Misiunile Apollo ale Agenției Spațiale americane NASA, derulate între anii 1968 și 1972, au rămas cu mai multe mistere nedescifrate până astăzi.
Totuși, acum fizicienii de la Universitatea Brown și Stanford au reușit să dezlege enigma rocilor colectate de pe Lună, care par să se fi format în interiorul unui câmp magnetic similar celui de pe Pământ, care este de 6 ori mai puternic decât cel de pe satelitul nostru.
Alexander Evans de la Universitatea Brown, Rhode Island și Sonia Tikoo de la Universitatea Stanford, California, ambele instituții din Statele Unite, susțin că probele prelevate de pe Lună de astronauții americani ar fi fost create de un câmp magnetic puternic intermitent. Iar mineralele din interiorul magmei s-ar fi răcit cu viteze diferite, fenomen care a dus la anomalia descoperită în rocile aduse pe Pământ, potrivit Live Science.
Oamenii de știință susțin că interiorul Lunii s-a răcit destul de repede și uniform, după ce s-a format în urmă cu 4,5 miliarde de ani, ceea ce înseamnă că nu are un câmp magnetic puternic.
Atunci, cum a fost posibil misterul legat de rocile de pe Lună, colectate de misiunile Apollo, care arătau că ele au fost create într-un câmp magnetic intens, la fel cu al Pământului?
Pentru a face comparație între câmpurile magnetice ale Păânmtului și Lunii, să specificăm faptul că accelerația gravitațională a Terrei este de 9,8 m/s2, iar a satelitului nostru de 1,6 m/s2.
”Tot ceea ce ne-am gândit privind modul în care câmpurile magnetice sunt generate de nucleele planetare, este faptul că un corp de dimensiunea Lunii, nu ar trebuie să fie capabil să genereze un câmp care să fie la fel de puternic ca al Pământului”, a spus Alexander Evans de la Universitatea Brown din Statele Unite.
Elon Musk avertizează omenirea: Sunt 100% șanse să aibă loc extincția în masă pe Pământ
Cercetătorii susțin că Luna ar fi putut crea un câmp magnetic intermitent. Pe măsură ce satelitul nostru s-a răcit, mineralele conținute în interiorul magmei fierbinți s-ar fi răcit cu viteze diferite, potrivit studiului publicat pe 13 ianuarie 2022 în revista Nature Astronomy.
Cele mai dense dintre minerale – olivina și piroxenul – s-ar fi răcit și s-ar fi scufundat mai întâi, iar magma mai puțin densă, care conținea titan alături de potasiu, toriu și uraniu, s-ar fi ridicat chiar sub crustă și și-ar fi pierdut căldura mai târziu.
Dacă magnetosfera Lunii ar fi atât de inconstantă, aceste scurte exploizii de magnetism ar fi suficiente pentru a explica de ce diferite roci găsite pe Lună, poartă semnături magnetice diferite.
... Vezi tot