O haită de lupi a fost surprinsă de camerele de supraveghere a faunei, montate în Parcul Natural Apuseni, în timp ce se hrănea dintr-un hoit de căprioară.
”Lupii rezistă nemâncați și o săptămână, dar când ajung la pradă își încarcă stomacul cu o cantitate mare de carne, chiar 10-15 kg. După ce s-a săturat, haita se culcă, fără a se îndeparta mult de hrană”, susține reprezentanții Parcului Natural Apuseni.
Munţii Apuseni reprezintă o zonă propice pentru dezvoltarea acestei specii. Lupul se comportă atât ca vânător cât şi ca necrofag, fiind un important factor în păstrarea echilibrului natural. Mănâncă aproape orice fel de vietate, de la broaşte şi larve, iepuri, pârşi şi alte animale mici, la mistreţ, cerb, măgar domestic, boi şi chiar urşi.
În căutarea hranei ei pot parcurge peste 100 km într-o singură noapte. Viteza de alergare a lupului poate depăşi 60 km/oră. Simţurile sale sunt extraordinare. Nu doar mirosul este deosebit de fin, dar şi auzul şi văzul, lupul putând vâna foarte bine atât noaptea - timpul său preferat de vânătoare - cât şi ziua sau în perioadele de amurg şi dimineaţă.
Lupul, a cărui denumire ştiinţifică este Canis lupus, este inclus din punct de vedere sistematic în familia Canidae (Canide), alături de câine, vulpe, şacal şi enot. Pe vremuri, lupul era prezent în întreaga emisferă nordică, adaptându-se cu succes la cele mai diferite condiţii de trai.
Pentru a se descurca în aceste condiţii diverse, lupul a fost nevoit să înveţe să vâneze cele mai diferite varietăţi, fie insecte, rozătoare, sau animale mai mari, cum este elanul, bizonul sau boul moscat.
Este un vânător foarte talentat, însă modul lui de trai are un impediment major: este concurentul direct al omului, şi pe majoritatea zonei lui de răspândire a pierdut în această luptă inegală. Lupul este cea mai mare specie din familia câinilor (Canidae).