Mircea Geoană: „Eu nu voi spune că în Occident totul este roz, dar dacă mă uit la alternativă, asta înseamnă dictatură”

Duminica, 13 Februarie 2022, ora 07:15 4872 citiri
Secretarul adjunct al NATO, Mircea Geoană FOTO Facebook/Mircea Geoană

Secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, susţine, într-un interviu pentru News.ro şi Prima TV, că Federaţia Rusă va suferi sancţiuni financiare mult mai severe decât cele din 2014, aplicate după anexarea Crimeei. ”Eu nu voi spune niciodată că în Occident totul este o poezie, o feerie, că totul este roz. Nu, sunt multe lucruri de corectat, dar dacă mă uit la alternativă, asta înseamnă dictatură, autocraţie, insecuritate”, susţine Mircea Geoană.

News.ro: SUA au avertizat aliaţii că Rusia ar putea invada Ucraina în câteva zile. Care sunt ultimele informaţii pe care le aveţi ca lider NATO?

Mircea Geoană: În primul rând, vreau să subliniez faptul că în paralel cu vigilenţa sporită pe care o acordăm acestei situaţii fără precedent în ultimii 30 de ani - mobilizarea masivă de forţe militare ruseşti într-o menghină pe trei laturi în jurul Ucrainei – avem în continuare o dimensiune politică şi diplomatică pe care o încurajăm şi noi de la NATO.

Avem convorbirea telefonică reînnodată între preşedintele Biden şi preşedintele Putin, Antony Blinken şi Serghei Lavrov au discuţiile lor. Deci noi suntem în continuare vigilenţi, prudenţi şi lucizi, pe de o parte, dar şi doritori să încurajăm dialogul, diplomaţia şi o soluţionare politică a unei situaţii care poate să devină una dintre cele mai complicate din ultimele decenii.

Toate informaţiile pe care le avem spun că există o mobilizare extrem de masivă pregătită într-o succesiune potenţială: decizie la Kremlin, execuţie pe teren în Ucraina, care poate să se întâmple în orice moment. Noi nu spunem că este iminent atacul.

Spunem că în acest moment Federaţia Rusă şi-a construit în jurul Ucrainei forţe, logistică, elemente de comandă şi control care, în cazul în care preşedintele Putin va da ordinul de agresiune militară împotrivă Ucrainei, pot acţiona într-un timp foarte scurt. Suntem într-un moment de risc sporit ca decizia de la Kremlin să fie una agresivă.

De ce acum?

Pentru că vedem exerciţiul militar masiv din Belarus, care este un element de preocupare pentru noi. În Crimeea sunt nave militare ruseşti, plus declaraţii ale liderilor separatişti din Donetsk şi Luhansk, care par să pregătească terenul pentru o provocare, pentru o înscenare, în care să se pretindă că Ucraina începe un conflict şi Federaţia Rusă răspunde.

Preşedintele SUA a avertizat că Rusia ar putea deveni victima unor sancţiuni extrem de puternice în cazul în care va agresa Ucraina. Ce înseamnă, concret, aceste sancţiuni?

Federaţia Rusă este agresorul, nu este victima. Şi este un agresor repetat la adresa integrităţii teritoriale a vecinilor săi. Evident că ne gândim la 2014 – anexarea ilegală a Crimeei, trupe în Transnistria (de 30 de ani), trupe în Georgia (de aproape 30 de ani), trupe în Caucaz. Este un fel de metodă de lucru a Federaţiei Ruse, este agresorul de serviciu în această regiune.

O reacţie, de care vorbeşte preşedintele SUA, înseamnă ca Federaţia Rusă să suporte consecinţele acţiunilor sale agresive. Asta vorbim cu toţii în Occident. NATO nu este în sine o organizaţie care să impună sancţiuni, dar observaţi această unitate ireproşabilă între NATO, UE, Marea Britanie, G7. În clipa de faţă există o unitate impecabilă în interiorul întregului Occident politic.

Noi spunem foarte clar Federaţiei Ruse: ”Dacă repetaţi acest scenariu de agresivitate, costul pentru voi – economic, tehnologic, reputaţional- va fi mult mai sever decât ce s-a întâmplat după 2014”. Sperăm ca într-o analiză cost-beneficiu, într-o evaluare a avantajelor versus dezavantajele unei eventuale acţiuni militare a Federaţiei Ruse, când vor trage linia, la Kremlin, sa vadă că ies pe minus.

Ce urmăreşte Vladimir Putin: să blocheze aderarea Ucrainei la NATO, să refacă o parte din URSS, să creeze o zonă tampon?

