Un sistem nu se reformeaza singur, este necesar a se pune presiune pe el - Interviu cu Octavian Badescu

Singura maniera eficienta de a reforma un sistem cancerizat este limitarea finantarii sale. Altfel, bugetele administratiilor locale si centrale au mari sanse sa ajunga pe mainile unor oportunisti, sustine antreprenorul Octavian Badescu, care s-a alaturat recent Partidului Miscarea Liberala.

Acesta sustine ca avem de-a face cu un "stat resursofag", cu un sistem bolnav, care nu se poate reforma singur, fara presiunea contribuabililor, care se poate exercita cel mai eficient prin vot, la alegerile locale din luna iunie.

In continuarea interviului acordat Ziare.com, Octavian Badescu vorbeste despre cum se pot obtine rezultate maxime cu eforturi minime in administratia publica, din perspectiva unui manager de succes, ca alternativa la "totalitarismul comunist si saracia generalizata" care vor continua sa se instaleze, daca nu se schimba ceva cat mai repede.

• Citeste si prima parte a interviului cu Octavian Badescu: Mai putin stat. Oamenii stiu mai bine ce sa faca cu resursele lor

Sunteti printre cei cu sanse sa fie nominalizati, din partea Miscarii Liberale, pentru a candida la Primaria Bucurestiului. Sunteti, in acelasi timp, un antreprenor de succes, pasionat de ceea ce face. De ce ati lasa ceva ce merge, va place, va aduce satisfactii si bunastare, pentru a prelua o functie in administratie? Spuneati, intr-un alt interviu, ca nu dati inapoi in fata riscurilor, dar in deciziile pe care le luati preferati ca avantajele sa domine riscurile. Daca ati face o analiza a deciziei dvs de a candida la Primaria Bucurestiului, care considerati ca sunt riscurile si care sunt avantajele la care va expuneti?

Pentru a inlatura speculatiile, trebuie spus ca - foarte probabil - nu voi candida acum la Primarie.

Pe de-o parte, in urma cu cateva saptamani am acceptat aceasta misiune de a fi membru intr-un Consiliu de Administratie al unei mari companii de stat, care produce inclusiv energie termica pentru aproape tot Bucurestiul.

Avem de-a face cu o problematica complexa acolo, dupa cum bine se cunoaste si nu e cazul ca anumite abordari din aceasta postura ale subsemnatului sa fie teoretic sub dubiul unei eventuale subiectivitatii generate de vreun interes politic.

Rolul membrilor C.A. este sa reprezinte interesele actionarilor, mai precis si in speta - maximizarea valorii companiei, binele ei, aceasta este raspunderea noastra.

Pe de alta parte, am ajuns in interiorul partidului la concluzia ca, date fiind toate circumstantele, pentru aceste alegeri poate fi mai potrivita o alta strategie - una care sa aiba la baza o dezvoltare graduala in sensul focalizarii tuturor resurselor privind candidaturile si campania doar in acele zone in care avem sanse mai mari, pe cont propriu, precum si construirea eventual ulterior a unui "studiu de caz" pe unitatile administrativ-teritoriale unde alegerile vor demonstra ca am avut impact si incercarea de a extrapola ulterior.

Intrebarea dumneavoastra este insa una legitima, pe care mi-o pun foarte multi apropiati si pe care uneori mi-o pun si eu.

Despre motivatii extrinseci nu poate fi vorba, indubitabil costurile si riscurile depasesc beneficiile in cazul unui om vine cu bune-intentii.

Am ajuns la concluzia ca motivatia intrinseca pentru care ma preocupa in mare masura gestionarea corecta si eficienta a resurselor statului, a resurselor publice deriva din structura mea antreprenoriala, din mentalitatea generata si de calitatea de actionar.

Si cand eram angajat ca manager gestionam resursele companiei cu aceeasi parcimonie cu care le-as fi gestionat si daca eram proprietar, apoi am fost co-proprietar in mai multe proiecte antreprenoriale.

