Zadarnica ”logică” a antivacciniștilor. Cum putem trăi alături de cei care cred doar în ”ceea ce se vede”

Marti, 11 Ianuarie 2022, ora 19:385539 citiri
Zadarnica ”logică” a antivacciniștilor. Cum putem trăi alături de cei care cred doar în ”ceea ce se vede”

Cazul Djokovic mi-a adus aminte de o discuție cu un amic antivaccinist. Deja eram după valul 4, eu vaccinat de trei ori, el fără vreun gând să se vaccineze... vreodată! Ne-am revăzut după mai bine de 2 ani, ultima întâlnire a noastră fiind înainte de începerea pandemiei; fiecare dintre noi în această perioadă având propriul comportament, eu alertat și, uneori, comic de prudent, el relaxat și ...impetuos de încrezător în propriul corp.

Eu mi-am spus că mai important este să știi ce se întâmplă, să încerci să înțelegi cauzele și căile de apărare, punând accent pe fortificarea organismului, care să fie capabil să reacționeze echilibrat la o eventuală infectare. Un nivel ridicat de sănătate a fost prima mea grijă, protecția cotidiană conform diverselor recomandări (uneori bâlbâite!) și utilizarea vaccinului: acestea au fost căile pe care le-am ales vis-a-vis de Covid.

Când ne-am revăzut și i-am ascultat povestea lui vis-a-vis de Covid... am rămas consternat: nu crede că există virusul, cifrele și datele sunt false, vaccinul are alte scopuri șamd.

Aveam în fața un antivaccinist, nu radical, nu vociferând vehement ci resemnat, dar și mulțumit că... a fost "răcit și lipit de pat" 2 săptămâni (spunea zâmbind că, pasămite, ...a avut Covid).

Ce vezi cu ochii tăi este realitatea

Atunci m-am mobilizat să folosesc toate capacitățile mele (presupuse...) persuasive și am început să îi țin un discurs ca să îl determin să se vaccineze.

Știi ce, eu te înțeleg foarte bine!

Adică înțeleg cum funcționezi.

Te bazezi pe tine, pe ce este în controlul tău: ce vezi, ce auzi, ce pipăi... ce este concret, realitatea accesibilă simțurilor tale.

De ce ar fi real... ceva pe care nu îl poți vedea cu ochiul liber: virusul este o născocire! Zici că nu îl vezi, că pozele și schemele care îl descriu pe el și modul cum acționează, nu sunt reale, sunt fantasmagorii ale unora care... doar își dau importanță.

Ca și cu Pământul: pământul nu e rotund! Cum sa fie rotund?! Uită-te de jur împrejur și vei vedea că este... un plan, linia orizontului este o dreaptă, deci Pământul este plat!

Și nici într-un caz (!)... nu se învârtește în jurul soarelui: tu vezi că stai pe loc și soarele se tot învârtește.

Da, asta vezi și asta crezi deoarece asta este concret și pe asta te bazezi: ce vezi cu ochii tăi este realitatea; orice altceva este plăsmuirea minții altora.

Dar în fața acelorași lucruri, fapte sau evenimente alții procedează altfel: din proprie inițiativă sau pentru că... cineva îi pune lucrurile într-o altă lumină (un părinte, un profesor, un filozof... cineva pe care îl consideră de încredere) începe să aibă dubii că ceea ce îi oferă propriile simțuri este cu adevărat realitate; începe să înțeleagă că realitatea nu este doar ceea ce este la scara umană (deci sesizabil cu propriile simțuri).

Există o lume uriașă, enorm de uriașă pe care nu o pot vedea, sonda, explora cu propriile simțuri (e prea mare, e prea departe, e prea fierbinte sau prea rece ca ei să rămână în viață când propriile simțuri i-ar da semnele pe care le așteaptă explorând.

De aceea, un om obișnuit nu poate vedea că Pământul e rotund sau că se rotește în jurul soarelui: ar trebui să ajungă la 100 de km în spațiul extraterestru ca să vadă rotunjimea Pământului (deci să zboare!), respectiv la capătul sistemului solar (4,5 miliarde de km) de unde ar vedea planetele rotindu-se.

Există o lume microscopică, o lume vie reprezentată de celule, bacterii sau viruși și una mult mai mică (elementară) reprezentată de molecule, atomi, electroni, quarci bozoni sau leptoni; de aceea pentru un om obișnuit acestea nu sunt sesizabile cu ochiul liber sau chiar cu lentile la îndemâna orișicui.

Pentru a "vedea" lumea mare sau lumea mică, acești oameni au creat niște modele/teorii în care au crezut și apoi, ca să verifice propriile ipoteze au dezvoltat instrumente din ce în ce mai complexe, care par intermediari între simțurile lor și lucrurile studiate, pentru a "vedea" prin informațiile pe care aceste instrumente le oferă, ajungând să definească astfel... realitatea, adică ceea ce este!

Se poate spune că nu este mare diferență între primii, care definesc realitatea prin ceea ce văd cu ochii lor și ultimii care definesc realitatea prin ceea ce "văd" analizând informațiile de la instrumentele pe care le-au construit.

Primii cred în ei înșiși, ultimii cred în tehnologie/știință.

