Kumm: Ne-am apucat de cantat din placere si am continuat din hedonism Interviu

O "gasca" de baieti care voiau sa faca muzica infiinta, in 1997, la Cluj-Napoca, o formatie de rock alternativ, care incepea sa aiba succes la publicul avid de live si satul de playback.

Desi componenta trupei a cunoscut cateva schimbari de-a lungul anilor, acum, dupa mai bine de un deceniu, membrii trupei Kumm isi continua activitatea. Acestia au povestit pentru Ziare.com despre evolutia trupei si despre felul in care ia nastere muzica lor.

Cum v-ati descrie si de unde numele de Kumm?

Suntem o gasca haotica si pasionala, pe alocuri foarte inspirata careia ii place mult sa cante ce-i trece prin cap. "Kumm" inseamna "nisip" in limba tatara si vine de la un prieten tatar (R.I.P.) (rest in peace - n.red.) care ne-a invatat acest lucru.

Cum v-ati raportat la peisajul muzical romanesc de la sfarsitul anilor '90, atunci cand ati decis sa porniti la drum cu formatia?

Nu prea ne-am raportat. Aproape toate muzicile care ne placeau se faceau in alta parte. Ne-am apucat de cantat din placere si am continuat din hedonism.

Care a fost primul moment de glorie, cel in care v-ati dat seama muzica voastra prinde la public?

Asta e o experienta a mea personala, sunt Oigan si nu pot vorbi in numele trupei: fac abstractie de ciorchinele de entuziasti care au aparut de la primul concert.

Kovacs Andras (clape - n.red.) si celalalt membru de o mie de ani din Kumm, bem o bere intr-un club in Cluj, orasul de bastina al trupei. Ne aflam in anul 2000. Tocmai am lansat primul album. Telefoanele celulare sunt o inventie relativ noua si fascinanta. Aveam si noi. Suna un numar necunoscut. Habar n-am de unde avea numarul lui Andras. O voce masculina, asta e, zice: "Sunt cu prietenii mei intr-un club din Iasi", oras in care nu calcasem in viata mea pana atunci, "si ascultam albumul vostru". Dupa care complimentele de rigoare.

Fara Myspace, fara Facebook, fara nimic. Pe cale orala. Un prieten al unei prietene ale unei prietene a unui prieten care era student la Cluj si ne vazuse.

Momentul de glorie numarul doi a fost cand Mihai Iordache, care pe atunci ni se parea un fel de John Lennon, a venit la primul nostru concert in Bucuresti si ne-am inprietenit.

Daca ar fi luati de la capat cei 15 ani de activitate, ce anume ati schimba si ce ati face exact la fel?

La aceasta intrebare, in esenta filozofica, se poate raspunde in doua feluri: la misto si filozofic. Ecologistul din mine se bucura ca acest interviu nu va fi tiparit, caci as plange cu lacrimi de crocodil dupa atatia copaci taiati.

La misto: in concertul din Zalau din 29 noiembrie 2001, in loc de "Dictionary", piesa a 12-a din playlist, ar fi fost "Sa nu spui nimanui", dar din cauza ca a fost compusa in 2013 si nu aveam masina timpului era un pic greu.

Filozofic: data fiind relatia stricta dintre cauze si efecte, cele de chitara, normal, si unidirectionalitatea dimensiunii numita "timp", lucrurile pe lumea asta se pot intampla intr-un singur fel - exact asa cum se intampla.

Cum iau nastere piesele voastre? Cine se ocupa de partea instrumentala si cine compune versurile?

90% dintre piesele noastre iau nastere la sala de repetitii. Improvizam, ne jucam. Vine o idee care ni se pare faina, incercam sa o continuam, sa "vizualizam" piesa in intregime. Cand ne iese, avem o piesa noua, cand nu, ajunge in cosul de gunoi - care se goleste o data la trei luni.

90% dintre versuri le-am scris eu (Oigan - n.red.), pe alocuri inspirandu-ma din improvizatiile vocale ale solistilor.

Ce instrumente inedite ati introdus pana acum in muzica voastra?

Pe albumul "Different Parties" avem aproape o intreaga orchestra simfonica. Pe "Angels & Clowns" avem tabla - instrument de percutie indian, acordeon, viori.

