Premierul olandez Mark Rutte, ”îmblânzitorul” lui Trump, unul dintre principalii candidați la șefia NATO într-o perioadă de turbulențe fără precedent

Au trecut mai bine de cinci ani de când Mark Rutte și-a câștigat porecla de „îmblânzitorul lui Trump“.

Era iulie 2018, iar Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, îi scosese pe toți, cu excepția liderilor, a ambasadorilor și a câtorva membri ai personalului, din sala de la sediul central al alianței militare. Cu câteva minute mai devreme, Donald Trump deraiase o discuție despre Georgia și Ucraina cu o tiradă prin care avertiza că Statele Unite vor "merge pe drumul lor" dacă alte țări nu încep să cheltuiască mai mult pentru armatele lor.

Atmosfera era tensionată. Președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german de atunci, Angela Merkel, au încercat să se înțeleagă cu președintele american, plângându-se că bugetele pentru apărare nu pot fi pur și simplu majorate peste noapte.

Dar, potrivit lui Timo Koster, un fost director pentru politici de apărare la NATO care a fost în sală, Rutte, premierul Olandei, a fost cel care a "salvat" situația, asigurându-l pe președintele american că cheltuielile au crescut - și, mai ales, că Trump era cel care are meritul pentru asta, scrie politico.eu.

În ceea ce privește faptele, aceasta a fost, în cel mai bun caz, o afirmație discutabilă. Cheltuielile în rândul aliaților NATO au crescut de la administrația Obama încoace. Dar argumentul părea să își atingă ținta. În momentul în care Trump s-a adresat presei mai târziu în acea zi, era efervescent, citând "o perioadă foarte uimitoare de două zile la Bruxelles", în timpul căreia a realizat "progrese extraordinare".

"Cuiul fusese pus înapoi în grenada de mână", a spus Koster.

Abilitățile de dresor ale lui Rutte vor fi puse din nou la încercare

Astăzi, se pare că abilitățile de dresor ale lui Rutte vor fi puse din nou la încercare. Liderul olandez este favorit pentru a-l înlocui pe Stoltenberg în funcția de secretar general al alianței, atunci când mandatul acestuia se va încheia în octombrie.

Între timp, Trump își croiește drum spre obținerea nominalizării republicane pentru funcția de președinte, ceea ce îi oferă o șansă solidă de a-l detrona pe președintele Joe Biden în noiembrie. Iar el amenință deja că îi va lăsa pe aliații Americii în voia sorții, mergând până la a spune că ar "încuraja" Rusia să atace țările NATO care nu își îndeplinesc obligațiile financiare, scrie politico.eu.

"Dintre liderii vest-europeni, Rutte ... a recunoscut schimbarea radicală a securității europene", a declarat fostul secretar general adjunct al NATO Camille Grand, în prezent membru al Consiliului European pentru Relații Externe. "Fiind unul dintre cei mai longevivi prim-miniștri în funcție din Europa, Rutte a experimentat ascensiunea și căderea lui Trump în primul mandat și este bine plasat pentru a face față unui posibil al doilea mandat Trump."

Candidatul de aur

Procesul de alegere a secretarului general al NATO face ca alegerea unui nou papă să pară un exemplu de transparență. Dar, în general, se înțelege că este dictat de două reguli: În primul rând, decizia trebuie să fie unanimă între cei 31 de membri ai alianței. În al doilea rând, SUA sunt cele care decid în cele din urmă.

O serie de alte nume s-au învârtit, de asemenea, în jurul acestei funcții- inclusiv prim-ministrul estonian Kaja Kallas, ministrul leton de externe Krišjānis Kariņš și președintele Comisiei Europene Ursula von der Leyen (până când aceasta și-a anunțat dorința de a obține un al doilea mandat la postul actual). Dar Rutte este de departe principalul candidat.

Doi oficiali de rang înalt au declarat pentru POLITICO în această săptămână că Rutte și-a asigurat sprijinul a două treimi din liderii țărilor NATO; un oficial american a declarat că Joe Biden se numără printre aceștia. Germania, Franța și Regatul Unit și-au declarat, de asemenea, sprijinul.