Foarte bine! Fiecare crede în ceva și este mulțumit, în echilibru cu sine și cu cei ca el!

Dar, cu toții suntem contemporani, trăim în același spațiu, oraș, țară... planetă.

Oare greșește cineva? Cine este susceptibil de a greși mai mult?

Păi, este mai greșit acela care în aceeași situație ratează mai des, are pierderi sau chiar dispare (!) de pe suprafața Pământului, moare . Iar Covid este o astfel de provocare.

Cine suferă mai frecvent, cine are sechele uriașe, cine moare mai frecvent? Vacciniștii sau Antivacciniștii?

Intrăm într-un alt domeniu, dincolo de percepția individuală. Statistica și probabilitățile sunt domenii abstracte care apelează la concepte și modele dincolo de senzorii umani, dincolo de ce vezi cu ochii tăi și ce auzi cu urechile tale. Acestea operează cu cifre, cu informații, cu teorii și modele matematice.....Adică cu concepte abstracte, fără vreo legătură cu senzațiile”.

"-Invenții și născociri ale unora: eu nu știu, personal, pe cineva să fii murit... sau am văzut unul sau doi, dar nu mii sau zeci de mii; cifrele și statisticile sunt inventate", a zis antivaccinistul din fața mea.

Atunci mi-am dat seama că am ajuns într-un punct în care am înțeles că suntem atât de diferiți (vacciniștii vs antivacciniști), încât, nu numai că vedem realitatea diferit, dar și modul în care operăm (ne mișcăm) ca ființe vii în realitate este diferit.

De fapt am înțeles că NU trebuie să încerc să îl conving că există Covid și că există căi de apărare împotriva virusului. Ar trebui să joc rolul părintelui său al profesorului care să îl (re) educe pe antivaccinist astfel încât asimilând și aprofundând conștiințele și metodele de raționament să aibă revelația înțelegerii realității invizibile cu ochiul liber și ....ar lua mult timp, ineficace de mult timp!

Aveam un gust amar... oare pe un extraterestru care te vizitează trebuie să îl convingi referitor la viziunea ta despre lume sau doar vrei să comunici cu el ca să nu te agreseze, să nu te distrugă? Eu fiind focusat pe convingere lui (extraterestrul! ), care poate fi de mare durată, acțiunile lui între timp mă pot distruge sau anihila...

Practic, după o oră de discuții ...nu am ajuns la o concluzie comună: eram alături unul de altul, dar fiecare era în lumea lui: el tot nu se va vaccina!

Ulterior m-am gândit că cea mai eficace variantă este aceea de a face un armistițiu între vacciniști și antivacciniștii: fiecare rămâne cu opinia lui, dar cad de acord asupra unui set de reguli aplicate la orice contact între cele două lumi (!), precum regulile de politețe sau regulile de circulație, care au ...un cod.

Codul nu are cifre, modele abstracte, statistici, raționamente, demonstrații, indicații sau contraindicații; codul are articole, reguli și... axiome.

Ironizarea, încercarea de convertire, restricționarea antivaccinistilor este un exercițiu de putere susținut de vacciniști care astfel sunt percepuți ca normativi care persecută; antivacciniștii, în oglindă, se poziționează ca victime: ori devin fals obedienți, ori sunt sfidători, ori sunt kamikaze (mori odată cu mine), ori, pur si simplu, sunt revoltați continuu. (vezi teoria psihosocială -Analiza tranzacțională a lui Eric Bern).

Revenind la Djokovici, el este un caz exemplar în care pe de o parte răspunde ironiilor și criticilor opțiunii lui de a fi antivaccinist pozând ca erou răzvrătit, pe de altă parte se victimizează astfel încât să transforme balastul comportamentului de analfabet funcțional într-un avantaj de creștere a popularității în marea masă globală, în creștere, a analfabeților funcțional.

România are o rată a analfabetismului funcțional estimată* la 50%, dar se pare că aceasta este în creștere conform unei aprecieri recente a ministrului învățământului.

Sorin Câmpeanu: "Atunci când ai mai bine de jumătate elevi care au depăşit acest prag de 8,50, printre aceştia numărându-se şi elevi care au fost, din păcate, încadraţi în analfabetism funcţional, este ilogic să consideri că în învăţământul din România avem elevi de top într-o proporţie mai mare de jumătate."

Un corolar este că analfabetismului funcțional în România este indicat de rata enormă de non-vaccinare antiCovid: 70%.

Se pare că mulți școlari de azi se pregătesc să mărească proporția!??

Valul de simpatie pentru Djokovici parcă clamează:

Analfabeți din toate țările, uniți-vă!

Democrația directă, un exercițiu-pildă pentru români

Dan Ioan Popp - antreprenor in serie, de profesie inginer automatist. A fost cofondator al BVB ca presedinte Broser SA, presedinte ARAI si al Uniunii Nationale a Agentilor Imobiliari, trainer IRECSON , profesor asociat ASE si a mai activat in domenii precum e-commerce (on-line shopping,on-line marketing, health life-style consultancy),real estate development (CEO-Impact S.A, selling manager, trainer si coacher).

Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook   sau pe  Google News