Reformisti peste bord (Opinii)

Colaborator:Petru Tomegea
Duminica, 31 Martie 2013, ora 19:012682 citiri
Reformisti peste bord (Opinii)
Foto: Arhiva (Evenimentul Zilei)

Ne-am pierdut capul cu refrenul "se rupe - nu se rupe PDL", urmat de lacrimosul "Adio, Partid Democrat! Drumurile noastre se despart!" si de neasteptatul, compromitatorul "pupat toti piata endependenti", dar am uitat esentialul: motiunea Monicai Macovei, "Reformistii", sustinuta de grupul intelectualilor din PDL, Sever Voinescu, Cristian Preda, Teodor Baconschi, Adrian Papahagi... a pierdut lamentabil cu 209 voturi din 4.600.

In consecinta, invinsii au fost aruncati peste bord din corabia staff-ului PDL. Se pare ca motiunea lor a fost doar un foc de paie, care a reusit sa arunce in derizoriu ideea de reforma portocalie.

Si totusi grupul intelectualilor a fost cel mai vocal si radical, cel mai prezent in mass-media de prin 2005 incoace. A beneficiat de expunere mediatica masiva, de partizanatul revistei 22 si al GDS, in frunte cu filosofii Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Horia-Roman Patapievici, Andrei Cornea..., grupul parand a se fi instalat confortabil in avangarda ideologic-doctrinara de care PDL facea caz doar in campanii electorale.

Deficit de imagine si notorietate

Dar socoteala de acasa nu s-a potrivit cu aceea din targ, adica de la Conventia PDL, iar cauzele nu tin neaparat de calitatea mesajului transmis sau de credibilitatea si imaginea propunatorilor, cat de starea interna a unui partid ramas pe dinafara jocurilor politice dupa mai bine de 8 ani de prezidentialism cu Basescu si 4 ani de guvernare haotic-amatoristica. Determinante insa au fost calitatea mesajului si credibilitatea. De demonstrat.

Oferta reformatorilor, din pacate, denota amatorism si aroganta, doua deficiente mortale in politica. Nu poti cere investitura propriului partid prin afirmatii fara vreo legatura cu acesta: "Eu (Macovei) sunt cosmarul lui Ponta, Nastase, Antonescu si Voiculescu. Cu mine nu le merge!" Sau "vin din datorie fata de partidul nostru, nu din ambitie, nu din oportunism, nu din dorinta de putere".

In astfel de conjuncturi, cand se disputa leadership-ul, e bine sa nu te dai de gol: mesajul, de altfel bine intentionat, a fost perceput invers.

Au adus ceva nou?

Aveau o singura sansa, dar a ramas nefructificata: sa spuna raspicat ce idei si ce proiecte propun PDL, cum le vor duce la indeplinire si ce vor face cu partidul dupa reusita motiunii. Insa clarviziunea le-a lipsit nu doar reformistilor.

In plus, nu poti veni in fata partidului sa-l acuzi de coruptie, de "pacalire", "abandonare" a propriului electorat si apoi sa le ceri membrilor votul.

Nu e de ici-colea nici campania intelectualilor de biciuire a romanilor de pe pozitii arogant-olimpiene: Romania e "o tara, o cultura de mana a treia". Cu Eminescu, Brancusi, Blaga, Ionescu, Cioran? Nu era de o mie de ori mai buna modestia? Pe ce s-or fi bazand autonumitii elitisti?

Daca ideologiile si doctrinele n-au prea contat la Conventia Nationala a PDL, au invins in schimb cei ce erau perceputi ca lideri potenti si credibili. Caci grupul reformistilor clameaza schimbarea de peste un deceniu, dar absolut nimic nu s-a pus in practica.

Ori reformele au fost prost concepute, ori nu au avut aderenta necesara in partid, in ambele situatii vina fiind a propunatorilor. Motiv pentru care, la capitolul credibilitate si imagine nu prea aveau cu ce se lauda.

SOS!

Asadar, intelectuali reformisti la apa! Se pot propune mai departe doua scenarii: fie Vasile Blaga ii va compatimi pe sus-numitii si va incerca sa-i salveze de la inec, asigurandu-le mai departe posturi de decor, caci acesta a fost statutul lor in PDL pana acum, fiindca grupul respectiv n-a fost luat in seama de greii partidului, fie vor incerca ei insisi sa se lipeasca de o alta formatiune, dinafara spectrului parlamentar. Sa faca acelasi lucru.

Ambele variante indica o fundatura, la fel cum insusi PDL trebuie sa faca fata imediat unei imense provocari in functie de care va fi sau nu va fi: e in stare sa opreasca hemoragia interna a personalului si a bazinelor electorale pana la vacanta de vara sau se pregateste de soarta PNTCD. Din pacate, tertium non datur.

Viitorul nu e deloc roz deoarece la o saptamana dupa Conventie nu pare a se fi trezit: singura activitate pe care o desfasoara intens nu este nici refacerea mesajului dupa pierderea alegerilor, nici inventarierea stricaciunilor, nici evidenta soldatilor fideli partidului, ci capra vecinului: o tin grapa cu dictatorul Crin, cu moartea USL si caderea Guvernului Ponta.