Olandezul de 1,94 metri este considerat de mulți membri ai alianței drept candidatul "de aur": cool, fermecător, un negociator priceput și provenind dintr-o țară care nu este nici prea mare, nici prea mică. În ceea ce privește Rusia, de asemenea, nu este nici prea timid, nici prea dur.

Acasă, Rutte se apropie de finalul a 13 ani la putere - ceea ce îl face cel mai longeviv prim-ministru din istoria Olandei și al doilea cel mai longeviv lider în funcție din Europa, după Viktor Orbán din Ungaria. În același timp, deși este cunoscut în Țările de Jos drept "prim-ministrul Houdini" pentru abilitatea sa de a se feri de pericolele politice, Rutte pare să rămână în sfârșit fără plasă de salvare. El a demisionat anul trecut, înaintea unor alegeri în care politicianul de extremă dreapta Geert Wilders s-a clasat pe primul loc.

Timpul petrecut la putere i-a permis lui Rutte să se întâlnească cu ambii potențiali candidați la Casa Albă. Presa olandeză a relatat că atât Trump, cât și Biden i-au evaluat anterior interesul pentru acest post.

Cea mai recentă ocazie a fost în ianuarie 2023, în timpul unei vizite la Washington, în care președintele american Joe Biden i-a acordat lui Rutte rara onoare de a sta la biroului său din Biroul Oval. O fotografie l-a surprins pe Rutte - într-o demonstrație de spontaneitate olandeză - ridicând telefonul președintelui, spre aparenta uimire a lui Biden.

Potrivit unui oficial american, Biden l-a găsit pe Rutte "pătimaș" și un "bun comunicator" care, în calitate de lider al unei țări mici, a propus modalități "inovatoare" de consolidare a alianței.

Fostul purtător de cuvânt al NATO, Oana Lungescu, a confirmat că SUA "l-au întrebat de două ori pe Rutte" dacă este interesat de acest post. Rutte nu a fost disponibil la momentul respectiv din cauza situației interne din Olanda, a adăugat Lungescu, care în prezent lucrează la Royal United Services Institute, cu sediul la Londra.

Lodewijk Dekker, un prieten de lungă durată al premierului olandez, a confirmat că Rutte a luat serios în considerare postul la NATO în acea perioadă, dar a fost reținut de două rezerve. Prima a fost aceea că ar fi trebuit să renunțe la funcția de prim-ministru și să lase în urmă ceea ce el percepea ca fiind o muncă neterminată. A doua a fost că ar trebui să renunțe la viața sa reglementată din Haga, unde s-a născut, a crescut și și-a petrecut cariera politică.

Primul obstacol a căzut vara trecută, după ce Partidul Popular pentru Libertate și Democrație (VVD) al lui Rutte a forțat prăbușirea guvernului din cauza politicii de azil, iar acesta a demisionat în mod neașteptat. La început, Rutte a respins speculațiile cu privire la viitorul său, insistând că "nu este în cursă" atunci când a fost întrebat despre înlocuirea lui Stoltenberg la un summit desfășurat în iulie în Lituania.

Până în toamnă a devenit mai puțin timid, declarând la radioul olandez că, în lumina războiului din Ucraina, era logic pentru el să "facă ceva internațional". Dar când a fost întrebat despre postul de la NATO, el a minimizat din nou perspectivele sale, spunând că "șansele sunt foarte mari" ca acesta să revină unei femei.

"Nu vă mai plângeți și nu vă mai văitați“

Dacă Biden va ieși învingător în alegerile din noiembrie, sarcina viitorului secretar general va fi destul de dificilă. Dacă Trump va câștiga, îi va reveni acelei persoane sarcina de a-l păstra pe președintele american la bord sau va fi lăsat să strângă piesele.

