, în special pentru dezvoltarea unui laminor. Iar astăzi este furnizorul de produse cu cea mai mare valoare adăugată pentru industria aviatică și spațială, în special pentru Rostec.

Cel mai iubit oligarh

În anul 2010, Darius Vâlcov, pe atunci primarul orașului Slatina (ales pe listele PDL, al lui Traian Băsescu), a decis să-i acorde lui Vitali Machitsky titlul de Cetățean de Onoare al Slatinei.

Cu doar două săptămâni înainte ca Vladimir Putin să atace Ucraina, magnatului rus i-a fost aprobat un ajutor în valoare de 82 de milioane de euro. Oligarhul rus este singurul investitor care a beneficiat de un ajutor atât de mare din partea statului român, iar în ultimii patru ani ALRO și ALUM au fost sprijinite de către Guvern cu aproape un miliard de lei.

Sindicaliștii de la Cartel Alfa Olt susțin că miliardarul rus care deținea pachetul majoritar de acțiuni la ALRO Slatina și-ar fi vândut acțiunile în decembrie anul trecut. Aceștia consideră că rușii au avut informații despre declanșarea conflictului din Ucraina și despre viitoare sancțiuni, care s-au suprapus peste criza de pe piața energiei electrice.

În realitate, Machitsky nu a făcut altceva decât să transfere acțiunile de la cunoscuta firma Vimetco din Olanda, la mai obscura Vimetco din Cipru.

Apoi, la începutul lunii martie, toți rușii din management au demisionat, în frunte cu Pavel Machitsky, fiul oligarhului.

În prezent, acționarul majoritar al ALRO este offshore-ul cipriot Vimetco PLC, controlată tot de oligarhul rus Vitali Machitsky.

Un alt acționar, cu 23,1%, este firma Paval Holding SRL Bacău, controlată de frații Adrian Pavăl și Dragoș Pavăl, patronii lanțului de bricolaj Dedeman, iar Fondul Proprietatea deține peste 10,21% din acțiuni.

Printre acționarii minoritari sunt și fondurile private de pensii din România care administrează pilonul II de pensii private obligatorii și pilonul III de pensii facultative. Cele mai multe acțiuni sunt deținute de Fondul de Pensii Administrat Privat NN Pensii S.A.F. P.A.P. SA, cu o cotă de 4,4131% din numărul total de acțiuni.

Trebuie subliniat că toate aceste acțiuni au fost cumpărate de către investitorii români în mod legal și cu bune intenții.

Romania, printre campioanele Europei la deficit guvernamental

Deficitul guvernamental în Uniunea Europeană a crescut uşor anul trecut, de la 3,4% din PIB în 2022, până la 3,5% din PIB în 2023. România, in schimb, se numără printre ţările membre in...

Criza mondială lovește cu putere toate țările. Câți bani vom pierde întrece orice închipuire

Cercetătorii de la Potsdam Institute for Climate Impact Research (PIK) au spus în noul studiu publicat în prestigioasa revistă Nature că scăderea economică a fost în mare parte blocată...