Nu sunt în situaţia să analizez elementele de calcul strategic, politic intern, economic sau psihologic. Noi constatăm acţiunile, noi nu judecăm ce este în spate. Putem anticipa anumite scenarii. Bănuiesc că este un cumul de motive: de natură politică, strategică, economică. Noi constatăm, de fapt, că un regim autoritar, care este foarte agresiv în interior împotriva opoziţiei, care nu ezită să elimine sau să pună în spatele gratiilor opoziţia democratică, este un model de agresivitate internă şi externă.

Se pare că, la Moscova, au ajuns la concluzia că agresivitatea este mai utilă decât colaborarea. Este greşit. Întotdeauna agresivitatea naşte contra-reacţii şi absolut tot ce şi-a propus Federaţia Rusă în ultimii ani – mai multă influenţă în spaţiul ex-sovietic, mai puţină prezenţă NATO pe Flancul Estic, o voce mai respectată şi puternică în concertul naţiunilor la nivel internaţional – a ieşit exact pe dos: ucrainenii nu voiau în NATO şi în Europa decât o minoritate de 20% - acum sunt 65%; Federaţia Rusă nu a dorit trupe NATO pe Flancul Estic – uitaţi trupe NATO pe Flancul Estic şi abia este începutul unei prezenţe consolidate. Acel tip de dezinformare, care spune că NATO, de fapt, a generat această reacţie din partea Federaţiei Ruse...

Că NATO a provocat Rusia...

Este absolut neadevărat. Până în 2014, până la ocuparea ilegală a Crimeei, NATO nu a avut nicio formă de prezenţă permanentă pe Flancul Estic, şi nu pentru că doream să transmitem un mesaj către Federaţia Rusă, ci pentru că nu era un climat de securitate care să impună o astfel de decizie. Primele grupuri de luptă NATO au fost în zona Mării Baltice din 2016.

Abia acum vor discuta miniştrii apărării, săptămâna viitoare, despre un grup de luptă în zona Mării Negre, în România. Iar prezenţa noastră este una neprovocatoare, prudentă, vigilentă şi pur defensivă. Eu văd că această decizie a Federaţiei Ruse, de a fi foarte agresivă în intern şi în extern, este o carte perdantă.

Este mai bună colaborarea, este mai bună o relaţie, dacă nu de dragoste, măcar predictibilă cu Occidentul, de care depinde şi economia Federaţiei Ruse. Mesajul nostru e că dorim o relaţie constructivă şi predictibilă cu Federaţia Rusă.

Secretarul general al NATO a trimis propuneri scrise Federaţiei Ruse, încă aşteptăm un răspuns. Ne-au solicitat în mod imperios să răspundem în scris. Am răspuns în scris, pentru că aşa e normal într-o conversaţie civilizată. La rândul nostru, aşteptăm răspunsul şi sperăm să fie unul pozitiv. Este o alegere pe care Federaţia Rusă trebuie să o facă, noi sperăm ca diplomaţia şi dialogul politic să prevaleze.

Am văzut zilele trecute imaginile pe care le aşteptau, de fapt, bunicii noştri: au venit americanii în România. Suntem siguri că nu vom fi abandonaţi?

Există în mintea noastră, de la înaintaşii noştri – şi pe bună dreptate, pentru că istoria şi geografia naţiunii române au fost întotdeauna complicate - ce înseamnă sfere de influenţă în Europa şi jocul între marile puteri. De multe ori am fost de partea câştigătoare – România mare, unirea Principatelor, când războiul Crimeei a fost favorizant pentru noi. Niciodată în istoria naţiunii române, dar niciodată, România nu avut garanţii mai certe, mai clare, mai sigure, mai redutabile de securitate decât avem astăzi.

Decizia noastră de a adera la NATO – îmi aduc aminte că eram ministru de Externe şi am ridicat steagul României la NATO - a fost una dintre cele mai importante decizii, cu consecinţe pentru securitatea României. Suntem protejaţi de NATO, iar armata română este astăzi mai bine pregătită, mai bine înzestrată.

Am fost împreună cu secretarul general NATO Jens Stoltenberg – şi rar mergem împreună într-un loc - la Mihail Kogălniceanu, pentru a saluta trupele americane, germane, italiene. De asemenea, salutăm decizia Franţei, care a anunţat că-şi doreşte să fie naţiune-cadru pentru viitorul grup de luptă din NATO.

Pentru a fi extrem de clar: România nu a avut niciodată garanţii de securitate mai serioase, iar faptul că suntem în NATO reprezintă într-un fel, ca arhitectură de securitate, cea mai bună decizie a naţiunii române în secole.

Dacă nu eram în NATO, eram astăzi în situaţia Ucrainei?