Datorita experientei sunt constient de realitatea faptului ca exista o mare presiune din partea tuturor celorlalti participanti la ecosistem pentru extragerea / consumarea de resurse dintr-o companie, in detrimentul actionarilor. E oarecum in firea lucrurilor sa se intample astfel.

Iar cand vine vorba despre resursa publica, adica a noastra, a tututor, eventuala gestionare ineficienta sau cu rea-credinta a acesteia ma afecteaza la nivel personal, din mai multe puncte de vedere. Si consider ca daca nu facem nimic in aceasta privinta riscam sa avem major de suferit si noi si copii nostri, putem ajunge in viitor si la nationalizari.

Ati fost ofertat, la un moment dat, pentru a fi manager privat la Posta Romana - PrioriPost. Ati incercat, pentru cateva luni de zile, sa reformati, sa eficientizati sistemul, dupa care ati renuntat. Statul-proprietar nu a fost un partener facil, adaptabil, permisiv cu restructurarea si eficientizarea.

In aprilie 2013 am primit misiunea reformarii Sucursalei Servicii Express a Postei Romane (PrioriPost), fiind recrutat prin concurs in cadrul proiectului denumit generic "implementarea unui management profesionist in companiile de stat".

In aceasta pozitie am obtinut cateva realizari de etapa, mediatizate la momentul respectiv, dar am decis insa sa ma retrag dupa 4 luni, in urma constatarii unor diferente fundamentale de viziune privind reformele necesare, in raport cu reprezentantii statului de la acel moment. Statul privea lucrurile de maniera caragialeasca "sa se revizuiasca primesc, dar sa nu se schimbe nimic".

Am fost unicul caz de 'manager privat' care a propus pentru propria persoana Consiliului de Administratie un salariu fix de 1 euro si restul doar in functie de rezultate. Nu s-a acceptat, iar din cate am inteles, politicul, ministrul de la acea vreme, a luat foc.

Experienta a constituit insa o oportunitate extraordinara, intrucat situatia favorizeaza o pespectiva din unghiuri complementare: din zona privata - ca manager, ca antreprenor si totodata ca manager in zona "de stat", adica in "maruntaiele hidrei", adica tocmai acolo unde am dori sa se schimbe lucrurile, Posta putand fi considerata ca un esantion reprezentativ.

Cand reflectezi cu privire la ceea ce ar trebui si ar putea fi si facut pentru ca Romaniei in ansamblu sa ii fie mai bine, a privi lucrurile dintr-o atare postura ofera o perspectiva mai complexa, mai clara si mai ancorata in problematica de fond.

O prima constatare a fost ca problemele tin in primul rand de "sistem" si abia il al doilea rand de "protagonisti".

Personal am crezut ca "managementul profesionist" poate aduce imbunatatiri decisive si in principiu asa pot sta lucrurile, cu toate ca privatizarea ramane solutia de fond. Aceasta atat timp cat si vointa proprietarului este aceeasi, cat interesele actionarului converg, precum o fac in general in mediul privat, cu interese managementului.

Iar la stat nu e cazul, interesul politicului (care a acaparat pana la confuzie notiunea de "stat") este votul si intreaga gama de interese individuale subsecvente.

"Proprietarul" de fapt sunt "contribuabilii", care au o putere foarte disipata si exercitata rar, la alegeri, in timp ce proprietarul juridic este expesia lor politica, reprezentantii lor, prin institutiile / ministerele pe care le conduc. In acelasi timp, interesul managementului trebuie sa tina de performanta economica.

Avem de-a face deci cu o problema de proprietate care conduce spre exemplu la realitatea faptului ca noi, ca si contribuabili si "actionari fara voie", nu avem nimic de castigat in buzunar daca o companie "de stat" inregistreaza profit, insa taierea datoriilor cand lucrurile merg prost ne afecteaza intrucat face ca statul sa creasca taxele, sa ne ia bani din buzunar, pentru a acoperi gaura.