La prima vedere, Rutte ar avea de lucru. Pe întreaga durată a mandatului său de prim-ministru, Olanda s-a numărat printre țările care nu și-au respectat angajamentul de a cheltui 2% din PIB pentru apărare. (S-a angajat să atingă acest obiectiv în acest an).

Cu toate acestea, liderul olandez s-a dovedit a fi un adept al gestionării volatilului președinte american. În timpul unei vizite la Washington în 2018, și sub privirile presei, el l-a întrerupt pe Trump după ce acesta din urmă a sugerat că un eșec în a ajunge la un acord asupra tarifelor ar putea fi "pozitiv".

"Nu, nu este pozitiv", a intervenit Rutte, desfășurând una dintre armele sale politice caracteristice: un zâmbet larg. "Trebuie să găsim o soluție!"

Jurnaliștii l-au auzit mai târziu spunându-i lui Trump: "Biroul tău este mic!" La care președintele american a răspuns: "Știu", adăugând ulterior: "Îmi place tipul ăsta!"

"El poate transmite un mesaj dur ca piatra, dar cu un zâmbet de catifea", a declarat Elias, fost deputat olandez.

De cele mai multe ori, însă, Rutte a ales calea non-coliziunii. "Și-a făcut un motiv de mândrie din a avea o relație normală cu Trump, chiar dacă în Olanda, la acea vreme, era văzut ca fiind diavolul în persoană", a spus Elias.

În timpul unei vizite la Washington în 2019, Trump a spus că cei doi au devenit "prieteni". Rutte a dat din cap în semn de acord, răspunzând: "Cu siguranță".

Singura dată când Rutte a lăsat garda jos a fost în 2021, când - presupunând probabil că Trump fusese aruncat la coșul de gunoi al istoriei - le-a spus jurnaliștilor că a lucra cu Biden este "mai natural".

"În cele din urmă am reușit să ne înțelegem și să menținem o relație bună", a spus Rutte despre Trump. "Bineînțeles, a fost puțin jenant uneori".

Recent, el a adoptat un ton mult mai generos, spunând că Trump a avut întotdeauna "dreptate" când a cerut mai mult de la UE.

"Nu vă mai plângeți și nu vă mai văitați în legătură cu Trump", a exclamat Rutte la Conferința de Securitate de la Munchen.

"Trebuie să lucrăm cu oricine se află pe ringul de dans", a adăugat el, desfășurând o frază pe care a folosit-o adesea când a vorbit despre fostul președinte american.

Neinteresat de bunuri materiale, stil spartan

Având în vedere că Rutte a cochetat în mod deschis cu posibilitatea de a conduce NATO, el pare hotărât să nu fie reținut de al doilea obstacol în calea postului: reticența de a părăsi țara. Apropiații săi spun că este puțin probabil ca acest lucru să îi fie ușor.

Cel mai mic dintre cei șase copii, Rutte s-a născut într-o familie care și-a căutat norocul în Indonezia, o fostă colonie olandeză, dar s-a întors acasă sărăcită. Tatăl său a supraviețuit unui lagăr de muncă japonez în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar și-a pierdut soția; el s-a căsătorit apoi cu sora acesteia, mama lui Rutte, care la rândul ei a supraviețuit cu greu unei foamete orchestrate de naziști.

Rutte pare neinteresat de bunurile materiale. În perioada în care a fost prim-ministru, el a locuit într-un apartament în Haga și a folosit ani de zile un telefon Nokia vechi; conduce un Saab vechi sau merge cu bicicleta, fiind celebru pentru că a mers cu bicicleta la palatul regal pentru a depune jurământul.

Când a devenit prim-ministru pentru prima dată în 2010, ministrul său de justiție a încercat să-l convingă să accepte un detașament de securitate, a declarat prietenul său de lungă durată Dekker. Rutte a refuzat - răzgândindu-se abia în septembrie 2021, în urma a două asasinate politice în țară.