Nu-mi place să lucrez contrafactual. E foarte tentant să spui ce ar fi fost dacă. În schimb, eu mă uit ce se întâmplă cu vecinii care nu sunt în NATO şi văd o Federaţie Rusă foarte agresivă. Nu este un vecin al Federaţiei Ruse, de la Belarus - care este într-o situaţie de cedare de suveranitate destul de accelerată, până la Republica Moldova - cu Transnistria, Ucraina - cu Donbas şi Crimeea, Georgia – cu Osetia de Sud şi Abhazia, toţi vecinii Federaţiei Ruse au fost supuşi, într-o formă sau alta, unor presiuni inclusiv militare.

Eu pot să spun un singur lucru: Har, Domnului că suntem în NATO! Har, Domnului că suntem în UE! Eu nu voi spune niciodată că în Occident totul este o poezie, o feerie, că totul este roz. Nu, sunt multe lucruri de corectat, dar dacă mă uit la alternativă, asta înseamnă dictatură din nou, autocraţie, insecuritate. Nu cred că există vreo problemă de a alege calea occidentală, pe care România a ales-o. Deci suntem la adăpost în NATO.

Ce le transmiteţi românilor care se tem de război?

Nu vreau să transmitem mesaje de liniştire, ci mesaje de încredere şi informare. Spun foarte clar: nu există un risc de securitate la adresa ţărilor aliate. Deci de la Vicovul de Sus (judeţul Suceava), de la drumul Mariei Tereza şi drumul lui Ştefan cel Mare, unde este graniţa actuală a României, până la Negru Vodă, de la Lugoj până la Carei, şi de la Marea Baltică până la Marea Neagră, şi din Canada şi SUA, până la Turcia şi Norvegia, ţările aliate nu sunt într-un pericol de securitate.

În schimb, există un risc de conflict militar renăscut în Ucraina. Acest lucru este o posibilitate. Acesta e mesajul meu pentru românii din Bucovina şi din Maramureşul istoric şi din fostele provincii româneşti: ştiu că sunt îngrijoraţi, dar cei care sunt cetăţeni români şi sunt de partea fericită a frontierei NATO pot să fie liniştiţi, iar pentru o situaţie mai delicată în Ucraina suntem pregătiţi pentru a lua măsuri de contracarare, dar şi de sprijinire a celor care vor avea nevoie.

Vorbiţi de refugiaţi, probabil.

Posibil. Este un scenariu. Nu vrem să intrăm în speculaţii despre o nouă incursiune militară a Federaţiei Ruse. Federaţia Rusă poate să aleagă dintr-un spectru de măsuri: atacuri cibernetice, destabilizare, lovitură de stat. Au foarte mulţi agenţi FSB care sunt trimişi în ultima perioadă pentru a crea instabilitate şi pentru a provoca. Partea americană a devoalat un plan pe care ruşii îl aveau, să creeze un video foarte viral, în care militari îmbrăcaţi în uniformă ucraineană, de fapt ruşi, provocau un incident undeva în Donbas, pentru a crea un pretext.

Credeţi că Republica Moldova ar putea fi următorul stat agresat de Federaţia Rusă?

Nu avem indicii în această direcţie. Nu am constatat o activare deosebită a prezenţei militare în Transnistria. Am vorbit cu conducerea Republicii Moldova, o conducere care merită susţinerea noastră. Republica Moldova are în Constituţie o clauză de neutralitate, deci nu e vorba de a adera la NATO.

Cred că Republica Moldova este mai preocupată în acest moment de efectele economice şi de atmosfera mai delicată din regiune. Aţi observat şi modul brutal în care Federaţia Rusă a negociat preţul la gaz pentru Republica Moldova. Apropo şi de gaz, şi de pârghia pe care Rusia o foloseşte: chiar şi ţările care depind de gazul rusesc, şi nu sunt puţine, vor învăţa această lecţie a şantajului repetat pe care Federaţia Rusă îl face.

Veţi vedea o diversificare de surse de energie mai mare şi mai rapidă în Europa, veţi vedea o tranziţie către o energie şi regenerabilă verde mai accelerată decât ar fi fost cazul. Încă o dată, Federaţia Rusă, abuzând de nişte pârghii, creează efectul contrar. Deci în Republica Moldova nu vedem un risc iminent de securitate şi dorim să sprijinim şi Republica Moldova, şi Ucraina, şi Georgia. Noi nu spunem când şi dacă vor intra în NATO şi în UE.

Spunem un singur lucru, valabil şi pentru noi, românii, care am trăit în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice pe vremuri: nimeni nu are dreptul din afară să pună un veto pe decizia ţării mele. Nu-i decizia Rusiei dacă Republica Moldova merge către UE sau Ucraina către Occident. E decizia acelor ţări. Ce-ar fi fost dacă am fi fost noi în situaţia de a nu avea protecţia NATO şi apartenenţa la lumea democratică? Suntem pe partea bună a istoriei.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News
Scrie pe Ziare.Com