MRU - cronica unei demisii asteptate

Luni, 26 Septembrie 2016, ora 19:599622 citiri
MRU - cronica unei demisii asteptate

Demisia dlui Ungureanu de la conducerea SIE este o surpriza doar pentru cei care nu auzisera sau nu credeau ca intre domnia sa si presedintele Iohannis situatia devenise de ceva vreme extrem de tensionata si ca presedintele i-ar fi cerut de luni bune demisia, o solicitare pe care MRU si-a permis sa o ignore. Pana intr-o zi de luni.

Cum s-a ajuns aici nimeni nu stie cu precizie. Au tot fost zvonuri despre ambitiile politice inabil declarate ale dlui Ungureanu, care, dupa unii, se vedea viitorul premier si apoi viitorul presedinte al Romaniei.

A existat si conflictul deschis cu sefa DNA, pe care presedintele l-a mediat.
Exista o intreaga zvonistica privind implicarea SIE in scandalul Black Cube, dar si despre existenta altor dosare penale. Tensiunea pare confirmata de faptul ca dl Ungureanu a trimis demisia prin fax, nu s-a deplasat personal la Cotroceni.

Cred ca dl Ungureanu ar trebui sa anunte public motivele demisiei pentru a pune capat unei zvnonistici care nu afecteaza doar persoana sa. Dl Ungureanu nu pleaca din fruntea unei gogoserii, ci a unui serviciu de informatii al Romaniei si nu am nicio indoiala ca aceasta evolutie este de mare interes si pentru partenerii, si pentru adversarii Romaniei.

Faptul ca purtatorul de cuvant al Presedintiei incearca sa ne convinga ca importanta este doar demisia, nu si motivele ei mi se pare o dovada de diletantism. Cum adica nu e important de ce intr-o zi innorata, la un an si putin dupa ce a fost numit in functie, dl Ungureanu pleaca brusc din fruntea celui de-al doilea ca importanta serviciu de informatii al Romaniei?

Faptul ca dl Calimente, seful Comisiei SIE, ne transmite ca ar fi vorba despre motive medicale nu are, in opinia mea, nicio valoare. Caderea aceasta la pat transmisa printr-un tert e la fel de necredibila ca lipsa unui motiv.

Ma intreb daca in aceste conditii alegerea facuta de dl Iohannis a fost dintr-un bun inceput una fericita. Si nu ma refer la pregatirea, competenta, inteligenta dlui Ungureanu. Ma refer la ambitiile domniei sale.

Dl Ungureanu a fost un personaj foarte activ in campania prezidentiala a dlui Iohannis, si-a dorit explicit ca in schimb sa fie desemnat premier, iar functia pe care a capatat-o, sefia SIE, a lasat impresia ca i se pare mai degraba o retrogradare, decat vreun mare succes, lucru pe care MRU nici macar nu s-a straduit sa-l ascunda.

In ziua in care a fost propus oficial la sefia SIE, MRU si-a exprimat surprinzatoarea speranta ca propunerea "a fost facuta in cunostinta de cauza". Adica era si alta varianta? De exemplu, aceea ca dl Iohannis a incercat sa-l parcheze cu un premiu de consolare?

Nu era nevoie sa fii vreun geniu in psihologie ca sa intelegi ca dl Ungureanu nu avea cum sa puna in cui ambitiile politice, adica exact ceea ce ar trebui sa fie absolut incompatibil cu sefia unui servicu de informatii. Prin comparatie, dl Hellvig, desi provine tot din lumea politica, nu a parut a avea niciodata planuri marete de cariera politica, deci nu a avut nimic de abandonat dureros la usa SRI.

Cand pui un om cu certe visuri politice in fruntea unui serviciu de informatii, taindu-i practic elanul politic, iti asumi riscul ca de acolo el sa continue sa-si alimenteze ambitiile, ceea ce sa provoace mari probleme.

De la preluarea functiei, dl Iohannis a facut trei numiri importante: cei doi sefi de servicii si un premier. O treime se dovedeste esec, pentru ca a schimba, fara explicatii minimale macar, un sef de serviciu la numai un an dupa numirea obtinuta cu mari opintiri politice mi se pare grav.

Cand pui in fruntea unui serviciu de informatii un om care nu intelege foarte clar ca intr-o asemenea functie nu poti ramane nici macar o zi fara girul presedintelui Romaniei, nu cred ca ai facut de la inceput alegerea corecta.

Eu cred ca atentia dlui Iohannis ar fi trebuit sa fie dubla in privinta sefiei SIE. Spre deosebire de SRI, care a avut parte de o lunga stabilitate sub conducerea lui George Maior, SIE a tot trait socuri: demisia cu scandal a lui Saftoiu, plecarea lui MRU la Palatul Victoria, candidatura lui Melescanu cu semnaturi stranse in timpul mandatului. Acum alta belea!

Pe de-o parte, e reconfortant ca sefia interimara a fost preluata de generalul Silviu Predoiu, un om cu certa competenta si experienta, dar nu e deloc in ordine ca seful operativului celui mai secret de fapt serviciu secret al Romaniei trebuie sa preia si atributii care intr-o buna logica revin componentei civile.

Dar, daca tot suntem aici, nu pot decat sa sper ca dl Iohannis o fi inteles ceva din patanie si se va gandi nu de doua, nu de noua, ci de o suta de ori inainte de a face urmatoarea propunere. Si e bine ca nu intentioneaza, potrivit propriilor declaratii, sa o faca inainte de alegeri, pentru a nu transforma sefia SIE in miza de campanie.

Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook   sau pe  Google News