Elias, fostul deputat, a povestit cum Rutte a sosit la cină la el acasă cu bicicleta în vara anului 2022, o perioadă în care protestele uneori violente ale fermierilor speriau clasa politică. "I-am spus: "Termină!", a povestit Elias. "Dar el a răspuns doar: "Este în regulă" și a continuat să se plimbe cu bicicleta cu o cască pe cap".

După spusele lui Rutte, mama sa nu a fost deloc impresionată de cariera politică a fiului său. Până la moartea ei în 2020, în timpul pandemiei, el i-a făcut cumpărăturile săptămânale. El continuă să predea la o școală locală în fiecare joi dimineața - indiferent ce se mai întâmplă în lume.

Omul rutinei

Rutte nu și-a schimbat rutina de mai bine de un deceniu. Își bea cappuccino-ul de weekend la aceeași cafenea, vizitează aceeași frizerie, mănâncă la aceeași mână de restaurante și tinde să comande aceeași mâncare. "Glumim că nu poți să-l duci pe Mark în același loc mai mult de o dată, pentru că, dacă o faci, ești lipit de el pe viață!" a declarat Dekker.

Nu a avut nicio relație serioasă de care să se vorbească și doar câteva persoane selecte reușesc să treacă dincolo de ușa din fața casei sale. Vizitat la Haga de Emmanuel Macron, l-a invitat pe acesta la restaurantul său indonezian preferat, invitându-l pe președintele francez la un rijsttafel de 32,50 de euro, o masă de mici feluri de mâncare de tip tapas.

În fiecare an, Rutte pleacă în aceleași vacanțe cu același grup de prieteni: o dată la schi în Alpii elvețieni în februarie și o dată în primăvară la New York (de preferință cu un zbor care sosește după-amiaza), unde merge pe jos pe același traseu de 20 de kilometri în jurul orașului.

Când vizitează Bruxelles, Rutte nu doar că stă în același hotel - rezervă aceeași cameră, a declarat pentru POLITICO un diplomat UE care lucrează îndeaproape cu el. Se pare că își cumpără chiar și ziarul de la aceeași persoană fără adăpost.

„În Bach [muzica de pian], mâna stângă îți oferă structură, iar dreapta cântă melodia”, i-a spus Rutte, un pasionat de muzică, prezentatorului de radio olandez care l-a întrebat despre ambițiile sale la NATO, referindu-se la dedicarea sa față de rutină.

„Se pare că îi oferă spațiul mental pentru a face față haosului”, a spus diplomatul UE.

Nu se lasă intimidat de Putin și de alți lideri autoritari

La fel ca orice lider politic de lungă durată, Rutte a fost marcat de crize și scandaluri, dar în fiecare episod a scăpat nevătămat. "Este ca un ibex care reușește să treacă peste un vârf abrupt găsind o potecă invizibilă pentru ceilalți", a spus Kolks. Biblia politică a lui Rutte este "Anii lui Lyndon Johnson", o serie în patru părți al scriitorului american Robert Caro, care este atât o biografie a fostului președinte american, cât și un studiu al exercitării puterii.

"Întreaga mea carieră politică a fost un șir de calcule greșite", a declarat el în parlament în 2018, confruntându-se cu o avalanșă de critici pentru că a păstrat tăcerea că un aliat apropiat al său, ministrul de externe de atunci, Halbe Zijlstra, a mințit în legătură cu întâlnirea cu președintele rus Vladimir Putin. Zijlstra a demisionat; Rutte a supraviețuit cu ușurință unui vot de încredere ulterior.

"El nu se face stăpânul problemelor", a declarat persoana din Haga care a lucrat îndeaproape cu Rutte. "Este fericit să gândească împreună și să însoțească pe cineva [cu probleme] până în pragul ușii, dar nu dincolo de el".

Pe scena europeană, Rutte a apărut ca un negociator cheie, colaborând cu Merkel pentru a negocia un acord cu Turcia pentru a ajuta la oprirea fluxului de migranți și alăturându-se unui grup de țări mai mici care se opun cheltuielilor suplimentare ale Bruxelles-ului. Mai recent, în iulie, el a călătorit în Tunisia alături de von der Leyen și de Giorgia Meloni din Italia pentru a asigura un alt acord privind migrația.