Aceasta distonanta privind interesele pune in evidenta faptul ca, pe un atare tipar de structura, un manager are doar misiunea si posibilitatea de a "spala" sau cel mult de a reaseza ferestrele intr-o cladire stramba ale carei probleme sunt la fundatie si ai carei stalpi sunt asezati gresit. La nivel de oameni, responsabilitatea apartine cu precadere celor care au chemarea de a indrepta stalpii, acestia preferand insa comoda perpetuare a sistemului.

Problematicile de fond ale companiilor cu actionariat de stat pot fi cu usurinta extrapolate la nivelul multor companii sau structuri ale statului, intrucat premisele sunt similare.

Construind un pod catre actualul context, daca ne dorim alte rezultate trebuie sa facem lucrurile altfel, sa fim inovativi, cu deschidere catre cai mai putin batute sau comode.

Abordarile inovative imi sunt foarte dragi si prin prisma formatiei. Spre exemplu, este o realitate faptul ca am fost unicul caz de "manager privat" care a propus pentru propria persoana Consiliului de Administratie un salariu fix de 1 euro si restul doar in functie de rezultate. Nu s-a acceptat, iar din cate am inteles, politicul, ministrul de la acea vreme, a luat foc. S-au speriat, s-a spus ca e un Robin Hood in companie si am fost infierat cu manie proletara intr-o sedinta a conducerii Postei.

Ce era sa mai fac la Posta? Proprietarul - statul - dorea doar sa ne facem ca facem, ori asta nu se inscrie in tiparul meu. Si am plecat pentru a nu ma complace si a fi astfel invins de sistem.

Recent v-ati implicat in Consiliul de Administratie al Electrocentrale Bucuresti. Acum credeti ca va fi altfel?

La PrioriPost, ca si la Elcen, am dorit sa ajut atunci cand mi s-a solicitat. Criticasem in trecut Posta Romana, dar ma consider in zona criticilor constructivi. In momentul in care critici anumite lucruri si statul, sub o forma sau alta, vine si spune "da, am o problema. Ma ajuti s-o rezolv?", a continua sa stai pe margine si sa critici devine o problema de moralitate. Asta a fost una dintre motivatiile pentru care am venit atat in "executiv" la CNPR, cat si la Elcen, unde sunt insa reprezentant al actionarilor, in Consiliul de Administratie, este un rol diferit.

Ramane de vazut daca lucrurile vor sta altfel in sensul in care vad eu lucrurile, insa sunt dator sa imi aduc contributia, sa imi exercit misiunea de aparator al intereselor actionarului, interes care in mod normal nu poate fi altul decat "maximizarea valorii companiei".

Se impun aici cateva precizari suplimentare, intrucat uneori in valtoarea evenimentelor se intampla, cum se spune - "sa uitam de ce ne-am adunat".

Viata economica este un sistem de activitati ale tuturor agentilor economici. Activitatea economica trebuie sa fie caracterizata prin eficienta si rationalitate. Principiul urmarit in activitatea economica este de maximizare a efectelor utile si de minimizare a consumului de resurse si de efort.

Rationalitatea activitatilor economice cu caracter comercial este relevata de profit. Unitatile economice il urmaresc sistematic, acesta constituind motivatia obiectiva a proprietarilor capitalului, a actionarilor unei societati. Maximizarea profitului la nivelul unitatilor economice constituie criteriul cel mai important de apreciere a eficientei lor.

Consiliul de Administratie - ca principal for de administrare a societatii - reprezinta interesele actionarilor companiei, are ca principala raspundere maximizarea valorii acesteia.

Rolul administratorilor este acela de a stabili politica economica, a urmari si supraveghea ca strategia urmata de companie sa duca spre eficientizare, spre obtinere de profit si de maximizare a dividendelor incasate de actionari. C.A. are in acest scop - potrivit art 142 din legea 31/1990 - inclusiv atributia supravegherii activitatii directorilor - iar atat directorii, cat si membrii C.A. sunt raspunzatori fata de Societate.

Membrii C.A. au datoria de a stabili aceste politici, de a indruma si veghea la implementarea lor, de a limita orice actiune care are scop sau efect contrar principiilor expuse.

