Singura sansa a Monicai Macovei (Opinii)

Duminica, 03 Martie 2013, ora 23:05118020 citiri
Singura sansa a Monicai Macovei (Opinii)

Blaga, Udrea, Macovei. Pentru cea mai mare parte a presei si a societatii civile, alegerea e simpla. Presedintele PDL ar trebui sa fie Monica Macovei.

Din perspectiva electorala, are perfecta logica. La urma urmei, pare singurul candidat cu o imagine suficient de buna (a se citi o imagine necompromisa) incat sa salte partidul in sondaje.

Din perspectiva celor care vor decide presedintele PDL, asta s-ar putea fie sa nu conteze, fie sa nu fie de ajuns.

Spun asta pentru ca, per ansamblu, PDL ar avea de castigat, si-ar recupera macar o buna parte din electoratul sau traditional, dar multi dintre liderii PDL se gandesc insa ca ei n-ar avea asa mult de castigat.

Degeaba ajunge partidul la guvernare, daca acolo nu mai merg "invartelile", sifonarea de bani publici si punerea oricaror oameni in functii. Sau nu merg chiar si altfel de interventii si intelegeri.

Desigur, Vasile Blaga, de cand a preluat partidul, e mult sub asteptari. Ce face partidul sub conducerea lui nu se poate numi opozitie solida si e greu de crezut ca cineva putea rata mai multe ocazii de a ataca USL.

Dar nu asta e ce-i intereseaza mai mult pe multi dintre liderii partidului. Daca vedeti bine, Blaga are chiar o sustinere puternica. Pe cei mai multi dintre oamenii astia, niste pragmatici, ii intereseaza propriul lor interes.

"Mie ce-mi iese?" "Pot sa am o pozitie buna?" "Pot ajunge la putere si la bani? Am o perspectiva sa fac asta cat de curand?" "Pot sa ma asigur ca, odata ajunsa presedinte, Macovei nu impune niste reguli de integritate sau de alt fel care mi-ar afecta interesele?" "Pot sa ma inteleg eu cu Monica Macovei pentru diverse combinatii?"

Cum Monica Macovei nu e omul combinatiilor, ea poate castiga intr-un singur fel - printr-o asigurare data zecilor de lideri de filiale din PDL. Asigurarea ca vor beneficia intr-un fel sau altul daca ea va ajunge presedinte. O forma de impartire a puterii cu liderii de filiale in care acestia sa se asigure ca le mai ramane si lor ceva de castigat. Ceva de genul "nu mai merge cu smecheriile si furaciunile de pe vremuri, dar putem stabili zone in care organizatiile locale sa aiba puterea sau un algoritm prin care fiecare organizatie sa aiba ceva de castigat".

Doar asa, doar jucand cartea interesului liderilor mai mari sau mai mici din partid, se poate castiga. Desigur, asta combinat cu un tur doi in care sa-i atraga pe cei care nu vor sa castige, dupa cum va fi cazul, Blaga sau Udrea. Daca Macovei va intra in turul al doilea.

Parte a discutiei e si cea despre numarul delegatilor care vor vota. Sunt, pentru prima data in istoria unui partid din Romania, foarte multi. 5.000 de oameni. Desi asta ar putea da impresia ca liderii de filiale nu vor mai decide alegerile, nu e deloc asa. Speranta ca vor castiga "masele" nu e una pe care sa poti baza ceva.

Chiar daca sunt 5.000 de delegati, ei sunt, la randul lor, oameni care vor ceva (nu in sensul principiilor morale) sau sunt oamenii cuiva. Numarul mare poate face diferenta, insa doar in situatii stranse, cand numarul de lideri dintr-o parte sau alta e relativ egal.

Indreptarea spre delegatii de rand ar putea aduce ceva voturi, insa nu acolo e cheia succesului. Liderii, baronii, vor fi decisivi. Cu cat ai mai multi, cu atat esti mai aproape de victorie.

La ora asta, pe criteriile despre care am vorbit, Monica Macovei, marea speranta a curatirii partidului, are sanse destul de mici. Marea ei lupta va fi sa stranga atat de multe voturi incat sa prinda locul doi si sa spere la o intelegere cu cei care au pierdut.

Nu e imposibil, dar e greu. Politica, mai ales cea romaneasca, nu inseamna marea grija pentru principii si valori. Inseamna marea grija pentru propria persoana. Cum ne-au dovedit-o marile partide romanesti, asta inseamna marea grija pentru buzunarul propriei persoane, mai concret.