Deși, de obicei, este genial, se știe că, din când în când, a mai pus câte o bombă, apărând, de exemplu, la un summit european din 2020 cu o biografie a lui Frédéric Chopin și un măr - pentru a arăta că era pregătit să stea la o ședință lungă pentru a-și consolida opoziția față de o propunere de buget. Episodul i-ar fi adus o mustrare din partea lui Merkel pentru "comportament copilăresc".

Apropiații lui Rutte spun că acesta a fost șocat de decizia Marii Britanii de a părăsi UE, dar, la nivel personal, doborârea avionului comercial MH17 deasupra estului Ucrainei în 2014 a fost cea care l-a marcat cu adevărat. Lovitura, într-o zonă controlată de separatiștii ruși, a ucis toate cele 298 de persoane aflate la bord, majoritatea cetățeni olandezi care zburau spre Malaezia.

Ben Verwaayen, nașul politic al lui Rutte, l-a văzut pe acesta din urmă în timpul convorbirii telefonice în care i s-a dat vestea. "A fost foarte, foarte intens", a spus el. Până atunci, după spusele lui Rutte, liderul olandez avusese o relație "bună" cu Putin. Dar MH17, a spus Verwaayen, a provocat o "ruptură", dându-i pentru prima dată relaxatului Rutte o problemă "asupra căreia nu se putea negocia".

Timp de mai multe zile, el a insistat pe lângă președintele rus pentru a permite recuperarea cadavrelor. "Tu ești cel care trebuie să o faci acum!", i-ar fi spus lui Putin într-una dintre conversațiile lor. Într-un interviu ulterior, Rutte a declarat că singurul moment în care a plâns în anii în care a fost prim-ministru a fost atunci când a primit vestea că un tren care transporta cadavrele de pe MH17 a pornit spre Harkov.

Rutte nu a renunțat la acest subiect. În octombrie, câteva luni mai târziu, el a spus că l-a încolțit pe Putin în marja unui summit internațional la Milano pentru a-i reaminti "obligația aproape sacră a unei țări de a-i aduce pe toți înapoi".

"Rămân furios. Și i-am spus asta", a povestit Rutte la acea vreme. Chiar și acum, aproape 10 ani mai târziu, a spus Verwaayen, MH17 "încă... îl afectează".

Episodul i-a lăsat lui Rutte reputația unei persoane care - deși mai puțin aprigă decât unii lideri ale căror țări se învecinează cu Rusia - nu se lasă intimidată de Putin și de alți lideri autoritari.

"Dacă Putin ar apărea cu un câine", a spus Kolks, referindu-se la momentul în care președintele rus a adus un labrador mare la o întâlnire cu Merkel, "chiar dacă ar fi speriat, reacția lui Rutte ar fi să-l mângâie și să spună: 'Drăguț! Cum îl cheamă?"".

De la invazia la scară largă a Ucrainei, Olanda s-a poziționat printre cei mai fideli aliați ai Ucrainei, furnizând tancuri Leopard 2 și promițând avioane de luptă F-16 - ceea ce i-a adus lui Rutte sprijinul președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, care l-a susținut pe liderul olandez la Conferința de Securitate de la München: "Îl cunosc, el va salva unitatea NATO".

Traseu de campanie

Înainte ca Rutte să-și testeze abilitățile de fermecător al lui Trump, va trebui mai întâi să obțină postul.

Adresându-se reporterilor la începutul acestei luni, ambasadoarea SUA la NATO, Julianne Smith, a confirmat ambiția alianței de a numi un succesor al lui Stoltenberg până în primăvară - sau, cel târziu, înainte de celebrarea celei de-a 75-a aniversări la Washington, în iulie.

Întrebată despre Rutte, ea a spus că este "o persoană pe care alianța o analizează". Deși nu este o susținere răsunătoare, simpla menționare a numelui lui Rutte de către cea mai mare putere din alianță sugerează că acesta este favorit la victorie.

