Pasarile cantatoare din padurile tropicale isi reduc perioada de reproducere, pentru a supravietui secetei. In contextul indesirii perioadelor de seceta, ca urmare a incalzirii globale, adaptabilitatea speciilor va fi una dintre provocarile conservarii biodiveritatii.
Potrivit unui studiu publicat luni in revista Nature Climate Change, speciile de pasari tropicale cu cea mai mare speranta de viata si-au redus capacitatea de reproducere, pana la 68% (brachypteryx montana).
brachypteryx montana si-a redus reproducerea pana la 68%
Cercetatorii au folosit informatii despre 38 de specii, culese de-a lungul a 17 ani de observatii pe teren, in Venezuela si Malaysia. Asa au concluzionat ca, in timpul perioadelor de seceta, cele mai multe pasari si-au limitat activitatea de reproducere. Este fantastic cum ele stiu, instinctiv, ca atunci cand resursele de hrana sunt diminuate, cresterea puilor necesita un consum suplimentar de energie si astfel fac mai putini pui, pentru a-si mari sansele de supravietuire.
Ca regula generala, speciile care si-au redus foarte mult reproducerea au cunoscut o mai mare rata de supravietuire a indivizilor adulti.
"A fost surprinzator, intrucat noi ne asteptam ca seceta sa afecteze supravietuirea tuturor speciilor, pana la un anumit punct", spune coautorul studiului, James Mouton, de la Universitatea Montana (SUA), pentru AFP.
Speciile care au o speranta de viata mai scurta, si care nu isi permit sa limiteze inmultirea, se confrunta cu o rata de supravietuire mai scazuta, fapt care sugereaza ca "populatiile cu cea mai lunga durata de viata pot infrunta mai bine consecintele secetei, decat se credea pana acum", explica Mouton.
Din pacate, supravietuirea acestor specii de pasari este in egala masura amenintata si de alti factori, in principal de afectarea habitatului, ca urmare a activitatii umane, a subliniat cercetatorul.