Pe "Far From Telescopes" Electric Brother canta la o piesa pe un instrument, tot indian, care se cheama "tampura", iar pe ultima piesa a albumului canta un cor de copii, carora le-am luat multe prajituri.

Pe albumul pe care il mixam acum si urmeaza sa il lansam in toamna canta un prieten la "viela" - "hurdy-gurdy" in engleza.

Ati urcat pe scena si in strainatate. Cum este aceasta experienta comparativ cu atmosfera din Romania? Unde v-ati simtit cel mai bine? De ce?

Aceasta experienta esta foarte faina, din mai multe puncte de vedere. In primul rand, impusca doi iepuri deodata. Imbina placerea de a canta cu aceea a calatoriei, fara de care nu cred ca in business-ul nostru se poate trai. Apoi vine curiozitatea de a vedea cum te percep pe tine si muzica ta oamenii din alta tara.

Si nu in ultimul rand confruntarea benefica cu o lume mult mai profesionala si un public care, desi a ascultat si vazut live pe mai toate trupele legendare ale lumii, are curiozitatea sa vrea sa vada cum suna o trupa din tara lui Dracula si Hagi.

Ne simtim cel mai bine "atunci", nu "acolo", cand lucrurile functioneaza cel mai bine intre noi ca muzicieni si intre noi si public, indiferent unde suntem.

Aveti un public inchegat si din strainatate? Este compus doar din straini sau sunt si romani stabiliti peste granite?

Avem un public inchegat in zonele in care am cantat mai des in strainatate. Este compus in mare majoritate de public strain, nu am avut concerte pentru diaspora.

Voi ce muzica ascultati, atunci cand nu compuneti sau nu cantati?

Aproape orice ne tenteaza urechile, ca sa folosesc un cliseu: de la Bach la Charlie Parker, pana la Beatles si la Kurt Vile. Depinde de gusturile fiecaruia, chiar daca suntem o trupa, avem preferinte foarte personale. Cadem de acord cu totii cateodata. La Radiohead sau Beck, sau, sau... Dar nu e musai.

Un deceniu si jumatate de activitate nu este tocmai putin pentru o formatie de muzica alternativa. Cum a evoluat muzica voastra de-a lungul vremii?

A evoluat in singurul mod in care poate evolua muzica unei trupe care canta sincer ceea ce vrea ea sa cante. Tot ce ne inconjoara, de la masini, pasari, muzica, pana la pareri, beri si avioane, ne intra in urechi, trece printr-un sistem complex de prelucrare individuala, iese afara, se confrunta cu personalitatile celorlalti, se impune sau dispare. Ce ramane la sfarsit e muzica Kumm.

Voi pentru ce categorie de varsta cantati?

Noi am cantat dintotdeauna pentru categoria de varsta care si-a dorit si a fost interesata sa ne asculte. Nu vreau sa sune ca ne eschivam, din pacate, si are legatura cu intrebarea despre strainatate: romanul odata cu varsta nu prea mai iese din casa si in consecinta canti mai mult unui public pana in 30 de ani. Dar sincer, nu cred ca muzica e atat de limitata.

Peste inca 15 ani va vedeti cantand in fata acelorasi fani de acum sau credeti ca locul lor va fi luat de alte generatii?

La sfarsit am voie sa ma dau MARE. Una dintre emotiile sincere pe care le-am trait toamna trecuta, cu ocazia concertelor de 15 ani de Kumm, a fost sa vad oameni in public care cantau versurile unor piese scrise pe vremea cand nu stiu daca ei stiau sa citeasca. Si ce va fi mai bun abia urmeaza.

Burduja, la depunerea candidaturii pentru Primăria Capitalei: „Îl provoc pe Nicuşor Dan la o dezbatere. Vreau să văd dacă are curajul să se lupte cu mine” VIDEO

Liderul PNL Bucureşti, Sebastian Burduja şi-a depus, sâmbătă, 27 aprilie, candidatura la Primăria Capitalei, şi a declarat cu acest prilej că îl provoacă pe actualul primar la o dezbatere...

CTP, devastator cu Piedone: ”Candidatul Parizer Usturoi. Așa un afront?... Semn rău pentru interlopul poporului”

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a comentat cu aciditate ultima ieșire publică a lui Cristian Popescu Piedone, candidat la Primăria Capitalei, care și-a prezentat programul cu care vrea să...