Un oficial european de rang înalt a declarat că Washingtonul a exercitat presiuni asupra lui Rutte pentru ca acesta să nu considere postul de conducere ca fiind de la sine înțeles, ci mai degrabă să își expună punctul de vedere în fața țărilor din flancul estic care au graniță cu Rusia și care sunt nerăbdătoare să îi cunoască strategia.

"Cel puțin cineva trebuie să întrebe: "Bine, Mark, cum ai de gând să te ocupi de Rusia?"", a declarat un oficial est-european. Un alt diplomat din regiune l-a descris pe Rutte ca "luând postul de conducere ca pe un lucru de la sine înțeles" datorită "sprijinului clar din partea Washingtonului".

Acasă, în Olanda, criticii îl suspectează deja pe Rutte că se folosește de politica externă olandeză pentru a-și spori șansele de a obține postul. În decembrie, după mai mult de un deceniu de rezistență, Olanda a renunțat brusc la rezervele sale față de intrarea Bulgariei și României, ambele membre NATO, în zona de liberă circulație Schengen a UE.

Sprijinul olandez pentru Israel și participarea la loviturile anti-houthi din Yemen au fost, de asemenea, denunțate de unii ca fiind o încercare transparentă a lui Rutte de a câștiga puncte de la Washington.

Cu toate acestea, în ciuda dominației SUA, numirea va trebui să fie aprobată de toți membrii NATO, doi dintre ei — Turcia și Ungaria — au mai pus bețe-n roate alianței sau cel puțin au încercat să influențeze decizii importante.

Un înalt oficial european a declarat pentru POLITICO că Rutte a încercat o întâlnire cu preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan, dar până acum fără succes. Potrivit diplomaţilor europeni, Turcia doreşte asigurări că Rutte va călca pe urmele lui Stoltenberg, care provine din Norvegia țară non-UE, şi nu va favoriza membrii UE în cadrul alianţei.

Prremierul maghiar Viktor Orbán, o persoană pe care Rutte nu a reușit să o impresioneze, s-ar putea dovedi mai dificil de mulțumit. Cei doi lideri s-au confruntat în trecut în legătură cu încălcări ale statului de drept și drepturile LGBTQ în Ungaria.

Alți factori ar putea funcționa împotriva lui Rutte. După cum a sugerat, există un consens larg că a venit timpul pentru o femeie pentru acest post. De asemenea, el va fi al patrulea secretar general al NATO olandez. Cu cel mai recent, Jaap de Hoop Scheffer, până în 2009, unii ar putea argumenta că este timpul pentru alt stat aliat să dea secretarul general al NATO.

Opoziția este, de asemenea, în creștere de la cei care cred că este timpul de a da postul uneia dintre țările limitrofe Rusiei. Premierul Estoniei, Kallas, care dorea pentru ea șefia NATO, a deplâns faptul că locurile de muncă de top din Europa sunt “încă rezervate pentru un număr mic de țări.” Joi, 22 februarie, președintele României, Klaus Iohannis, şi-a aruncat pălăria în ring, anunţând aliaţi că îl provoacă pe Rutte pentru candidatura la șefia Alianței.

Înțepături între candidații Alianței PSD-PNL. Burduja o șicanează pe Firea: "Dacă era o alternativă pentru Primăria Capitalei, nu m-aș fi înscris în cursă"

Candidat PNL la funcţia de primar al Capitalei, Sebastian Burduja, susține că s-a înscris într-o cursă electorală "strânsă", în care toți cei "patru candidaţi cu şanse", iar voturile...

Când ar putea deveni operațională Forța de reacție rapidă a UE: ”Există multe crize asupra cărora NATO nu are competenţe”

O ”forţă de reacţie rapidă” a Uniunii Europene, evocată joi de preşedintele francez Emmanuel Macron şi destinată unor operaţiuni de tipul evacuării de cetăţeni din ţări în...