Din acest motiv, personal, caut sa analizez fiecare element si punct supus aprobarii C.A., in acest sens inteleg rolul meu in cadrul C.A. si voi sustine orice initiativa pe care o consider a fi in interesul companiei. Totodata, inteleg a-mi exprima votul negativ pentru orice masura propusa care nu se demonstreaza a fi in concordanta cu scopul si interesele societatii si actionarilor.

Caut sa solicit expres a se nota in procesele verbale ale sedintelor C.A. pozitia justificata a subsemnatului, avand in vedere ca orice decizie neconforma legii si scopului activitatii comerciale are potentialul de a atrage atat raspunderea patrimoniala, cat ci raspunderea penala si cred ca si colegii din C.A., la exprimarea votului dansilor, au in vedere aceste aspecte.

Personal sunt destul de activ.

Ipotetic, daca ati ajunge primarul Capitalei, ce ati face ca sa schimbati lucrurile? Obisnuiti sa va stabiliti obiective, pe termene mai lungi de timp, in viata personala si profesionala, si va evaluati reusitele dupa gradul de indeplinire a acestor obiective. Ce v-ati propune pentru Bucuresti pentru fiecare an de mandat?

Este o intrebare teoretica date fiind circumstantele mentionate anterior. Insa raspunsul nedetaliat e simplu: in primul rand as stopa furtul, iar in al doilea rand as initia o dezbatere premergatoare reformarii sistemului pornind de la arhitectura bugetara.

Efectul ar fi o scadere a taxelor locale si un impact pozitiv major pe aspectul orasului si pe ceilalti parametri importanti pentru bucuresteni.

Totodata as cauta elemente de convergenta cu efectivul de consilieri locali pentru a putea realiza cat mai multe, cat mai repede si cu cat mai mici costuri (de orice natura) posibile, cautand sa aliniez intr-o proportie cat mai mare interesele individuale cu cele generale.

Si cum ati reusi sa va atingeti aceste obiective avand, sa zicem, o majoritate, in Consiliu, formata din PNL + PSD?

Am raspuns anterior partial la aceasta intrebare construita pe un scenariu ipotetic. Ca Primar, ulterior alegerilor esti nevoit sa lucrezi cu materialul pe care ti-l pune la dispozitie societatea, prin vot.

Combinand elemente de legalitate, legitimitate, suport popular si fermitate cu cele de diplomatie si de flexibilitate, probabil ca poti maximiza efectele utile obtenabile.

Nu cred ca exista la ora actuala mari deosebiri intre partide si intre reprezentantii acestora. Ar trebui vazut si ce intra nou in aceasta zona si gasit un mix de abordari.

Importante sunt principiile si viziunile care stau in spatele unor decizii, precum si obiectivele punctuale, sa nu uiti de ce ai venit, pentru ca daca nu incerci sa schimbi structural elementele disfunctionale remarcate anterior, ai venit degeaba, puteai sa iti vezi de treaba.

Cati oameni asa cum credeti dvs ca ar fi potriviti pentru schimbare - logici, constructivi, pregatiti, care nu pot fi corupti - credeti ca veti gasi in administratia in care va trebui sa lucrati?

Pastrandu-ne in acelasi scenariu ipotetic - este insa potrivit ca, pe acelasi mal al Dambovitei, sa ne si calibram expectantele, sa nu ne facem prea multe iluzii, ca sa nu avem deziluzii.

Iar cum alegerile in actuala forma a sistemului democratic nu garanteaza ajungerea la conducere a celor mai potriviti oameni, probabil ca cea mai sigura solutie ar fi scaderea in importanta a actiunii administrative si politice in ansamblu, statul/politicul este mult prea prezent in viata noastra. In orice caz, e o discutie lunga si complexa, insa este nevoie de abordari inovative si aici.

Ca o paranteza si totodata o completare in context - o alta concluzie la care am ajuns in timp, este aceea ca singura maniera eficienta si eficace de a reforma un sistem cancerizat este limitarea finantarii.

