Cartarescu: Cuvantul intelectual a devenit echivalentul unei injurii

Vineri, 26 Iunie 2009, ora 22:593087 citiri
Cartarescu: Cuvantul intelectual a devenit echivalentul unei injurii
Foto: Evenimentul Zilei

Mircea Cartarescu afirma ca atacurile lansate in presa asupra intelectualilor sunt orchestrate de "securisti vechi si noi" care se tem de implicarea oamenilor de cultura in viata civica si politica deoarece pot influenta evenimentele in alt sens decat cel dorit de ei.

Cartarescu isi incepe articolul din Evenimentul Zilei printr-un "elogiu care se naste dintr-o mare tristete", vorbind despre doi extraordinari oameni de cultura care au disparut de curand dintre noi si despre care s-a vorbit nedrept de putin: Alain Paruit,"cel mai mare traducator din romana in franceza pe care l-am avut vreodata" si Matei Calinescu, unul dintre cei mai mari critici si teoreticieni ai literaturii.

"Cand te gandesti la astfel de oameni, ti se pare si mai monstruoasa ura lumii romanesti impotriva intelectualilor", scrie Mircea Cartarescu reamintind ca, dupa revolutie, cuvantul intelectual a devenit "echivalentul unei injurii".

In presa, totul este rastalmacit, mizandu-se pe ura, invidia, meschinaria colectiva

"Asemenea unor paratrasnete, duzina de oameni de cultura identificati ca 'intelectuali' a colectat intreaga mizerie si intreaga ura adunata in subconstientul national, canalizata cu dibacie de fostii activisti si securisti si atintita asupra lor", mai atrage atentia poetul, subliniind ca nu contra filosofiei sau a poeziei au ceva "securistii vechi si noi".

"Ei sunt eminamente dusmani ai intelectualilor(...) Ei se tem de implicarea oamenilor notorii din cultura in viata civica si politica. Se tem de cei cativa oameni ramasi liberi, care se exprima liber si care pot cu adevarat influenta evenimentele in sensul nedorit de ei. (...)

Pentru toate mintile malefice sau doar manipulate care se exprima in presa si medii azi, sunt "intelectuali" (adica "lichele", "jigodii", "vanduti", "lingai" etc.) doar cei care se exprima in favoarea unei anumite persoane si a unei anumite directii. Nu conteaza cine sunt, ce au facut, ce reprezinta ei. Totul este rastalmacit pe moment, mizandu-se pe ura, invidia, meschinaria colectiva.

Dar apa trece si pietrele raman. Cartile raman, pamfletele dispar. E sansa cea mare a intelectualului adevarat", concluzioneaza acesta.