In primul rand as stopa furtul, iar in al doilea rand as initia o dezbatere premergatoare reformarii sistemului pornind de la arhitectura bugetara. Efectul ar fi o scadere a taxelor locale si un impact pozitiv major pe aspectul orasului si pe ceilalti parametri importanti pentru bucuresteni.

"Ancorati in meandrele concretului" (ca sa citez un clasic politic in viata) - ideea este ca inclusiv prin intermediul instrumentelor si realitatilor bugetare si a celor legale oamenii pot capata intr-o proportie mai mare trasaturile mentionate in intrebare. Este insa evident ca procesul este mai complex si de mai de durata, insa trebuie inceput de undeva si sunt necesare cateva exemple.

Asa cum se prefigureaza lucrurile pentru 2016, se pare ca va ramane suficient spatiu pentru imbunatatiri pe acest palier si in viitor.

Este o problema sistemica si sistemul (inclusiv cel electoral) nu s-a schimbat in bine. S-a dat oarecum "liber" la infiintarea de partide, insa nu si la capacitatea de a participa in alegeri a unor partide populate semnificativ de autentici oameni noi, neteleghidati si fara misiuni scrise de altii.

Mult-dorita schimbare a clasei politice este necesar a fi insa facuta tinand cont de anumite realitati, care privesc inclusiv disponibilitatea limitata a unor oameni (solid ancorati profesional si financiar) de implicare directa, in forurile de decizie administrativa (si anterior in campania electorala aferenta), unde ar putea adauga valoare.

Va trebui ca societate sa ne adresam in viitor si acestei problematici, daca ne dorim cresterea calitatii oamenilor din mediul politic.

Credeti ca politica poate fi reformata de antreprenori? Care sunt principiile dvs de viata si de business care credeti ca s-ar putea aplica si in politica, cu sanse de succes aici, la noi, pe malul Dambovitei?

Cred ca statul are nevoie de o profunda reforma si mai cred ca in acest demers sunt necesare si abordari antreprenoriale, energice, inovative chiar si dezbracate de preconceptii, pentru a putea misca lucrurile.

Spre exemplu - este deja o axioma afirmatia "statul este cel mai prost manager", logic de altfel. Bugetele care ajung la administratiile locale si centrale au mari sanse sa ajunga sa fie administrate de incapabili, de hoti si de oportunisti.

Dintr-o perspectiva logica, cea mai eficace maniera de a vindeca un sistem cancerizat este limitarea finantarii. Din aceast punct de vedere, orice initiativa care ar conduce la limitarea veniturilor bugetare lasate in administrarea 'politicului' o consideram ca binevenita.

Ca o paralela, daca intr-un organism avem o inima care pompeaza sange intr-un organ cancerizat, in cazul nostru avem de-a face cu contribuabili, cu impozite si cu un stat "resursofag". Iar un sistem nu se reformeaza singur, este necesar a se pune presiune pe el.

In acelasi timp insa, reducerea veniturilor bugetare este imperios necesar a fi insotita de (sau sa derive din) actiuni privind redesenarea "arhitecturii" statale, demersuri indispensabile sustenabilitatii si durabilitatii acestui tip de initiative.

Limitarea veniturilor si asigurarea unui echilibru bugetar vor trebui sa conduca la (sau sa fie realizate in paralel cu) restrangerea atributiilor statului - alternativa ar fi subfinantarea diferitelor sectoare de care se ocupa acum statul. Vor conduce la pastrarea rolului primordial de "aparare", insa de aparare impotriva agresiunii cuiva asupra ta, nu neaparat de agresiune a individului asupra propriei persoane. Este pur si simplu foarte/prea scump (pentru societate) sa iti asumi acest rol ca "stat".

Iata ca ne intereseaza deci maximizarea rezultatelor obtenabile cu minimum de resurse utilizate, aceasta este si un principiu de viata si de business, daca vreti. Se poate aplica si trebuie sa poata fi aplicat cu sanse de succes si "pe malul Dambovitei", alternativa pe termen lung fiind totalitarismul comunist si implicit saracia generalizata.

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...